Lăsați să fie în voi această minte, care era și în Cristos Isus— Filipeni 2:5.
A avea mintea lui Cristos este într-adevăr acea cerință a luptei după regulă, o gândire care cu umilință și credință se supune voinței lui Dumnezeu, așa cum este ea exprimată în marele Său Plan al Veacurilor, și care își dedică toată energia pentru îndeplinirea voinței Lui, pentru că apreciază în mod inteligent scopurile Sale. Dacă astfel ne umplem cu același gând care era în Cristos Isus, atunci asemenea Lui vom dori să ne eliberăm, pe cât este posibil, de treburile pământești care ne încurcă, și să avem cât mai mult timp posibil pentru serviciul Domnului și apoi să ne devotăm toată energia, capacitatea și efortul în acest serviciu— Z ’02, 265 (R3069).
* * *
Mintea care era în Cristos Isus L-a făcut să vrea să se golească pe sine de natura Sa preumană și să se jertfească pe sine, chiar până la moartea rușinoasă de cruce, pentru a-L putea glorifica pe Dumnezeu. O astfel de dispoziție este cu siguranță atitudinea potrivită a tuturor celor care Îl iubesc pe Dumnezeu în grad suprem. Așa cum iubirea supremă pentru sine duce la înălțare de sine, tot așa iubirea supremă pentru Dumnezeu duce la umilire de sine, pentru ca El să fie înălțat. Și pe cât de adevărat cineva se smerește sub mâna tare a lui Dumnezeu, pe atât de adevărat îl va înălța Domnul la timpul cuvenit — PT 1933, 64.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: