Dumnezeu îl iubește pe acela care dă bucuros — 2 Corinteni 9:7.
Acest lucru este valabil nu numai din punct de vedere bănesc, după cum se aplică în mod general, ci şi în ce priveşte toate darurile şi jertfele mici pe care noi le facem pentru El şi pentru cauza Sa. Dacă noi vrem să fim plăcuţi Domnului, să creştem în favoarea Sa și să ne apropiem mai mult de El, să ne aducem inimile din ce în ce mai mult la starea pe care El o aprobă şi o iubeşte, de zel, bucurie, promptitudine în fiecare serviciu pe care noi îl putem face. Dificultatea pentru mulţi creştini constă în faptul că ei nu au învăţat pe deplin marele privilegiu de care ne bucurăm în acest Veac Evanghelic, de a putea prezenta Domnului micile noastre sacrificii, micile noastre renunţări la noi înşine, cu asigurarea că faptele noastre imperfecte vor fi acceptabile pentru Dumnezeu prin Cristos — Z ’02, 42 (R2950). * * * Dumnezeu dă în mod constant tuturor creaturilor Sale lucruri trebuincioase ființei lor. În mod special El dă continuu harul, mila și Adevărul celor consacrați Lui. El nu dăruiește cu reținere sau zgârcenie. „El dă cu generozitate și nu reproșează.” Dumnezeu dă cu bucurie și cu generozitate. Și El dorește ca poporul Său să fie asemenea Lui în privința aceasta precum și în altele. „Fără plată ați primit, fără plată să dați”, este o declarație care exprimă idealul Domnului pentru noi. Nu trebuie să dăm numai bani, ci și timp, talente, cunoștință, iubire, influență, reputație — într-un cuvânt, tot ce avem. Trebuie să fim recunoscători, să fim voioși și să apreciem mult darurile lui Dumnezeu, să fim foarte înțelegători față de nevoile altora, să fim foarte fericiți să dăruim și să îi vedem pe alții binecuvântați și să fim atât de plini de entuziasm că dăruirea cu bucurie câștigă iubirea specială a lui Dumnezeu, încât să fim fericiți a dărui — PT 1933, 163.
Fără credință este imposibil a plăcea lui, fiindcă cel ce vine la Dumnezeu trebuie să creadă că el este și că este un răsplătitor al celor ce îl caută cu zel— Evrei 11:6.
„Fie-vă conform credinței voastre” ar părea că este metoda Domnului în purtarea Sa față de toți discipolii Săi, de la începutul și până la sfârșitul drumului și experienței lor creștine. Credință când El pare că nu ne ia în seamă; credință când lucrurile par să prospere în cele spirituale și în cele trecătoare, credință la fel de puternică atunci când toate curentele și toate forțele par să fie împotriva noastră. Biruința care biruie lumea este credința care în toate împrejurările este în stare să-și ridice privirea spre Domnul cu încredere deplină în bunătatea și credincioșia Sa și să-și dea seama că, după promisiunea Sa, în cele din urmă toate lucrurile vor lucra împreună spre binele nostru, deoarece noi suntem poporul Său— Z ’00, 139(R2625).
* * *
Cu excepția iubirii, nimic nu este mai plăcut înaintea lui Dumnezeu decât credința. Prin urmare, Tatălui îi sunt plăcuți cei care exercită încredere în caracterul Său. În mod corespunzător, cei care nu au încredere în caracterul Său, punând astfel sub semnul întrebării înțelepciunea, dreptatea, iubirea și puterea Sa, nu pot decât să nu fie plăcuți Lui și deci să nu fie acceptați de El, pentru că „fără credință este imposibil a plăcea lui Dumnezeu”. De aceea să avem credință în Dumnezeu — PT 1935, 62.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: