Și nu numai ea, dar și noi care avem cele dintâi roade ale Spiritului, suspinăm în noi, așteptând înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru — Romani 8:23, GBV1989.
Poporul Domnului nu trebuie să facă paradă de greutățile lor, plângându-și soarta. Dimpotrivă, ei au privilegiul rugăciunii și instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu, care-i învață de ce sunt permise condițiile rele din prezent și cum, când și de ce se apropie timpul când lacrimile vor fi șterse de pe toate fețele și nu va mai fi nici plâns, nici suspin și nici moarte. De aceea, în loc să se plângă în fața lumii, ei să se bucure și să vestească virtuțile Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Simpatia noastră față de biata lume, care nu are aceste avantaje, așa să ne facă să-i vestim Evanghelia, încât propriile noastre dureri să se stingă, să fie parțial uitate — Z ’02, 40 (R2947). * * * Familia umană geme sub blestem, care constă din creșterea buruienilor, secetă, tăciune, foamete, ciumă, cutremure de pământ, vulcani, tsunami, furtuni, inundații, extreme ale climei, Satan, îngeri căzuți, păcat, eroare, necaz, depravare, ură, conflict, persecuție, înălțarea celor răi, exploatare, tiranie, intrigi clericale, sectarism, trudă, panică, pierdere, înstrăinare de Dumnezeu, boală, procesul morții și moarte. Poporul lui Dumnezeu din Veacul Evanghelic geme înăuntru din cauza efectelor blestemului și din cauza suferințelor adăugate de sacrificiul lor. Neamul omenesc geme în exterior. Deși nu putem înăbuși gemetele interioare, trebuie să le înăbușim pe cele exterioare. Lumea geme în timp ce așteaptă eliberarea, pe care Dumnezeu i-o va da la revelarea celor aleși în glorie. Noi gemem în timp ce ne așteptăm înfierea deplină la înviere, când vom fi izbăviți de relele cărnii și vom primi gloriile împreună cu Isus — PT 1933, 163.
Cel ce îl întoarce pe păcătos din rătăcirea căii lui va salva un suflet din moarte și va acoperi o mulțime de păcate— Iacov 5:20.
Când îi vedem pe alții mergând pe cărări interzise, pe calea călcătorilor de lege, să nu-i urmăm în acestea spre a-i scăpa, ci să le arătăm drumul bun prin aceea că noi rămânem pe el și să-i chemăm să ne urmeze. Când vedem că unii se încurcă în doctrinele și învățăturile oamenilor, despre care noi știm că sunt fundamental greșite, nu trebuie să facem eforturi să le aprofundăm pentru a-i ajuta să iasă din ele, ci să le amintim că studierea oricărei doctrine care nu este în acord cu temelia nu este numai o întrebuințare greșită a timpului consacrat, ci este și greșit și periculos a lua cu ușurință lucruri cunoscute ca greșite, după cum toate încălcările de conștiință și de principiu sunt periculoase— Z ’95, 203(R1860).
* * *
În acest pasaj păcătosul este, în general, unul care a dat înapoi, după cum arată vers. 19. Se referă în mod special la cei din Marea Mulțime, care au păcătuit împotriva angajamentelor lor de consacrare. Conduita lor i-a pus în permanență în pericolul de a merge mai departe în îndărătnicie și, în cele din urmă, de a debarca în moartea a doua (Evrei 6:4-6). A fost privilegiul poporului Domnului să caute să-i scape pe aceștia de pericolul în care se aflau și, prin aceasta, să acopere cu haina neprihănirii lui Cristos o mulțime de călcări de lege din partea celor încăpățânați — PT 1933, 79.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: