Și nu numai ea, dar și noi care avem cele dintâi roade ale Spiritului, suspinăm în noi, așteptând înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru — Romani 8:23, GBV1989.
Poporul Domnului nu trebuie să facă paradă de greutățile lor, plângându-și soarta. Dimpotrivă, ei au privilegiul rugăciunii și instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu, care-i învață de ce sunt permise condițiile rele din prezent și cum, când și de ce se apropie timpul când lacrimile vor fi șterse de pe toate fețele și nu va mai fi nici plâns, nici suspin și nici moarte. De aceea, în loc să se plângă în fața lumii, ei să se bucure și să vestească virtuțile Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Simpatia noastră față de biata lume, care nu are aceste avantaje, așa să ne facă să-i vestim Evanghelia, încât propriile noastre dureri să se stingă, să fie parțial uitate — Z ’02, 40 (R2947). * * * Familia umană geme sub blestem, care constă din creșterea buruienilor, secetă, tăciune, foamete, ciumă, cutremure de pământ, vulcani, tsunami, furtuni, inundații, extreme ale climei, Satan, îngeri căzuți, păcat, eroare, necaz, depravare, ură, conflict, persecuție, înălțarea celor răi, exploatare, tiranie, intrigi clericale, sectarism, trudă, panică, pierdere, înstrăinare de Dumnezeu, boală, procesul morții și moarte. Poporul lui Dumnezeu din Veacul Evanghelic geme înăuntru din cauza efectelor blestemului și din cauza suferințelor adăugate de sacrificiul lor. Neamul omenesc geme în exterior. Deși nu putem înăbuși gemetele interioare, trebuie să le înăbușim pe cele exterioare. Lumea geme în timp ce așteaptă eliberarea, pe care Dumnezeu i-o va da la revelarea celor aleși în glorie. Noi gemem în timp ce ne așteptăm înfierea deplină la înviere, când vom fi izbăviți de relele cărnii și vom primi gloriile împreună cu Isus — PT 1933, 163.
Ținta poruncii este dragostea dintr-o inimă curată și dintr-o conștiință bună și din credință neprefăcută— 1 Timotei 1:5.
Trebuie să ne fie clar că scopul final al tuturor procedurilor divine cu noi și pentru noi, semnificația finală a tuturor făgăduințelor divine făcute nouă, este dezvoltarea iubirii, care este asemănarea cu Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. Pentru ca această iubire să se dezvolte în noi în înțelesul și gradul dorit de Domnul, este necesar ca ea să izvorască dintr-o inimă curată, în armonie deplină cu Domnul și cu legea Lui de iubire, și în totală contradicție cu potrivnicul și cu legea lui de egoism — Z ’00, 360 (R2733).
* * *
Atributele frumoase ale unui caracter creștin copt, asemenea celor ale caracterului lui Dumnezeu, sunt compuse din înțelepciune, dreptate, iubire și putere. Deși aceste caracteristici se sprijină una pe alta, cea mai strălucitoare dintre ele este iubirea. Obiectivul celorlalte trei este dezvoltarea iubirii, iar ținta finală a dezvoltării caracterului este supremația iubirii divine, care este în armonie cu, este susținută de și decurge din — înțelepciune, dreptate și putere — PT 1936, 31.
Întrebări: Ce efect a avut asupra mea acest text? În ce mod? Ce m-a ajutat sau ce m-a împiedicat? Care au fost împrejurările? Care au fost rezultatele?
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: