Nu trebuie niciodată să preluăm sau să folosim cuvinte rele, maniere rele sau metode rele. A face aceasta înseamnă a te întovărăși vremelnic cu vrăjmașul sau a recunoaște că mijloacele și metodele lui sunt mai bune decât ale Căpeteniei noastre ai căruia suntem. A răspunde la mânie cu mânie, la vorbire de rău cu vorbire de rău, la cuvinte aspre cu cuvinte aspre, la calomnie cu calomnie, la persecuţie cu persecuţie, la lovitură cu lovitură sau alte asemenea, ar însemna să ne străduim a învinge răul cu rău. Aceasta, ceea ce este firesc naturii noastre căzute, ni se poruncește să evităm ca să putem cultiva pe deplin natura nouă. A fi amăgiţi de potrivnic să-i folosim metodele în vreunul din aceste feluri înseamnă a fi învins de rău— Z ’97, 267(R2212).
* * *
Este permis ca poporul Domnului să fie atacat de tot felul de rele. Diavolul, lumea și trupul caută constant să învingă inima, mintea și voința nouă. Doar prin bătălii persistente vom putea să ne învingem vrăjmașii. Legământul întărit prin Jurământ al lui Dumnezeu este încurajarea noastră în acest război, iar Spiritul, Cuvântul și Providența Sa sunt armele noastre de apărare și atac. Să luptăm cu ele lupta cea bună a credinței, astfel încât, în loc să fim învinși de rău, noi să fim cei care să-l biruim — PT 1933, 79.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: