Dumnezeu îl iubește pe acela care dă bucuros — 2 Corinteni 9:7.
Acest lucru este valabil nu numai din punct de vedere bănesc, după cum se aplică în mod general, ci şi în ce priveşte toate darurile şi jertfele mici pe care noi le facem pentru El şi pentru cauza Sa. Dacă noi vrem să fim plăcuţi Domnului, să creştem în favoarea Sa și să ne apropiem mai mult de El, să ne aducem inimile din ce în ce mai mult la starea pe care El o aprobă şi o iubeşte, de zel, bucurie, promptitudine în fiecare serviciu pe care noi îl putem face. Dificultatea pentru mulţi creştini constă în faptul că ei nu au învăţat pe deplin marele privilegiu de care ne bucurăm în acest Veac Evanghelic, de a putea prezenta Domnului micile noastre sacrificii, micile noastre renunţări la noi înşine, cu asigurarea că faptele noastre imperfecte vor fi acceptabile pentru Dumnezeu prin Cristos — Z ’02, 42 (R2950). * * * Dumnezeu dă în mod constant tuturor creaturilor Sale lucruri trebuincioase ființei lor. În mod special El dă continuu harul, mila și Adevărul celor consacrați Lui. El nu dăruiește cu reținere sau zgârcenie. „El dă cu generozitate și nu reproșează.” Dumnezeu dă cu bucurie și cu generozitate. Și El dorește ca poporul Său să fie asemenea Lui în privința aceasta precum și în altele. „Fără plată ați primit, fără plată să dați”, este o declarație care exprimă idealul Domnului pentru noi. Nu trebuie să dăm numai bani, ci și timp, talente, cunoștință, iubire, influență, reputație — într-un cuvânt, tot ce avem. Trebuie să fim recunoscători, să fim voioși și să apreciem mult darurile lui Dumnezeu, să fim foarte înțelegători față de nevoile altora, să fim foarte fericiți să dăruim și să îi vedem pe alții binecuvântați și să fim atât de plini de entuziasm că dăruirea cu bucurie câștigă iubirea specială a lui Dumnezeu, încât să fim fericiți a dărui — PT 1933, 163.
AUDIOPăziți-vă în dragostea lui Dumnezeu— Iuda 21.
Ne putem păzi în iubirea Domnului în fiecare zi și în fiecare oră, prin ascultare de principiile dreptății și iubire crescândă față de ele. Trebuie să ne bucurăm în orice experiență a vieții, în încercările, greutățile, tristețile, dezamăgirile ei, nu mai puțin ca în plăcerile ei, dacă, prin unele sau prin toate aceste mijloace, Domnul ne va învăța și ne va da o privire mai clară asupra propriilor noastre lipsuri și o înțelegere încă mai clară a acelei legi desăvârșite a libertății și iubirii pe care El a stabilit-o, și față de care El cere supunerea deplină și loială a inimii noastre— Z ’02, 173(R3021).
* * *
Iubirea lui Dumnezeu, care constă din iubire dezinteresată pentru Tatăl și pentru Fiul cu toată inima, mintea, sufletul și puterea, din iubire dezinteresată pentru frați mai mult decât pentru sine și din iubire dezinteresată pentru omenire în general și chiar pentru dușmanii noștri ca pentru noi înșine, nu rămâne în inimă de la sine, în condițiile prezente. Cine nu o păstrează în condițiile care altfel ar distruge-o, o va pierde cu siguranță. Prin urmare, dacă am atins această iubire, să căutăm a o menține — PT 1934, 189.
Întrebări: M-am păzit eu săptămâna aceasta în iubirea lui Dumnezeu? În ce mod? Din ce motiv? În ce împrejurări? Ce m-a ajutat sau ce mi-a stat în cale? Cu ce rezultate?
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: