Faceți toate lucrurile fără cârtiri — Filipeni 2:14.
Toți putem avea în dispoziția noastră naturală o tendință să ne plângem, să cârtim, să ne văietăm în necazurile care vin peste noi, chiar și în serviciul Adevărului. Dar, pe măsură ce ne dezvoltăm mai mult în asemănarea cu Cristos, desigur că Domnul va aștepta de la noi să ajungem tot mai mult la standardul pe care El îl pune în fața noastră, în care încercările și greutățile prezente vor fi mai mult decât echilibrate, mai mult decât contrabalansate prin Spiritul Său și prin mărturia Spiritului Său, că toate lucrurile lucrează spre binele nostru — producând pentru noi o mai mare slavă prin aceea că ne pregătesc pentru ea — Z ’02, 40 (R2947). * * * Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să aprobe și să tolereze ceea ce este greșit în învățătură sau practică. Ei nu trebuie nici să stea liniștiți și să lase păcatul și eroarea să se înmulțească și să aibă cale liberă. Astfel, Isus, apostolii, profeții credincioși, evangheliștii, pastorii sau învățătorii și alții din poporul credincios al lui Dumnezeu au fost nemulțumiți și au protestat împotriva lor. O astfel de nemulțumire și protestare nu trebuie considerată „cârtire” în sensul acestui verset. Felul de nemulțumire și protestare pe care acest text îl numește cârtire, este atunci când cineva se plânge pe soartă, experiențe, posibilități, greutăți, încercări, suferințe, umiliri și providențe ale Domnului, așa cum acestea îl afectează pe el sau pe alții. Acestea indică faptul că voința nu-i este moartă ci cu totul vie; iar persoana care face astfel se opune lui Dumnezeu și trăiește pentru sine — PT 1933, 163.
Întrebări: Ce experiențe am avut eu săptămâna aceasta în privința răbdării? Cum le-am întâmpinat? Ce m-a ajutat sau ce m-a împiedicat în aceste experiențe? Ce rezultat au dat ele?
Nu vom găsi vreo ocazie împotriva acestui Daniel, decât dacă o găsim împotriva lui referitor la legea Dumnezeului său— Daniel 6:5.
Nu toți sunt spirite conducătoare cum a fost Daniel, nici nu sunt date tuturor vedenii, revelații și interpretări ca lui Daniel. Dar toți vor avea același spirit al devotamentului pentru principiile dreptății, devotament care, sub îngrijirea divină, pas cu pas va fi pus la încercare pe calea îngustă, după cum vom căuta să umblăm pe urmele Aceluia care ne-a lăsat exemplu — Danielul nostru, Conducătorul nostru, Domnul nostru Isus. De aceea, toți cei care numesc numele lui Cristos să se îndepărteze de fărădelege; fiecare să fie credincios: „îndrăznește să fii un Daniel”— Z ʼ99, 167 (R2492).
* * *
Caracterul lui Daniel este demn de imitat. La fel ca el, noi trebuie să căutăm să fim atât de atenți în ceea ce ține de trup, minte, morală și religie încât omul natural să nu poată pe bună dreptate să ne acuze de vreo greșeală. Inevitabil, el se va împiedica de activitatea noastră religioasă, dacă ea este în armonie cu Adevărul. Vrăjmașii Adevărului ne-ar învinui bucuroși de delicte în legătură cu alte lucruri. Noi nu trebuie să le dăm nicio ocazie pentru aceasta, întocmai cum nici Daniel nu le-a dat — PT 1933, 80.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: