Faceți toate lucrurile fără cârtiri — Filipeni 2:14.
Toți putem avea în dispoziția noastră naturală o tendință să ne plângem, să cârtim, să ne văietăm în necazurile care vin peste noi, chiar și în serviciul Adevărului. Dar, pe măsură ce ne dezvoltăm mai mult în asemănarea cu Cristos, desigur că Domnul va aștepta de la noi să ajungem tot mai mult la standardul pe care El îl pune în fața noastră, în care încercările și greutățile prezente vor fi mai mult decât echilibrate, mai mult decât contrabalansate prin Spiritul Său și prin mărturia Spiritului Său, că toate lucrurile lucrează spre binele nostru — producând pentru noi o mai mare slavă prin aceea că ne pregătesc pentru ea — Z ’02, 40 (R2947). * * * Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să aprobe și să tolereze ceea ce este greșit în învățătură sau practică. Ei nu trebuie nici să stea liniștiți și să lase păcatul și eroarea să se înmulțească și să aibă cale liberă. Astfel, Isus, apostolii, profeții credincioși, evangheliștii, pastorii sau învățătorii și alții din poporul credincios al lui Dumnezeu au fost nemulțumiți și au protestat împotriva lor. O astfel de nemulțumire și protestare nu trebuie considerată „cârtire” în sensul acestui verset. Felul de nemulțumire și protestare pe care acest text îl numește cârtire, este atunci când cineva se plânge pe soartă, experiențe, posibilități, greutăți, încercări, suferințe, umiliri și providențe ale Domnului, așa cum acestea îl afectează pe el sau pe alții. Acestea indică faptul că voința nu-i este moartă ci cu totul vie; iar persoana care face astfel se opune lui Dumnezeu și trăiește pentru sine — PT 1933, 163.
Întrebări: Ce experiențe am avut eu săptămâna aceasta în privința răbdării? Cum le-am întâmpinat? Ce m-a ajutat sau ce m-a împiedicat în aceste experiențe? Ce rezultat au dat ele?
Încurajați-vă și el vă va întări inima, voi toți care sperați în Iehova— Psalmii 31:24.
S-ar părea ca și cum adversarul încearcă uneori să ne descurajeze, făcându-ne să credem că încercările și greutățile de pe „calea îngustă” a sacrificiului vor fi oricum inutile și că ar fi mai bine să renunțăm. ... Ce să facem în astfel de momente? Să urmăm exemplul Domnului nostru și să căutăm fața Tatălui, nerăbdători să știm dacă interesele noastre sunt sau nu în acord cu El, nerăbdători să avem asigurări că deși lumea ne urăște și spune pe nedrept tot felul de lucruri rele împotriva noastră, noi încă avem aprobarea Lui, nerăbdători după noi asigurări că va fi bine pentru noi, că Domnul ne va acorda o parte la învierea celor drepți — la viață veșnică— Z ’01, 79(R2773).
* * *
Cei care speră în Domnul sunt cei care se sprijină pe Cuvântul și Providența Lui. Întrucât Dumnezeu este de partea lor, ei pot fi curajoși, oricât ar fi de grele împrejurările în viața lor, dându-și seama că toate acestea trebuie să lucreze pentru întărirea caracterelor lor spre a se asemăna cu al lui Cristos. Fie ca aceste gânduri să-i încurajeze și să-i întărească în fiecare cuvânt bun și lucrare bună spre tot ce este bine-plăcut în ochii Aceluia care îi binecuvântează cu atâta bunăvoință — PT 1935, 183.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: