Dumnezeu îl iubește pe acela care dă bucuros — 2 Corinteni 9:7.
Acest lucru este valabil nu numai din punct de vedere bănesc, după cum se aplică în mod general, ci şi în ce priveşte toate darurile şi jertfele mici pe care noi le facem pentru El şi pentru cauza Sa. Dacă noi vrem să fim plăcuţi Domnului, să creştem în favoarea Sa și să ne apropiem mai mult de El, să ne aducem inimile din ce în ce mai mult la starea pe care El o aprobă şi o iubeşte, de zel, bucurie, promptitudine în fiecare serviciu pe care noi îl putem face. Dificultatea pentru mulţi creştini constă în faptul că ei nu au învăţat pe deplin marele privilegiu de care ne bucurăm în acest Veac Evanghelic, de a putea prezenta Domnului micile noastre sacrificii, micile noastre renunţări la noi înşine, cu asigurarea că faptele noastre imperfecte vor fi acceptabile pentru Dumnezeu prin Cristos — Z ’02, 42 (R2950). * * * Dumnezeu dă în mod constant tuturor creaturilor Sale lucruri trebuincioase ființei lor. În mod special El dă continuu harul, mila și Adevărul celor consacrați Lui. El nu dăruiește cu reținere sau zgârcenie. „El dă cu generozitate și nu reproșează.” Dumnezeu dă cu bucurie și cu generozitate. Și El dorește ca poporul Său să fie asemenea Lui în privința aceasta precum și în altele. „Fără plată ați primit, fără plată să dați”, este o declarație care exprimă idealul Domnului pentru noi. Nu trebuie să dăm numai bani, ci și timp, talente, cunoștință, iubire, influență, reputație — într-un cuvânt, tot ce avem. Trebuie să fim recunoscători, să fim voioși și să apreciem mult darurile lui Dumnezeu, să fim foarte înțelegători față de nevoile altora, să fim foarte fericiți să dăruim și să îi vedem pe alții binecuvântați și să fim atât de plini de entuziasm că dăruirea cu bucurie câștigă iubirea specială a lui Dumnezeu, încât să fim fericiți a dărui — PT 1933, 163.
Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul — Ioan 17:17, VDC.
Domnul nostru leagă întotdeauna progresul și dezvoltarea vieții noastre spirituale de primirea Adevărului și ascultarea ce-i dăm. Fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să se păzească de învățătura care pretinde că este înaintea Cuvântului, care afirmă că Cristos sau Spiritul sfânt vorbesc unor astfel de creștini avansați independent de Cuvânt. Aceasta cultivă mândria spirituală și lăudăroșia și fac fără putere avertizările și mustrările Sfintelor Scripturi, căci cei înșelați cred că în ei locuiește un învățător mai mare. Iar Satan, folosindu-se de această înșelăciune, îi face robii voinței lui — Z ’03, 377(R3250).
* * *
Sfințirea ne pune deoparte de păcat, eroare, egoism și spirit lumesc, și ne dedică în serviciul Domnului. Pe măsură ce sfințirea își continuă lucrarea, ea ne ține voința moartă, ne sacrifică trupul pentru Domnul și ne face caracterul ca al Lui. Cuvântul este cel care ne sfințește, întâi prin aceea că lucrează în inimile noastre o credință și o iubire care se consacră, prin care ne face capabili să ne prezentăm pe noi înșine înaintea Domnului drept sacrificiu. El își continuă lucrarea prin faptul că pune în noi începutul inimii, minții și voinței noi, și ne face capabili să ne sacrificăm până la moarte, în timp ce voința noastră umană o ține moartă iar voința lui Dumnezeu o ține vie în noi. Cuvântul își continuă lucrarea prin aceea că ne energizează să creștem, curățindu-ne, întărindu-ne și echilibrându-ne. Își completează lucrarea prin faptul că ne perfecționează — și toate acestea prin slujirea lui Isus — PT 1935, 117, 118.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: