CALEA SFINȚENIEI

„Și va fi acolo un drum mare și o cale, și va fi numită Calea Sfințeniei, cei necurați nu vor trece pe ea, ci va fi pentru cei sfinți; trecătorii, chiar nebuni, nu se vor rătăci în ea” (Isaia 35:8).

       Planurile sunt întocmite, traseul este planificat, cărările sunt netezite. Construirea acestui drum uimitor va fi un lucru mai complex și mai ambițios decât lumea a văzut vreodată, iar proiectarea sa a fost încredințată singurei Companii capabile să se ocupe de o asemenea lucrare, Fiii lui Dumnezeu. Dincolo de capacitatea înțelegerii omului natural, pregătirile sunt în curs de desfășurare, deși detaliile vor rămâne în secret până nu vor fi înlăturate anumite obstacole, iar cu utilajul necesar se pot începe în siguranță lucrările la fundații.

LOCUL ESTE PLANETA PĂMÂNT

Cineva întreabă —  Unde? O, aparent, aproape peste tot. Pretutindeni? Cum așa? Ei bine, din toate punctele de vedere, acest drum mare va înconjura pământul și va fi capabil să transporte tot traficul care dorește să facă călătoria — fără taxiuri sau autocare, fii atent, doar pasageri pe jos. Toată lumea trebuie să meargă? Da, așa este, potrivit unui purtător de cuvânt al Companiei, cei răscumpărați vor merge acolo.

Cu aproape 3000 de ani înaintea timpului de construire, unul dintre lucrători pe nume Isaia, una dintre cele mai frumoase pietre prețioase ale literaturii biblice, a oferit în cuvinte o imagine a evenimentelor mondiale. Limbajul este profetic, iar imaginile izbitoare, dar există totuși o promisiune convingătoare a aplicării practice a profeției într-o Epocă de Aur viitoare, când toate necazurile suferite de societatea umană se vor fi terminat. Acest subiect se repetă în toată Scriptura. Apostolul Petru vorbește despre „timpurile restituirii tuturor lucrurilor, pe care Dumnezeu le-a spus prin gura tuturor sfinților săi profeți de când a început lumea” (Fapte 3:21).

Acesta nu poate fi decât timpul în care la rugăciunile de pe parcursul secolelor se răspunde și Împărăția lui Dumnezeu este stabilită pe pământ. Creștinii de pretutindeni încă se roagă: „Vie Împărăția Ta. Facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ” (Matei 6:10).

Dar cât de ciudat este că atât de puțini par să aștepte un răspuns literal la această rugăciune. Mesajul Domnului nostru Isus în timpul slujirii Sale pământești a fost că Împărăția lui Dumnezeu era „aproape”, în sensul că El a început atunci adunarea Companiei de sfinți bărbați și femei care aveau să fie încorporați împreună cu El pentru a forma Organul Administrativ al acelei Împărății. Da, Dumnezeu va pune la dispoziție toate cele cinci clase consacrate înainte de restabilire. Evenimentele mondiale dovedesc fără îndoială că o mare parte din această lucrare este acum realizată. La timpul cuvenit al lui Dumnezeu, marea lucrare de restabilire pentru restul umanității va începe și va deschide Calea Mare către o viață nouă.

ÎNCOTRO SE DUC TOȚI?

Autoritățile de transport din marile centre metropolitane ale lumii sunt la limita puterilor pentru a oferi siguranță în „alergarea încoace și încolo” din ce în ce mai mare în acest „timp al sfârșitului” (Daniel 12:4). Uneori se pare că toată lumea vrea să fie altundeva. Societatea este neliniștită, nemulțumită și caută mereu o nouă distracție pentru a-și susține stilul lor de viață „mănâncă, bea și veselește-te”. Dar fericirea pe care ei o caută este evazivă.

Din moment ce avem liberul arbitru, într-un sens viețile noastre sunt în propriile noastre mâini. A merge împreună cu mulțimea înseamnă a alege „calea largă” care duce la distrugere (Matei 7:13). Aceasta este o pantă alunecoasă, iar salvarea nu este ușoară. Isus a vorbit, de asemenea, despre o „cale îngustă”, o cale dificilă pe care doar puțini o puteau găsi. Aceasta ar duce la viață. S-a referit, desigur, la călătoria sacrificială a acelor ucenici credincioși care au mers pe urmele Lui, părăsind toate speranțele și ambițiile pământești ca să poată împărtăși moștenirea cerească cu Domnul lor. S-ar putea să nu mai alegem calea sacrificiului, dar asemenea credincioșilor consacrați din vechime, putem evita drumul către distrugere și să mergem pe o cale îngustă a adevărului și integrității, respectându-l pe Dumnezeul nostru (Psalmii 26:1, 3; 101:6; 128:1). El nu a cerut imposibilul când i-a spus lui Avraam: „Umblă înaintea Mea și fii desăvârșit” (Geneza 17:1). Dumnezeu vede nu atât faptele naturii căzute, cât intențiile inimii. „Păzește-ți inima cu toată silința, fiindcă din ea sunt ieșirile vieții” (Proverbe 4:23).

VIAȚA ARE ASPECTE

Noua Cale a Sfințeniei va fi un drum mare  către desăvârșirea vieții umane într-un Paradis pământesc restaurat. Milioanele pământului – cei care vor supraviețui atunci la inaugurarea sa și cei care urmează să fie eliberați din mormânt, vor face drum de la păcat, boală și tristețe, către puritate, bucurie și veselie. Profeția nu este fantezie. Astăzi pentru urechile noastre limbajul poate fi ciudat, dar intenția pozitivă și practică a Creatorului nostru iubitor strălucește și El spune tuturor familiilor pământului: „Aceasta este calea, umblați pe ea” (Isaia 30:21).

Cu cât mai repede și mai deplin cei aflați pe drumul spre viață acceptă noile condiții, cu atât mai repede și mai deplin vor gusta bucuriile mântuirii și favorii Domnului și vor avea pacea lui Dumnezeu în inimile lor. Măsura luminii împotriva căreia a păcătuit persoana în viața prezentă determină nu numai cantitatea de împietrire a inimii sale, ci și timpul și cantitatea de dificultăți pe care o va întâmpina pentru a-și înmuia din nou inima. Distruși în timpul mileniului vor fi cei care, având posibilitatea deplină de a intra pe drumul vieții, vor refuza să-l parcurgă. Pentru a ajunge la premiul vieții de la capătul drumului, va necesita efort și dovezi ale progresului în dezvoltarea caracterului. Deși nu mai sunt sub sentința morții adamice, efectele păcatului și ale depravării vor trebui să fie eradicate din caracterele tuturor celor care caută să-i placă Domnului și să câștige viața veșnică.

Acum există pietre de poticnire pentru a pune la încercare propria credință și răbdare și există lei de opoziție pentru a amenința, a descuraja și a întoarce înapoi pe toți, cu excepția celor pe care Domnul îi alege pentru lucrarea viitorului. Totuși pe acel drum viitor, „Niciun leu nu va fi acolo, nici vreo fiară răpitoare”, pietrele de poticnire ale erorii vor fi fost îndepărtate, munții greutății vor fi nivelați și văile disperării și descurajării vor fi umplute. Drumul cel mare către viață va fi cel mai favorabil – pentru ca toți cei răscumpărați ai Domnului, toți cei care vor accepta darul vieții în condițiile ofertei sale, să ajungă la perfecțiune (Isaia 35:8-10; 40:4, 5).

Când imperiul lui Satan va fi zguduit până la temelii și se va prăbuși, procesul de înviere va începe pentru lume… și atunci modul în care oamenii vin să-L urmeze pe Isus se va schimba foarte tare. Isaia explică aceasta foarte bine în capitolul 35. Observați că în aceste zece versete scurte, se vorbește despre îndreptarea a tot ce este în neregulă cu noi… a da vedere orbilor, auzul surzilor, etc., chiar și pământul este binecuvântat pentru că și el este eliberat de blestem. În loc de o „cale îngustă” de jertfire pentru cei puțini aleși, acum auzim despre o „cale mare a sfințeniei” care este proiectată pentru nebun, pentru omul călător, așa cum citim în versetele 8 și 9, „Și va fi acolo un drum mare și o cale, și va fi numită Calea Sfințeniei; cei necurați nu vor trece pe ea, ci va fi pentru cei sfinți; trecătorii, chiar nebuni, nu se vor rătăci în ea. Niciun leu nu va fi acolo, nici vreo fiară răpitoare nu se va urca pe ea, nu se va găsi acolo, dar cei răscumpărați vor umbla pe ea.” Fiți atenți: cei răscumpărați vor merge acolo. Amintiți-vă, că Isus a murit ca răscumpărare pentru TOȚI ca să fie mărturisit „la timpul cuvenit” (1 Timotei 2:6).

Aceasta este o altă frază cheie, pentru că ea interpretează următorul verset care încheie acest capitol. Isaia 35:10, „Și cei răscumpărați ai DOMNULUI se vor întoarce și vor veni cu cântări de bucurie în Sion; și o bucurie eternă le va încununa capul; veselia și bucuria îi vor ajunge din urmă, iar durerea și suspinul vor fugi.”

Cei răscumpărați de Domnul (Pavel spune că sunt incluși TOȚI), se vor întoarce de unde? Din mormânt — din starea morții — din poziția de a fi blestemat în groapă, după cum i s-a spus lui Adam, murind, vei muri (Geneza 2:17; 3:17-19). Toți copiii lui au fost blestemați în coapsele lui, pentru că el a păcătuit, a fost deci imperfect și un tată imperfect nu poate da naștere la copii perfecți (Psalmii 51:5). Acesta este motivul pentru care se face referire la Isus în 1 Corinteni 15:45 ca ultimul sau Al Doilea Adam, pentru că El a înviat și ia locul lui Adam și devine noul tată al lumii muribunde și face pentru ei ceea ce Adam nu a reușit să facă, și anume, El le dă viață (1 Corinteni 15:45-47).

Un drum mare, în contrast cu o cale îngustă (o bandă privată), este un drum public deschis tuturor. O cale mare a sfințeniei se referă la un drum public în armonie cu sfințenia pe care omenirea va avea ocazia să călătorească atunci când li se vor da binecuvântările restabilirii în Veacul Milenar. Știm că nu este deschisă de-a lungul Veacului Evanghelic, pentru că, în primul rând, o altă cale, calea îngustă către viață (Matei 7:14), este deschisă în acel timp; în al doilea rând, condițiile care predomină atunci când calea mare este deschisă vor fi mult mai diferite (Isaia 35:8, 9) decât cele din Veacul Evanghelic; în al treilea rând, anumite evenimente neîmplinite care au loc înainte de a fi ea deschisă nu s-au întâmplat încă, și anume, completarea aleșilor Veacului Evanghelic, sfârșitul Timpului de Necaz și stabilirea Împărăției. Acest drum mare  este necesar, mai întâi — din cauza făgăduinței lui Dumnezeu (Isaia 35:8); în al doilea rând — răscumpărarea lui Cristos (Ioan 12:32, 33; Romani 5:18, 19); în al treilea rând — suferințele singurei Biserici adevărate (Isaia 60:14, 15); în al patrulea rând — nevoile lumii (Romani 8:22).

Iluminarea pe care o dă acest drum mare este o îndoctrinare în Adevăr (Isaia 29:18, 24; 35:5; Ioan 1:9).  Această instrucțiune este clară (Isaia 35:8; Ieremia 31:34) și abundentă (Isaia 11:9; 35:7) în caracter. Acest drum mare va fi foarte favorabil pentru dreptate, ușurând efectele blestemului (Isaia 61:4) și aducând restabilirea (Ezechiel 36:35; Isaia 35:1, 2); ea va fi însoțită de distrugerea tuturor instituțiilor rele (Apocalipsa 20:1-3; Psalmii 72:9) și de înființarea tuturor instituțiilor bune care contribuie la reformarea omenirii (Psalmii 72:8); păcatul și eroarea vor fi șterse treptat prin ea (Isaia 25:7, 8); treptat va fi stabilită dreptatea (Psalmii 72:7; Isaia 60:21) și Adevărul va fi înălțat pretutindeni (Isaia 11:9; 29:18, 24); blestemul și povara vor fi scoase din drum (Romani 8:21); tristețea va fi înlăturată și bucuria va fi restabilită (Isaia 35:10); războiul va înceta și pace va fi din abundență (Psalmii 46:9; 72:7; Isaia 2:4; 9:7); în loc ca cei răi să fie înălțați, așa cum este cazul acum, ei vor fi umiliți (Psalmii 37:34-38); pe când cei drepți, care sunt acum asupriți și persecutați, vor fi înălțați (Psalmii 72:7; Isaia 60:14, 15); învăţătorii mincinoşi şi biserica falsă vor fi distruşi (2 Petru 2:1; Apocalipsa 2:20-23), iar învăţătorii adevăraţi şi singura Biserică adevărată — întemeiate (1 Corinteni 6:2, 3); națiunile rele vor fi distruse (Isaia 60:12), iar cele neprihănite – ajutate (Galateni 3:8; Apocalipsa 15:4); săracii nu vor mai fi disprețuiți (Psalmii 72:12-14; 107:41); fiecare va avea propria sa casă și acolo nu va fi niciun proprietar pentru a izgoni pe cineva (Isaia 65:22; Mica 4:4); nu vor mai munci în zadar (Isaia 65:23); toți vor prospera în afacerile lor (Isaia 60:17; 65:23); răutatea va fi înăbușită (Psalmul 107:42); iar dreptatea va fi din abundență (Isaia 61:11).

În continuare îi amintim pe călătorii de pe acest drum mare, care vor fi toată lumea (Psalmii 98:3; Isaia 40:5; Ioan 1:9; 1 Timotei 2:4); călătoria pe ea va fi limitată în cazul celor care nu se vor reforma, căci ei vor fi condamnați la moarte, fie ca păcătoși blestemați la sfârșitul a 100 de ani, fie ca cei care nu și-au umplut zilele cu bine la sfârșitul celor 1000 de ani (Isaia 65:20; 35:8; Ieremia 31:29, 30; Ezechiel 18:4, 20; Fapte 3:23; Apocalipsa 20:7-9). Cei care călătoresc pe acest drum vor învăța Cuvântul lui Dumnezeu (Isaia 35:5), amploarea Cuvântului lui Dumnezeu (Isaia 35:6; Psalmii 107:22) și practicarea Cuvântului lui Dumnezeu (Isaia 35:6; Ezechiel 36:25, 27). Sfârșitul la care duce acest drum mare va fi restabilirea (Fapte 3:19-21; Romani 8:21; Isaia 60:21 și Psalmii 72:6, 16). Astfel, vedem că drumul mare al sfințeniei va fi o cale complet potrivită pentru omenire.

Notăm conform înțelegerii fratelui Russell: R 903. Acum fiți atenți la imaginea zilei care urmează: „Întăriți mâinile slabe și îndreptați genunchii care se clatină. Spune-le celor cu inimă temătoare: Fiți tari, nu vă temeți; iată, Dumnezeul vostru va veni cu răzbunare, Dumnezeu va veni cu o răsplătire; va veni și vă va salva. Atunci ochii orbilor vor fi deschiși și urechile surzilor vor fi destupate. Atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cânta, căci ape vor țășni în pustiu și pâraie în deșert. . .  . Și va fi acolo un drum mare și o cale, și va fi numită Calea Sfințeniei; cei necurați nu vor trece pe ea, ci va fi pentru cei sfinți; trecătorii, chiar nebuni, nu se vor rătăci în ea. . .  . Și răscumpărați ai Domnului se vor întoarce (din moarte) și vor veni în Sion cu cântece și bucurie veșnică pe capetele lor, bucurie și veselie vor căpăta, iar întristarea și vaietul vor fugi” — Isaia 35:3-10.

În planul revelat al lui Dumnezeu fiecare epocă este tributară succesorului său. În prezent, toiagul lui Dumnezeu lovește inima pietroasă a omului și iată! ea devine „un râu pur al apei vieții, limpede precum cristalul”, dar în ziua mai mare, când Noul Ierusalim se coboară de la Dumnezeu din ceruri, apa vieții nu este pe ici, pe colo, ci un râu puternic, și apoi „Şi cine vrea, să ia apa vieţii fără plată” (Apocalipsa 22:1, 17). Biserica este atunci completă; totuși ni se spune că frunzele copacilor de pe marginea râului sunt pentru vindecarea națiunilor, arătând că atunci vor exista națiuni care nu vor fi sănătoase, ci în stare de a fi vindecate.

Răscumpărarea dată nu scuză păcatul în nimeni; ea nu își propune să-i considere pe păcătoși ca sfinți și să-i conducă în fericirea veșnică. Ea doar rezolvă prima condamnare și pedeapsa ei și îl consideră pe păcătos eliberat de acea condamnare și de rezultatele ei, directe și indirecte, și îl pune din nou la încercare pentru viață, în care propria sa ascultare sau neascultare voită va decide dacă el poate avea sau nu viața veșnică (R 903).

Matei 7:13 prezintă o cale largă; v. 14 prezintă o cale îngustă, iar textul nostru prezintă un drum mare și o cale. Despre calea largă se vorbește în a doua parte a versetului din Matei 7:13: „Căci largă este poarta și lată este calea care duce la nimicire, și mulți sunt cei ce intră pe ea”. Această cale este numită în mod corespunzător deoarece este cel mai ușor de călătorit pe ea. Adam a început să meargă pe ea când a păcătuit și descendenții lui au călătorit pe ea mai mult de 6000 de ani până când au ajuns la finalul său inevitabil — moartea.

Despre calea îngustă se vorbește în Matei 7:13, 14: „Intrați pe poarta cea strâmtă, . . . fiindcă strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o găsesc”. Această cale a fost deschisă numai pentru creștinii consacrați în timpul când Înalta Chemare era în vigoare, singurii care au intrat pe acest drum, l-au traversat fidel până la capăt şi au primit răsplata naturii divine, formând pe Cristos, Cap şi Corp (2 Petru 1:4). Creștinii consacrați nu călătoresc acum pe această cale, pentru că ea este închisă de mulți ani.

Despre drumul mare se vorbește în Isaia 35:8, „Și un drum mare”. Aceasta este calea care se va deschide pentru întreaga omenire în timpul Împărăției care vine a lui Cristos, iar cei care progresează cu credincioșie până la sfârșitul ei vor câștiga răsplata ei — restabilirea perfecțiunii umane. Această cale nu va fi la fel de dificilă ca calea îngustă și nici nu va necesita sacrificiu a drepturilor și privilegiilor naturale ale omului. În prezent creștinii consacrați nu călătoresc pe acest drum, pentru că acesta nu a fost încă deschis.

Cei care și-au consacrat viața lui Dumnezeu acum, deși neconcepuți de spirit, au renunțat la propria lor voință pentru ei înșiși și pentru lume și au acceptat voința lui Dumnezeu ca a lor. Acest lucru nu i-a condus pe calea îngustă care duce la viață și nemurire, deși i-a condus pe o cale destul de dificilă, una a lepădării de sine și presărată cu ispite și împotriviri din partea lumii, a trupului și a diavolului, împreună cu încercări, necazuri, persecuții și suferințe de dragul dreptății. (Uneori ne referim la cursul lor ca la o cale îngustă, în contrast cu cursul lumii). Deși nu sunt încercați pentru viață, ei sunt încercați pentru credință și ascultare. (Vezi E 16, p. 175, „ … în unele cazuri imposibil … ”)

Notăm conform înțelegerii fratelui Johnson din PT ’49, p. 93: „Și va fi acolo un drum mare și o cale” (Isaia 35:8-10). Un drum mare este o cale publică și aici ne este adusă în atenție calea publică de mântuire pentru clasa restabilirii. Se numește „chiar o cale”, adică, calea care va fi pentru restituționişti. Ea va fi numită calea sfințeniei, pentru că va necesita nu numai îndreptățire, ci și sfințire și eliberare, precum și înțelepciune și putere din partea poporului. Cei care rămân necurați nu vor trece pe ea; cei care refuză să se reformeze nu vor fi admiși la capătul complet al acestei căi — unii vor fi nimiciți după o sută de ani, alții vor fi nimiciți după o mie de ani, fără să-și umple zilele cu bine. Dar aceasta va fi în interesul călătorului; va fi în interesul celor care vor să călătorească pe calea adevărului, a dreptății și a sfințeniei. Și chiar dacă au fost foarte, foarte nepăsători, nu se vor rătăci acolo, pentru că numai adevărul și dreptatea și sfințenia vor birui în acest drum și, de aceea, nu se vor rătăci. „Nici un leu nu va fi acolo, nici vreo fiară răpitoare nu se va urca pe ea, nu se va găsi acolo, dar cei răscumpărați vor umbla pe ea.” Nici un leu al viciului, precum cele care predomină în timpul prezent, nu va avea voie să aibă vreo parte pe acel drum mare, nici vreo fiară răpitoare: nicio influență rea, nicio instituție rea, niciun trust rău, nicio corporație rea și egoistă, care nu ține seama de binele oamenilor. Aceștia nu se vor urca pe el, pentru că, dacă vor continua în acest fel, nu li se va permite să meargă până la capăt; nu vor fi găsiți acolo; nimeni din această clasă nu va fi acolo, dar cei răscumpărați vor merge acolo, pentru că „Cei răscumpărați ai Domnului se vor întoarce și vor veni cu cântări de bucurie în Sion; și o bucurie eternă le va încununa capul; veselia și bucuria îi vor ajunge din urmă, iar durerea și suspinul vor fugi”.

ÎNȚELEGEREA EBRAICĂ EXAMINATĂ

Isaia 35:8 spune „și un drum mare — și o cale”. Acestea sunt două cuvinte ebraice diferite: primul cuvânt este „drum mare” macluwl, pronunțat mas-lool însemnând o magistrală (ca autostradă); — drumul mare după Strong 4547. Aceasta se bazează pe calal-ul original al lui Strong 5549, pronunțat saw-lal’; o prim. rădăcină; a aduna (în special o autostradă); figurativ – a înălța; reflexiv – a se opune; (ca la un baraj): – aruncă în sus, înălța (sine), preamări, face clar, ridică.

Al doilea cuvânt este „cale”, derek pronunțat deh’-rek; după Strong 1870. Cuvântul acesta se bazează pe cuvântul inițial drum  1869 (ca bătătorit); fig. un curs al vieții sau un mod de acțiune, adesea adverb: – de-a lungul, departe, din cauza, + prin, conversație, obicei, (est-)direcție, călătorie, mod, pasager, prin, spre, (înalt-) (cale-)drum(-partea), unde(-oricum).

Cale, după Enciclopedia lui Wycliffe: Utilizarea figurativă se referă la cursul de conduită sau caracterul omului (Iov 17:9; 22:15), împărțit în calea bună (Exod 18:20; 32:8; Deutoronom 31:29; Isaia 30:21; Matei 21:32; 1 Corinteni 4:17) și calea rea (Numeri 22:32; Psalmii 139:24; Isaia 65:2; Ieremia 18:11; Fapte 14:16).

Căile lui Dumnezeu pot însemna fie propria Sa metodă de procedură și acțiune (Apocalipsa 15:3), fie căile pe care El ar dori ca oamenii să le urmeze. În primul caz, accentul se poate pune pe procedurile Sale reale, fie că sunt prezente (Deuteronom 32:4; Faptele 13:10) sau viitoare (Isaia 40:3; Matei 3:3), sau după felul activităților Sale (Isaia 55:8), sau după scopul planurilor Sale (Isaia 58:2; Romani 11:33). În cazul cum Dumnezeu îi poruncește omului să meargă (Psalmii 18:30; 25:4; Proverbe 8:32), căile lui Dumnezeu sunt bune (1 Împărați 8:36), drepte (1 Samuel 12:23) și perfecte (Psalmii 101:6). Isus (Matei 22:16) și legea (Deuteronom 8:6) ambele învață calea Domnului. Isus nu numai că a învățat „calea lui Dumnezeu în adevăr” (Matei 22:16), dar El este „calea, adevărul și viața” (Ioan 14:6). El este singura cale către Tatăl (vezi Faptele 4:12). Mai precis, moartea Lui substitutivă și mijlocirea prezentă sunt privite ca „calea cea nouă și vie” în chiar prezența Tatălui (Evrei 10:20).

Copilul consacrat al lui Dumnezeu ar trebui să fie intrigat de definiția figurativă conform căreia această cale este un curs al vieții sau o acțiune motivațională. Când privim puțin mai îndeaproape lucrările profesorului Strong, obsevăm că el menționează cuvintele — conversație, obicei, manieră, și cursul vieții are acel caracter moral: „Educă un copil pe calea pe care ar trebui să meargă” (Proverbe 22:6).

Având în vedere că Vrednicii Bătrâni, Vrednicii Tineri și Tăbărașii Consacrați în Epifanie, în timp ce își parcurg drumul pe Calea Înaltă și își perfecționează propriile caractere, vor fi, de asemenea, instructori și profesori în clasa de restabilire, pe măsură ce se ridică din mormânt și se îndreaptă spre încercarea finală. De fapt, ei sunt cei care vor oferi îndrumări în manifestarea singurului curs de viață acceptabil și singura structură de caracter acceptabilă care poate fi și se vor găsi încununați cu succes în încercarea finală de la sfârșit. Prin urmare, noi înțelegem că această „cale” reprezintă aceste clase fiind ca exemple, învățători, instructori ai tuturor celor care vor ieși din mormânt și vor intra pe Calea Înaltă prin poarta consacrării.

MAI MULTE VIZIUNI ALE LUI ISAIA

Deschidem următoarea noastră analiză cu Isaia 49:9: „Pentru ca tu [unica adevărată biserică aleasă pentru lucrarea specială de realizare a mântuirii lumii în Veacul Milenar] să spui prizonierilor, Ieşiţi; celor ce sunt în întuneric,  Arătaţi-vă. Ei se vor hrăni pe căile [adevărului și dreptății], și pășunile lor vor fi pe toate locurile înalte.” [trad. KJV]

Pe măsură ce lumina promisă a Adevărului prezent continuă să ne informeze despre direcția în care Iehova îi conduce pe cei chemați, aleși și credincioși ai Săi în lucrarea extinsă a Secerișului Evanghelic, recunoaștem din ce în ce mai mult importanța muncii Tăbărașilor Consacrați în Epifanie în acest timp.

Această lucrare de mântuire pentru întreaga omenire este o întreprindere masivă și, în ceea ce privește alte aspecte ale studiului, va fi nevoie de un număr mare de Copii Consacrați ai lui Dumnezeu testați, încercați și credincioși pentru a duce la îndeplinire planul de mântuire al lui Iehova. Pe baza observațiilor date în PT ’77, p. 38: Isaia 49:10 „Nu vor flămânzi, nici nu vor înseta; nici căldura, nici soarele nu îi vor lovi, căci cel ce are milă de ei îi va conduce, pe lângă izvoarele de apă îi va călăuzi”. Acest text vorbește despre clasa restabilirii sub Regatul Milenar Mijlocitor al lui Cristos. V. 11 „Toți munții mei îi voi face o cale și drumurile mele mari vor fi înălțate”. Acest text vorbește despre clasele consacrate înainte de restabilire. Aici se face o distincție clară între clasa restabilirii, menționată în v. 10 și Marea Mulțime, precum și alte clase consacrate înainte de restabilire menționate în v. 11. Dumnezeu va face toate cele cinci clase consacrate înainte de restabilire — Turma Mică, Vrednicii Bătrâni, Marea Mulțime, Vrednicii Tineri și Tăbărașii Consacrați în Epifanie — simbolizate, respectiv, de Sion, Moria, Acra, Bezeta și Ofel — mijloacele speciale de ajutorare a celor nealeși pe Calea Sfințeniei. Comparăm Psalmii 72:3, „Munții și dealurile mici vor aduce pacea poporului, prin dreptate.” Dumnezeu va înălța aceste cinci clase înainte de restabilire pentru acest scop. Cei nealeși vor veni din diferite părți ale pământului pentru a primi binecuvântările care vor fi administrate de Cristos și ajutați de celelalte patru clase consacrate înainte de restabilire (PT 2016, p.19).

În Ioan 10:16, Isus, după ce a vorbit despre aleșii spirituali din Veacul Evanghelic, despre Oile Sale din Veacul Evanghelic și despre Stâna lor, spune: „Mai am și alte oi, care nu sunt din acest staul; și pe acelea trebuie să le aduc”. Isus și ajutoarele Sale credincioase, îi vor aduce pe toți cei voioși și ascultători ai omenirii, „alte oi”, pe Calea Sfințeniei la perfecțiunea umană și la deplina armonie cu Dumnezeu sub Noul Legământ, care va fi inaugurat la începutul Domniei Mijlocitoare (Isaia 35:8-10; Apocalipsa 22:17; PT ’77, p. 37). TCE [Tăbărașii Consacrați în Epifanie n.e.] sunt Netinimii de după Exil (cei dați, cei dedicați) tipul Tăbărașilor Consacrați în Epifanie. Acești TCE sunt prezentați în această lumină de fr. Jolly în PT ’78, p. 87: „Avem toată încrederea că, după ce Marea Mulțime și-a terminat cursul pământesc, Domnul nostru și-a continuat grija Sa specială de păstor pentru poporul Său prin Vrednicii Tineri și că, după ce Vrednicii Tinerii și-au terminat cursul în această viață, El își va continua grija aceasta prin Tăbărașii Consacrați în Epifanie”.

De asemenea, ei sunt acum îndreptățiți provizoriu prin credința în Cristos și sunt acceptați de Dumnezeu prin consacrare (Proverbe 23:26) ca făcând parte din sămânța pre-Milenară a lui Avraam, sub trăsăturile pământești ale Legământului prin jurământ, și au, de asemenea, privilegiul de rugăciune către Dumnezeu și părtășie cu El. Când vor fi judecați pentru viață sub Noul Legământ, ei nu vor pierde aceste relații de legământ prin jurământ și aceste privilegii. Dumnezeu îi va onora foarte mult, pentru că ei se dovedesc a fi credincioși sub o încercare mai mare decât o vor avea restituționiştii în general. Tăbărașii Consacrați în Epifanie vor avea privilegiul de a fi asistenții speciali ai Vrednicilor și vor fi ajutoare foarte capabile pentru toată omenirea pe măsură ce vor veni împreună cu ei pe Calea Sfințeniei. Ce Tată Ceresc minunat avem! Cât de milostiv este El cu noi toți! Să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu (Iuda 21; PT ’68, p. 46)!

Isus, după ce a vorbit despre aleșii spirituali din Veacul Evanghelic, despre Oile Sale din Veacul Evanghelic și Stâna lor, spune: „Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie neapărat să le aduc. Iar ele vor asculta glasul Meu și va fi o turmă și un păstor.” [TINT n.e.] (Ioan 10:16 Rotherham). Isus și turma Lui credincioasă din Veacul Evanghelic îi va aduce pe toți cei doritori și ascultători ai omenirii, „alte oi”, pe Calea Sfințeniei la perfecțiunea umană și la deplina armonie cu Dumnezeu sub Noul Legământ, care va fi inaugurat la începutul Domniei Mijlocitoare (Isaia 35:8-10; Apocalipsa 22:17). Când „pământul va fi plin de cunoștința DOMNULUI, precum apele acoperă marea” (Isaia 11:9), aceste „alte oi” vor găsi pretutindeni „pășuni verzi” din belșug și „ape liniștite”. Nu le va lipsi deloc cunoașterea (Ieremia 31:34). La mod figurat vorbind, Dumnezeu prin Cristos va asigura toate nevoile lor, ca și cum El trebuia să facă iarba să crească chiar acolo unde în mod obișnuit nu era — pe cărările (căile) călcate și pe vârfurile munților (locuri înalte; Isaia 35:1, 2; E 17, p. 330). Moștenirea lor veșnică va fi, desigur, pe „pământul nou” (Psalmii 37:9, 11, 22, 29, 34; Eclesiastul 1:4; Isaia 45:18; 2 Petru 3:13).

În Isaia 49:23 avem un alt tablou mintal pictat pentru un ajutor special spre o înțelegere mai profundă a Cuvântului lui Dumnezeu: „Și împărați vor fi părinții tăi îngrijitori și împărătesele lor mamele tale îngrijitoare, ți se vor prosterna cu fața la pământ și vor linge praful piciorului tău; și vei cunoaște că eu sunt DOMNUL, fiindcă nu vor fi rușinați cei ce mă așteaptă.”

Vrednicii (regii), care vor ieși din mormânt desăvârșiți în facultăți fizice, mentale, morale și religioase, oameni drepți desăvârșiți în dispozițiile lor, vor fi hrănitorii speciali ai restituționiștilor cu Adevărul cuvenit și cu Spiritul său. În această lucrare ei vor fi ajutați în special de Tăbărașii Consacrați în Epifanie, reginele lor [subsol, prințese (KJV)]. Lesser interpretează: „Și regii vor fi tații tăi care te alăptează, iar prințesele lor vor fi mama ta care te alăptează”. Această lectură ne conduce cu gândul la Vrednici și la Tăbărașii Consacrați în Epifanie „susținând” Restituționiştii ca clasă. BS ’84, p. 70 aruncă o lumină asupra acestei înțelegeri: guvernele opresive nu vor mai exista; iar guvernarea încurajatoare a lui Cristos îi va binecuvânta și îi va ajuta pe toți (Isaia 2:2-4; 60:12; Psalmii 72:12-14). Oamenii nu vor mai munci în zadar și nu vor face lucrări neplăcute, ci fiecare va prospera în treburile lui (Isaia 65:23; 60:17). Atunci nu va exista exploatare și sărăcie, ci fiecare se va bucura în mod liber de proprietatea sa (Isaia 65:22; Mica 4:4).

Înțelegem că cea de-a doua fază a Împărăției, în faza ei pământească sau vizibilă, va consta din două părți: Vrednicii Bătrâni, ca conducători în faza pământească, și Vrednicii Tineri, în calitate de conducători subordonați vor stabili condiții care  conduc nu la erori, nedreptăți, nesfințenii ci duc la adevăr, dreptate și sfințenie. În loc ca sistemul lui Satan să stăpânească, ca acum, prin guverne opresive, religii false, aristocrații prădătoare și organizații de muncă egoiste în calitate de reprezentanți ai săi, Vrednicii, ca Regi, vor înlocui vechea ordine și vor lua Împărăția sub toate cerurile, și vor stabili ca reprezentanți ai acestora guvernul de patronaj al Vrednicilor, adevărata religie ca singura religie care să opereze atunci. Ei vor stabili noi aranjamente de lucru, apoi vor domni. În loc să prevaleze eroarea, Adevărul va prospera și va abunda pretutindeni (E 15, p. 547).

Vrednicii Tineri și Tăbărașii Consacrați în Epifanie, așa cum sunt ilustrați în jumătatea seminției lui Manase, vor fi cele două părți ale clasei „Consacrații între veacuri” (Z5761), pentru care nu mai sunt disponibile coroane ca membri ai turmei mici, ambele în Mileniu vor fi asociate cu clasa Vrednicilor Bătrâni. Putem spune copiilor consacrați ai lui Dumnezeu că, după înțelegerea noastră, „Cei care se consacră între veacuri” vor fi asociați cu Vrednicii Bătrâni în Mileniu și Vrednicii Tineri după Mileniu. Aceștia vor fi foarte onorați de Dumnezeu, desăvârșiți pe planul uman și făcuți prinți pe tot pământul [clasa VT – Vrednicii Tinerii și  TCE – Tăbărașii Consacrați în Epifanie vor fi prinți subordonați în Mileniu], deși VT vor fi mult mai mari decât TCE (Num. 31:14; E 8, p. 665; PT ‘78, p. 54). Îi putem asigura că, după înțelegerea noastră, acești prinți vor avea o prioritate glorioasă față de restul omenirii ca reprezentanți speciali ai clasei invizibile a lui Mesia timp de o mie de ani.

Înțelegem că, odată cu închiderea ușii Veacului Evanghelic, nu va mai exista concepere de Spirit Sfânt la natura spirituală. Orice venire ulterioară la Dumnezeu prin consacrare, înainte de inaugurarea lucrării de restabilire, va fi acceptată de el, nu pe planul ființei spirituale, ci pe plan PĂMÂNTESC. Aceștia [inclusiv TCE – Tăbărașii Consacrați în Epifanie] vor intra pe aceleași condiții ca și Vrednicii din Vechime care au fost acceptați de Dumnezeu; [în timp ce TCE nu vor ieși din mormânt cu perfecțiunea umană și cu facultățile lor ca toți Vrednicii, în „înviere mai bună” din Evrei 11:35 (comparați cu 12:23), ei, TCE sunt în învierea celor drepți din Luca 14:14, ca Medan antitipic vor avea prioritate asupra restului cvasi-aleșilor și asupra celor nealeși].

În 1982 fr. Gohlke a făcut aceste remarci (nu în scris): Orice om care vrea să facă o treabă bună, își pregătește mai întâi instrumentele. Și noi credem că Dumnezeu îi va pregăti pe toți Aleșii și toți vor fi pregătiți să fie oameni perfecți — toți vor coborî în mormânt și vor ieși ca oameni perfecți. Dumnezeu în același mod va pregăti (mai întâi) toate cele cinci clase consacrate înainte de restabilire pentru lucrarea restituirii întregii omeniri la viață pe pământ.

„Nu te mira de aceasta; Pentru că vine o Oră în care TOȚI cei din MORMINTE îi vor auzi vocea și vor ieși; CEI CARE AU FĂCUT lucruri BUNE, spre o Înviere la Viață; și CEI CARE AU FĂCUT lucruri RELE, spre o Înviere la Judecată” (Ioan 5:28-29 Diaglott).

Cei Vrednici vor coborî cu toții în mormânt și vor ieși ca oameni perfecți. Și atunci Dumnezeu își va începe lucrarea cu clasa de restituire. Credem că Tăbărașii Consacrați în Epifanie, în unele cazuri, se vor număra printre cei care trăiesc vremea Necazului. Observăm că fratele Gohlke nu a spus că, dacă devii un Tăbăraș Consacrat în Epifanie, vei trăi în Timpul Necazului! Nu, aceasta nu este așa! Poate că vei trăi pe Timpul Necazului. Și este logic să presupunem că ei vor fi acolo chiar înainte ca cei Vrednici să se întoarcă, să servească și să ajute oamenii, pentru că Dumnezeu a avut întotdeauna un popor care a fost aici pe pământ. Și noi credem că El va continua să facă acest lucru. De aceea, fraţilor, să fim sârguincioşi în continuare în consacrarea noastră.

Copiii consacrați ai lui Dumnezeu vor avea toată încrederea că, după ce Marea Mulțime și-a terminat cursul pământesc, Domnul nostru și-a continuat grija Sa specială de păstor pentru poporul Său prin intermediul Vrednicilor Tineri, și că după ce Vrednicii Tineri și-au terminat cursul în această viață, El îl va continua prin Tăbărașii Consacrați în Epifanie. Oile Domnului sunt sub îngrijirea Lui constantă de păstor. El nu le va lăsa niciodată, nici nu le va părăsi. „Cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care strălucește tot mai mult până la ziua desăvârșită” (Prov. 4:18). „Cel pervers [rău] este o urâciune pentru Domnul, dar taina lui este cu cei drepți” (Prov. 3:32). Din aceste promisiuni și din altele, știm că stâlpul antitipic de nor și de foc va continua să conducă poporul lui Dumnezeu până când vom intra cu toții în odihna noastră finală. Să mergem cu toții aproape de el în timp ce ne conduce mai departe.

PT N782, pag.22

Varianta revăzută 07. 10. 2023

CALEA SFINȚENIEI

„Și va fi acolo un drum mare și o cale, și va fi numită Calea Sfințeniei, cei necurați nu vor trece pe ea, ci va fi pentru cei sfinți; trecătorii, chiar nebuni, nu se vor rătăci în ea” (Isaia 35:8).

       Planurile sunt întocmite, traseul este planificat, cărările sunt netezite. Construirea acestui drum uimitor va fi un lucru mai complex și mai ambițios decât lumea a văzut vreodată, iar proiectarea sa a fost încredințată singurei Companii capabile să se ocupe de o asemenea lucrare, Fiii lui Dumnezeu. Dincolo de capacitatea înțelegerii omului natural, pregătirile sunt în curs de desfășurare, deși detaliile vor rămâne în secret până nu vor fi înlăturate anumite obstacole, iar cu utilajul necesar se pot începe în siguranță lucrările la fundații.

LOCUL ESTE PLANETA PĂMÂNT

Cineva întreabă —  Unde? O, aparent, aproape peste tot. Pretutindeni? Cum așa? Ei bine, din toate punctele de vedere, acest drum mare va înconjura pământul și va fi capabil să transporte tot traficul care dorește să facă călătoria — fără taxiuri sau autocare, fii atent, doar pasageri pe jos. Toată lumea trebuie să meargă? Da, așa este, potrivit unui purtător de cuvânt al Companiei, cei răscumpărați vor merge acolo.

Cu aproape 3000 de ani înaintea timpului de construire, unul dintre lucrători pe nume Isaia, una dintre cele mai frumoase pietre prețioase ale literaturii biblice, a oferit în cuvinte o imagine a evenimentelor mondiale. Limbajul este profetic, iar imaginile izbitoare, dar există totuși o promisiune convingătoare a aplicării practice a profeției într-o Epocă de Aur viitoare, când toate necazurile suferite de societatea umană se vor fi terminat. Acest subiect se repetă în toată Scriptura. Apostolul Petru vorbește despre „timpurile restituirii tuturor lucrurilor, pe care Dumnezeu le-a spus prin gura tuturor sfinților săi profeți de când a început lumea” (Fapte 3:21).

Acesta nu poate fi decât timpul în care la rugăciunile de pe parcursul secolelor se răspunde și Împărăția lui Dumnezeu este stabilită pe pământ. Creștinii de pretutindeni încă se roagă: „Vie Împărăția Ta. Facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ” (Matei 6:10).

Dar cât de ciudat este că atât de puțini par să aștepte un răspuns literal la această rugăciune. Mesajul Domnului nostru Isus în timpul slujirii Sale pământești a fost că Împărăția lui Dumnezeu era „aproape”, în sensul că El a început atunci adunarea Companiei de sfinți bărbați și femei care aveau să fie încorporați împreună cu El pentru a forma Organul Administrativ al acelei Împărății. Da, Dumnezeu va pune la dispoziție toate cele cinci clase consacrate înainte de restabilire. Evenimentele mondiale dovedesc fără îndoială că o mare parte din această lucrare este acum realizată. La timpul cuvenit al lui Dumnezeu, marea lucrare de restabilire pentru restul umanității va începe și va deschide Calea Mare către o viață nouă.

ÎNCOTRO SE DUC TOȚI?

Autoritățile de transport din marile centre metropolitane ale lumii sunt la limita puterilor pentru a oferi siguranță în „alergarea încoace și încolo” din ce în ce mai mare în acest „timp al sfârșitului” (Daniel 12:4). Uneori se pare că toată lumea vrea să fie altundeva. Societatea este neliniștită, nemulțumită și caută mereu o nouă distracție pentru a-și susține stilul lor de viață „mănâncă, bea și veselește-te”. Dar fericirea pe care ei o caută este evazivă.

Din moment ce avem liberul arbitru, într-un sens viețile noastre sunt în propriile noastre mâini. A merge împreună cu mulțimea înseamnă a alege „calea largă” care duce la distrugere (Matei 7:13). Aceasta este o pantă alunecoasă, iar salvarea nu este ușoară. Isus a vorbit, de asemenea, despre o „cale îngustă”, o cale dificilă pe care doar puțini o puteau găsi. Aceasta ar duce la viață. S-a referit, desigur, la călătoria sacrificială a acelor ucenici credincioși care au mers pe urmele Lui, părăsind toate speranțele și ambițiile pământești ca să poată împărtăși moștenirea cerească cu Domnul lor. S-ar putea să nu mai alegem calea sacrificiului, dar asemenea credincioșilor consacrați din vechime, putem evita drumul către distrugere și să mergem pe o cale îngustă a adevărului și integrității, respectându-l pe Dumnezeul nostru (Psalmii 26:1, 3; 101:6; 128:1). El nu a cerut imposibilul când i-a spus lui Avraam: „Umblă înaintea Mea și fii desăvârșit” (Geneza 17:1). Dumnezeu vede nu atât faptele naturii căzute, cât intențiile inimii. „Păzește-ți inima cu toată silința, fiindcă din ea sunt ieșirile vieții” (Proverbe 4:23).

VIAȚA ARE ASPECTE

Noua Cale a Sfințeniei va fi un drum mare  către desăvârșirea vieții umane într-un Paradis pământesc restaurat. Milioanele pământului – cei care vor supraviețui atunci la inaugurarea sa și cei care urmează să fie eliberați din mormânt, vor face drum de la păcat, boală și tristețe, către puritate, bucurie și veselie. Profeția nu este fantezie. Astăzi pentru urechile noastre limbajul poate fi ciudat, dar intenția pozitivă și practică a Creatorului nostru iubitor strălucește și El spune tuturor familiilor pământului: „Aceasta este calea, umblați pe ea” (Isaia 30:21).

Cu cât mai repede și mai deplin cei aflați pe drumul spre viață acceptă noile condiții, cu atât mai repede și mai deplin vor gusta bucuriile mântuirii și favorii Domnului și vor avea pacea lui Dumnezeu în inimile lor. Măsura luminii împotriva căreia a păcătuit persoana în viața prezentă determină nu numai cantitatea de împietrire a inimii sale, ci și timpul și cantitatea de dificultăți pe care o va întâmpina pentru a-și înmuia din nou inima. Distruși în timpul mileniului vor fi cei care, având posibilitatea deplină de a intra pe drumul vieții, vor refuza să-l parcurgă. Pentru a ajunge la premiul vieții de la capătul drumului, va necesita efort și dovezi ale progresului în dezvoltarea caracterului. Deși nu mai sunt sub sentința morții adamice, efectele păcatului și ale depravării vor trebui să fie eradicate din caracterele tuturor celor care caută să-i placă Domnului și să câștige viața veșnică.

Acum există pietre de poticnire pentru a pune la încercare propria credință și răbdare și există lei de opoziție pentru a amenința, a descuraja și a întoarce înapoi pe toți, cu excepția celor pe care Domnul îi alege pentru lucrarea viitorului. Totuși pe acel drum viitor, „Niciun leu nu va fi acolo, nici vreo fiară răpitoare”, pietrele de poticnire ale erorii vor fi fost îndepărtate, munții greutății vor fi nivelați și văile disperării și descurajării vor fi umplute. Drumul cel mare către viață va fi cel mai favorabil – pentru ca toți cei răscumpărați ai Domnului, toți cei care vor accepta darul vieții în condițiile ofertei sale, să ajungă la perfecțiune (Isaia 35:8-10; 40:4, 5).

Când imperiul lui Satan va fi zguduit până la temelii și se va prăbuși, procesul de înviere va începe pentru lume… și atunci modul în care oamenii vin să-L urmeze pe Isus se va schimba foarte tare. Isaia explică aceasta foarte bine în capitolul 35. Observați că în aceste zece versete scurte, se vorbește despre îndreptarea a tot ce este în neregulă cu noi… a da vedere orbilor, auzul surzilor, etc., chiar și pământul este binecuvântat pentru că și el este eliberat de blestem. În loc de o „cale îngustă” de jertfire pentru cei puțini aleși, acum auzim despre o „cale mare a sfințeniei” care este proiectată pentru nebun, pentru omul călător, așa cum citim în versetele 8 și 9, „Și va fi acolo un drum mare și o cale, și va fi numită Calea Sfințeniei; cei necurați nu vor trece pe ea, ci va fi pentru cei sfinți; trecătorii, chiar nebuni, nu se vor rătăci în ea. Niciun leu nu va fi acolo, nici vreo fiară răpitoare nu se va urca pe ea, nu se va găsi acolo, dar cei răscumpărați vor umbla pe ea.” Fiți atenți: cei răscumpărați vor merge acolo. Amintiți-vă, că Isus a murit ca răscumpărare pentru TOȚI ca să fie mărturisit „la timpul cuvenit” (1 Timotei 2:6).

Aceasta este o altă frază cheie, pentru că ea interpretează următorul verset care încheie acest capitol. Isaia 35:10, „Și cei răscumpărați ai DOMNULUI se vor întoarce și vor veni cu cântări de bucurie în Sion; și o bucurie eternă le va încununa capul; veselia și bucuria îi vor ajunge din urmă, iar durerea și suspinul vor fugi.”

Cei răscumpărați de Domnul (Pavel spune că sunt incluși TOȚI), se vor întoarce de unde? Din mormânt — din starea morții — din poziția de a fi blestemat în groapă, după cum i s-a spus lui Adam, murind, vei muri (Geneza 2:17; 3:17-19). Toți copiii lui au fost blestemați în coapsele lui, pentru că el a păcătuit, a fost deci imperfect și un tată imperfect nu poate da naștere la copii perfecți (Psalmii 51:5). Acesta este motivul pentru care se face referire la Isus în 1 Corinteni 15:45 ca ultimul sau Al Doilea Adam, pentru că El a înviat și ia locul lui Adam și devine noul tată al lumii muribunde și face pentru ei ceea ce Adam nu a reușit să facă, și anume, El le dă viață (1 Corinteni 15:45-47).

Un drum mare, în contrast cu o cale îngustă (o bandă privată), este un drum public deschis tuturor. O cale mare a sfințeniei se referă la un drum public în armonie cu sfințenia pe care omenirea va avea ocazia să călătorească atunci când li se vor da binecuvântările restabilirii în Veacul Milenar. Știm că nu este deschisă de-a lungul Veacului Evanghelic, pentru că, în primul rând, o altă cale, calea îngustă către viață (Matei 7:14), este deschisă în acel timp; în al doilea rând, condițiile care predomină atunci când calea mare este deschisă vor fi mult mai diferite (Isaia 35:8, 9) decât cele din Veacul Evanghelic; în al treilea rând, anumite evenimente neîmplinite care au loc înainte de a fi ea deschisă nu s-au întâmplat încă, și anume, completarea aleșilor Veacului Evanghelic, sfârșitul Timpului de Necaz și stabilirea Împărăției. Acest drum mare  este necesar, mai întâi — din cauza făgăduinței lui Dumnezeu (Isaia 35:8); în al doilea rând — răscumpărarea lui Cristos (Ioan 12:32, 33; Romani 5:18, 19); în al treilea rând — suferințele singurei Biserici adevărate (Isaia 60:14, 15); în al patrulea rând — nevoile lumii (Romani 8:22).

Iluminarea pe care o dă acest drum mare este o îndoctrinare în Adevăr (Isaia 29:18, 24; 35:5; Ioan 1:9).  Această instrucțiune este clară (Isaia 35:8; Ieremia 31:34) și abundentă (Isaia 11:9; 35:7) în caracter. Acest drum mare va fi foarte favorabil pentru dreptate, ușurând efectele blestemului (Isaia 61:4) și aducând restabilirea (Ezechiel 36:35; Isaia 35:1, 2); ea va fi însoțită de distrugerea tuturor instituțiilor rele (Apocalipsa 20:1-3; Psalmii 72:9) și de înființarea tuturor instituțiilor bune care contribuie la reformarea omenirii (Psalmii 72:8); păcatul și eroarea vor fi șterse treptat prin ea (Isaia 25:7, 8); treptat va fi stabilită dreptatea (Psalmii 72:7; Isaia 60:21) și Adevărul va fi înălțat pretutindeni (Isaia 11:9; 29:18, 24); blestemul și povara vor fi scoase din drum (Romani 8:21); tristețea va fi înlăturată și bucuria va fi restabilită (Isaia 35:10); războiul va înceta și pace va fi din abundență (Psalmii 46:9; 72:7; Isaia 2:4; 9:7); în loc ca cei răi să fie înălțați, așa cum este cazul acum, ei vor fi umiliți (Psalmii 37:34-38); pe când cei drepți, care sunt acum asupriți și persecutați, vor fi înălțați (Psalmii 72:7; Isaia 60:14, 15); învăţătorii mincinoşi şi biserica falsă vor fi distruşi (2 Petru 2:1; Apocalipsa 2:20-23), iar învăţătorii adevăraţi şi singura Biserică adevărată — întemeiate (1 Corinteni 6:2, 3); națiunile rele vor fi distruse (Isaia 60:12), iar cele neprihănite – ajutate (Galateni 3:8; Apocalipsa 15:4); săracii nu vor mai fi disprețuiți (Psalmii 72:12-14; 107:41); fiecare va avea propria sa casă și acolo nu va fi niciun proprietar pentru a izgoni pe cineva (Isaia 65:22; Mica 4:4); nu vor mai munci în zadar (Isaia 65:23); toți vor prospera în afacerile lor (Isaia 60:17; 65:23); răutatea va fi înăbușită (Psalmul 107:42); iar dreptatea va fi din abundență (Isaia 61:11).

În continuare îi amintim pe călătorii de pe acest drum mare, care vor fi toată lumea (Psalmii 98:3; Isaia 40:5; Ioan 1:9; 1 Timotei 2:4); călătoria pe ea va fi limitată în cazul celor care nu se vor reforma, căci ei vor fi condamnați la moarte, fie ca păcătoși blestemați la sfârșitul a 100 de ani, fie ca cei care nu și-au umplut zilele cu bine la sfârșitul celor 1000 de ani (Isaia 65:20; 35:8; Ieremia 31:29, 30; Ezechiel 18:4, 20; Fapte 3:23; Apocalipsa 20:7-9). Cei care călătoresc pe acest drum vor învăța Cuvântul lui Dumnezeu (Isaia 35:5), amploarea Cuvântului lui Dumnezeu (Isaia 35:6; Psalmii 107:22) și practicarea Cuvântului lui Dumnezeu (Isaia 35:6; Ezechiel 36:25, 27). Sfârșitul la care duce acest drum mare va fi restabilirea (Fapte 3:19-21; Romani 8:21; Isaia 60:21 și Psalmii 72:6, 16). Astfel, vedem că drumul mare al sfințeniei va fi o cale complet potrivită pentru omenire.

Notăm conform înțelegerii fratelui Russell: R 903. Acum fiți atenți la imaginea zilei care urmează: „Întăriți mâinile slabe și îndreptați genunchii care se clatină. Spune-le celor cu inimă temătoare: Fiți tari, nu vă temeți; iată, Dumnezeul vostru va veni cu răzbunare, Dumnezeu va veni cu o răsplătire; va veni și vă va salva. Atunci ochii orbilor vor fi deschiși și urechile surzilor vor fi destupate. Atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cânta, căci ape vor țășni în pustiu și pâraie în deșert. . .  . Și va fi acolo un drum mare și o cale, și va fi numită Calea Sfințeniei; cei necurați nu vor trece pe ea, ci va fi pentru cei sfinți; trecătorii, chiar nebuni, nu se vor rătăci în ea. . .  . Și răscumpărați ai Domnului se vor întoarce (din moarte) și vor veni în Sion cu cântece și bucurie veșnică pe capetele lor, bucurie și veselie vor căpăta, iar întristarea și vaietul vor fugi” — Isaia 35:3-10.

În planul revelat al lui Dumnezeu fiecare epocă este tributară succesorului său. În prezent, toiagul lui Dumnezeu lovește inima pietroasă a omului și iată! ea devine „un râu pur al apei vieții, limpede precum cristalul”, dar în ziua mai mare, când Noul Ierusalim se coboară de la Dumnezeu din ceruri, apa vieții nu este pe ici, pe colo, ci un râu puternic, și apoi „Şi cine vrea, să ia apa vieţii fără plată” (Apocalipsa 22:1, 17). Biserica este atunci completă; totuși ni se spune că frunzele copacilor de pe marginea râului sunt pentru vindecarea națiunilor, arătând că atunci vor exista națiuni care nu vor fi sănătoase, ci în stare de a fi vindecate.

Răscumpărarea dată nu scuză păcatul în nimeni; ea nu își propune să-i considere pe păcătoși ca sfinți și să-i conducă în fericirea veșnică. Ea doar rezolvă prima condamnare și pedeapsa ei și îl consideră pe păcătos eliberat de acea condamnare și de rezultatele ei, directe și indirecte, și îl pune din nou la încercare pentru viață, în care propria sa ascultare sau neascultare voită va decide dacă el poate avea sau nu viața veșnică (R 903).

Matei 7:13 prezintă o cale largă; v. 14 prezintă o cale îngustă, iar textul nostru prezintă un drum mare și o cale. Despre calea largă se vorbește în a doua parte a versetului din Matei 7:13: „Căci largă este poarta și lată este calea care duce la nimicire, și mulți sunt cei ce intră pe ea”. Această cale este numită în mod corespunzător deoarece este cel mai ușor de călătorit pe ea. Adam a început să meargă pe ea când a păcătuit și descendenții lui au călătorit pe ea mai mult de 6000 de ani până când au ajuns la finalul său inevitabil — moartea.

Despre calea îngustă se vorbește în Matei 7:13, 14: „Intrați pe poarta cea strâmtă, . . . fiindcă strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o găsesc”. Această cale a fost deschisă numai pentru creștinii consacrați în timpul când Înalta Chemare era în vigoare, singurii care au intrat pe acest drum, l-au traversat fidel până la capăt şi au primit răsplata naturii divine, formând pe Cristos, Cap şi Corp (2 Petru 1:4). Creștinii consacrați nu călătoresc acum pe această cale, pentru că ea este închisă de mulți ani.

Despre drumul mare se vorbește în Isaia 35:8, „Și un drum mare”. Aceasta este calea care se va deschide pentru întreaga omenire în timpul Împărăției care vine a lui Cristos, iar cei care progresează cu credincioșie până la sfârșitul ei vor câștiga răsplata ei — restabilirea perfecțiunii umane. Această cale nu va fi la fel de dificilă ca calea îngustă și nici nu va necesita sacrificiu a drepturilor și privilegiilor naturale ale omului. În prezent creștinii consacrați nu călătoresc pe acest drum, pentru că acesta nu a fost încă deschis.

Cei care și-au consacrat viața lui Dumnezeu acum, deși neconcepuți de spirit, au renunțat la propria lor voință pentru ei înșiși și pentru lume și au acceptat voința lui Dumnezeu ca a lor. Acest lucru nu i-a condus pe calea îngustă care duce la viață și nemurire, deși i-a condus pe o cale destul de dificilă, una a lepădării de sine și presărată cu ispite și împotriviri din partea lumii, a trupului și a diavolului, împreună cu încercări, necazuri, persecuții și suferințe de dragul dreptății. (Uneori ne referim la cursul lor ca la o cale îngustă, în contrast cu cursul lumii). Deși nu sunt încercați pentru viață, ei sunt încercați pentru credință și ascultare. (Vezi E 16, p. 175, „ … în unele cazuri imposibil … ”)

Notăm conform înțelegerii fratelui Johnson din PT ’49, p. 93: „Și va fi acolo un drum mare și o cale” (Isaia 35:8-10). Un drum mare este o cale publică și aici ne este adusă în atenție calea publică de mântuire pentru clasa restabilirii. Se numește „chiar o cale”, adică, calea care va fi pentru restituționişti. Ea va fi numită calea sfințeniei, pentru că va necesita nu numai îndreptățire, ci și sfințire și eliberare, precum și înțelepciune și putere din partea poporului. Cei care rămân necurați nu vor trece pe ea; cei care refuză să se reformeze nu vor fi admiși la capătul complet al acestei căi — unii vor fi nimiciți după o sută de ani, alții vor fi nimiciți după o mie de ani, fără să-și umple zilele cu bine. Dar aceasta va fi în interesul călătorului; va fi în interesul celor care vor să călătorească pe calea adevărului, a dreptății și a sfințeniei. Și chiar dacă au fost foarte, foarte nepăsători, nu se vor rătăci acolo, pentru că numai adevărul și dreptatea și sfințenia vor birui în acest drum și, de aceea, nu se vor rătăci. „Nici un leu nu va fi acolo, nici vreo fiară răpitoare nu se va urca pe ea, nu se va găsi acolo, dar cei răscumpărați vor umbla pe ea.” Nici un leu al viciului, precum cele care predomină în timpul prezent, nu va avea voie să aibă vreo parte pe acel drum mare, nici vreo fiară răpitoare: nicio influență rea, nicio instituție rea, niciun trust rău, nicio corporație rea și egoistă, care nu ține seama de binele oamenilor. Aceștia nu se vor urca pe el, pentru că, dacă vor continua în acest fel, nu li se va permite să meargă până la capăt; nu vor fi găsiți acolo; nimeni din această clasă nu va fi acolo, dar cei răscumpărați vor merge acolo, pentru că „Cei răscumpărați ai Domnului se vor întoarce și vor veni cu cântări de bucurie în Sion; și o bucurie eternă le va încununa capul; veselia și bucuria îi vor ajunge din urmă, iar durerea și suspinul vor fugi”.

ÎNȚELEGEREA EBRAICĂ EXAMINATĂ

Isaia 35:8 spune „și un drum mare — și o cale”. Acestea sunt două cuvinte ebraice diferite: primul cuvânt este „drum mare” macluwl, pronunțat mas-lool însemnând o magistrală (ca autostradă); — drumul mare după Strong 4547. Aceasta se bazează pe calal-ul original al lui Strong 5549, pronunțat saw-lal’; o prim. rădăcină; a aduna (în special o autostradă); figurativ – a înălța; reflexiv – a se opune; (ca la un baraj): – aruncă în sus, înălța (sine), preamări, face clar, ridică.

Al doilea cuvânt este „cale”, derek pronunțat deh’-rek; după Strong 1870. Cuvântul acesta se bazează pe cuvântul inițial drum  1869 (ca bătătorit); fig. un curs al vieții sau un mod de acțiune, adesea adverb: – de-a lungul, departe, din cauza, + prin, conversație, obicei, (est-)direcție, călătorie, mod, pasager, prin, spre, (înalt-) (cale-)drum(-partea), unde(-oricum).

Cale, după Enciclopedia lui Wycliffe: Utilizarea figurativă se referă la cursul de conduită sau caracterul omului (Iov 17:9; 22:15), împărțit în calea bună (Exod 18:20; 32:8; Deutoronom 31:29; Isaia 30:21; Matei 21:32; 1 Corinteni 4:17) și calea rea (Numeri 22:32; Psalmii 139:24; Isaia 65:2; Ieremia 18:11; Fapte 14:16).

Căile lui Dumnezeu pot însemna fie propria Sa metodă de procedură și acțiune (Apocalipsa 15:3), fie căile pe care El ar dori ca oamenii să le urmeze. În primul caz, accentul se poate pune pe procedurile Sale reale, fie că sunt prezente (Deuteronom 32:4; Faptele 13:10) sau viitoare (Isaia 40:3; Matei 3:3), sau după felul activităților Sale (Isaia 55:8), sau după scopul planurilor Sale (Isaia 58:2; Romani 11:33). În cazul cum Dumnezeu îi poruncește omului să meargă (Psalmii 18:30; 25:4; Proverbe 8:32), căile lui Dumnezeu sunt bune (1 Împărați 8:36), drepte (1 Samuel 12:23) și perfecte (Psalmii 101:6). Isus (Matei 22:16) și legea (Deuteronom 8:6) ambele învață calea Domnului. Isus nu numai că a învățat „calea lui Dumnezeu în adevăr” (Matei 22:16), dar El este „calea, adevărul și viața” (Ioan 14:6). El este singura cale către Tatăl (vezi Faptele 4:12). Mai precis, moartea Lui substitutivă și mijlocirea prezentă sunt privite ca „calea cea nouă și vie” în chiar prezența Tatălui (Evrei 10:20).

Copilul consacrat al lui Dumnezeu ar trebui să fie intrigat de definiția figurativă conform căreia această cale este un curs al vieții sau o acțiune motivațională. Când privim puțin mai îndeaproape lucrările profesorului Strong, obsevăm că el menționează cuvintele — conversație, obicei, manieră, și cursul vieții are acel caracter moral: „Educă un copil pe calea pe care ar trebui să meargă” (Proverbe 22:6).

Având în vedere că Vrednicii Bătrâni, Vrednicii Tineri și Tăbărașii Consacrați în Epifanie, în timp ce își parcurg drumul pe Calea Înaltă și își perfecționează propriile caractere, vor fi, de asemenea, instructori și profesori în clasa de restabilire, pe măsură ce se ridică din mormânt și se îndreaptă spre încercarea finală. De fapt, ei sunt cei care vor oferi îndrumări în manifestarea singurului curs de viață acceptabil și singura structură de caracter acceptabilă care poate fi și se vor găsi încununați cu succes în încercarea finală de la sfârșit. Prin urmare, noi înțelegem că această „cale” reprezintă aceste clase fiind ca exemple, învățători, instructori ai tuturor celor care vor ieși din mormânt și vor intra pe Calea Înaltă prin poarta consacrării.

MAI MULTE VIZIUNI ALE LUI ISAIA

Deschidem următoarea noastră analiză cu Isaia 49:9: „Pentru ca tu [unica adevărată biserică aleasă pentru lucrarea specială de realizare a mântuirii lumii în Veacul Milenar] să spui prizonierilor, Ieşiţi; celor ce sunt în întuneric,  Arătaţi-vă. Ei se vor hrăni pe căile [adevărului și dreptății], și pășunile lor vor fi pe toate locurile înalte.” [trad. KJV]

Pe măsură ce lumina promisă a Adevărului prezent continuă să ne informeze despre direcția în care Iehova îi conduce pe cei chemați, aleși și credincioși ai Săi în lucrarea extinsă a Secerișului Evanghelic, recunoaștem din ce în ce mai mult importanța muncii Tăbărașilor Consacrați în Epifanie în acest timp.

Această lucrare de mântuire pentru întreaga omenire este o întreprindere masivă și, în ceea ce privește alte aspecte ale studiului, va fi nevoie de un număr mare de Copii Consacrați ai lui Dumnezeu testați, încercați și credincioși pentru a duce la îndeplinire planul de mântuire al lui Iehova. Pe baza observațiilor date în PT ’77, p. 38: Isaia 49:10 „Nu vor flămânzi, nici nu vor înseta; nici căldura, nici soarele nu îi vor lovi, căci cel ce are milă de ei îi va conduce, pe lângă izvoarele de apă îi va călăuzi”. Acest text vorbește despre clasa restabilirii sub Regatul Milenar Mijlocitor al lui Cristos. V. 11 „Toți munții mei îi voi face o cale și drumurile mele mari vor fi înălțate”. Acest text vorbește despre clasele consacrate înainte de restabilire. Aici se face o distincție clară între clasa restabilirii, menționată în v. 10 și Marea Mulțime, precum și alte clase consacrate înainte de restabilire menționate în v. 11. Dumnezeu va face toate cele cinci clase consacrate înainte de restabilire — Turma Mică, Vrednicii Bătrâni, Marea Mulțime, Vrednicii Tineri și Tăbărașii Consacrați în Epifanie — simbolizate, respectiv, de Sion, Moria, Acra, Bezeta și Ofel — mijloacele speciale de ajutorare a celor nealeși pe Calea Sfințeniei. Comparăm Psalmii 72:3, „Munții și dealurile mici vor aduce pacea poporului, prin dreptate.” Dumnezeu va înălța aceste cinci clase înainte de restabilire pentru acest scop. Cei nealeși vor veni din diferite părți ale pământului pentru a primi binecuvântările care vor fi administrate de Cristos și ajutați de celelalte patru clase consacrate înainte de restabilire (PT 2016, p.19).

În Ioan 10:16, Isus, după ce a vorbit despre aleșii spirituali din Veacul Evanghelic, despre Oile Sale din Veacul Evanghelic și despre Stâna lor, spune: „Mai am și alte oi, care nu sunt din acest staul; și pe acelea trebuie să le aduc”. Isus și ajutoarele Sale credincioase, îi vor aduce pe toți cei voioși și ascultători ai omenirii, „alte oi”, pe Calea Sfințeniei la perfecțiunea umană și la deplina armonie cu Dumnezeu sub Noul Legământ, care va fi inaugurat la începutul Domniei Mijlocitoare (Isaia 35:8-10; Apocalipsa 22:17; PT ’77, p. 37). TCE [Tăbărașii Consacrați în Epifanie n.e.] sunt Netinimii de după Exil (cei dați, cei dedicați) tipul Tăbărașilor Consacrați în Epifanie. Acești TCE sunt prezentați în această lumină de fr. Jolly în PT ’78, p. 87: „Avem toată încrederea că, după ce Marea Mulțime și-a terminat cursul pământesc, Domnul nostru și-a continuat grija Sa specială de păstor pentru poporul Său prin Vrednicii Tineri și că, după ce Vrednicii Tinerii și-au terminat cursul în această viață, El își va continua grija aceasta prin Tăbărașii Consacrați în Epifanie”.

De asemenea, ei sunt acum îndreptățiți provizoriu prin credința în Cristos și sunt acceptați de Dumnezeu prin consacrare (Proverbe 23:26) ca făcând parte din sămânța pre-Milenară a lui Avraam, sub trăsăturile pământești ale Legământului prin jurământ, și au, de asemenea, privilegiul de rugăciune către Dumnezeu și părtășie cu El. Când vor fi judecați pentru viață sub Noul Legământ, ei nu vor pierde aceste relații de legământ prin jurământ și aceste privilegii. Dumnezeu îi va onora foarte mult, pentru că ei se dovedesc a fi credincioși sub o încercare mai mare decât o vor avea restituționiştii în general. Tăbărașii Consacrați în Epifanie vor avea privilegiul de a fi asistenții speciali ai Vrednicilor și vor fi ajutoare foarte capabile pentru toată omenirea pe măsură ce vor veni împreună cu ei pe Calea Sfințeniei. Ce Tată Ceresc minunat avem! Cât de milostiv este El cu noi toți! Să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu (Iuda 21; PT ’68, p. 46)!

Isus, după ce a vorbit despre aleșii spirituali din Veacul Evanghelic, despre Oile Sale din Veacul Evanghelic și Stâna lor, spune: „Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie neapărat să le aduc. Iar ele vor asculta glasul Meu și va fi o turmă și un păstor.” [TINT n.e.] (Ioan 10:16 Rotherham). Isus și turma Lui credincioasă din Veacul Evanghelic îi va aduce pe toți cei doritori și ascultători ai omenirii, „alte oi”, pe Calea Sfințeniei la perfecțiunea umană și la deplina armonie cu Dumnezeu sub Noul Legământ, care va fi inaugurat la începutul Domniei Mijlocitoare (Isaia 35:8-10; Apocalipsa 22:17). Când „pământul va fi plin de cunoștința DOMNULUI, precum apele acoperă marea” (Isaia 11:9), aceste „alte oi” vor găsi pretutindeni „pășuni verzi” din belșug și „ape liniștite”. Nu le va lipsi deloc cunoașterea (Ieremia 31:34). La mod figurat vorbind, Dumnezeu prin Cristos va asigura toate nevoile lor, ca și cum El trebuia să facă iarba să crească chiar acolo unde în mod obișnuit nu era — pe cărările (căile) călcate și pe vârfurile munților (locuri înalte; Isaia 35:1, 2; E 17, p. 330). Moștenirea lor veșnică va fi, desigur, pe „pământul nou” (Psalmii 37:9, 11, 22, 29, 34; Eclesiastul 1:4; Isaia 45:18; 2 Petru 3:13).

În Isaia 49:23 avem un alt tablou mintal pictat pentru un ajutor special spre o înțelegere mai profundă a Cuvântului lui Dumnezeu: „Și împărați vor fi părinții tăi îngrijitori și împărătesele lor mamele tale îngrijitoare, ți se vor prosterna cu fața la pământ și vor linge praful piciorului tău; și vei cunoaște că eu sunt DOMNUL, fiindcă nu vor fi rușinați cei ce mă așteaptă.”

Vrednicii (regii), care vor ieși din mormânt desăvârșiți în facultăți fizice, mentale, morale și religioase, oameni drepți desăvârșiți în dispozițiile lor, vor fi hrănitorii speciali ai restituționiștilor cu Adevărul cuvenit și cu Spiritul său. În această lucrare ei vor fi ajutați în special de Tăbărașii Consacrați în Epifanie, reginele lor [subsol, prințese (KJV)]. Lesser interpretează: „Și regii vor fi tații tăi care te alăptează, iar prințesele lor vor fi mama ta care te alăptează”. Această lectură ne conduce cu gândul la Vrednici și la Tăbărașii Consacrați în Epifanie „susținând” Restituționiştii ca clasă. BS ’84, p. 70 aruncă o lumină asupra acestei înțelegeri: guvernele opresive nu vor mai exista; iar guvernarea încurajatoare a lui Cristos îi va binecuvânta și îi va ajuta pe toți (Isaia 2:2-4; 60:12; Psalmii 72:12-14). Oamenii nu vor mai munci în zadar și nu vor face lucrări neplăcute, ci fiecare va prospera în treburile lui (Isaia 65:23; 60:17). Atunci nu va exista exploatare și sărăcie, ci fiecare se va bucura în mod liber de proprietatea sa (Isaia 65:22; Mica 4:4).

Înțelegem că cea de-a doua fază a Împărăției, în faza ei pământească sau vizibilă, va consta din două părți: Vrednicii Bătrâni, ca conducători în faza pământească, și Vrednicii Tineri, în calitate de conducători subordonați vor stabili condiții care  conduc nu la erori, nedreptăți, nesfințenii ci duc la adevăr, dreptate și sfințenie. În loc ca sistemul lui Satan să stăpânească, ca acum, prin guverne opresive, religii false, aristocrații prădătoare și organizații de muncă egoiste în calitate de reprezentanți ai săi, Vrednicii, ca Regi, vor înlocui vechea ordine și vor lua Împărăția sub toate cerurile, și vor stabili ca reprezentanți ai acestora guvernul de patronaj al Vrednicilor, adevărata religie ca singura religie care să opereze atunci. Ei vor stabili noi aranjamente de lucru, apoi vor domni. În loc să prevaleze eroarea, Adevărul va prospera și va abunda pretutindeni (E 15, p. 547).

Vrednicii Tineri și Tăbărașii Consacrați în Epifanie, așa cum sunt ilustrați în jumătatea seminției lui Manase, vor fi cele două părți ale clasei „Consacrații între veacuri” (Z5761), pentru care nu mai sunt disponibile coroane ca membri ai turmei mici, ambele în Mileniu vor fi asociate cu clasa Vrednicilor Bătrâni. Putem spune copiilor consacrați ai lui Dumnezeu că, după înțelegerea noastră, „Cei care se consacră între veacuri” vor fi asociați cu Vrednicii Bătrâni în Mileniu și Vrednicii Tineri după Mileniu. Aceștia vor fi foarte onorați de Dumnezeu, desăvârșiți pe planul uman și făcuți prinți pe tot pământul [clasa VT – Vrednicii Tinerii și  TCE – Tăbărașii Consacrați în Epifanie vor fi prinți subordonați în Mileniu], deși VT vor fi mult mai mari decât TCE (Num. 31:14; E 8, p. 665; PT ‘78, p. 54). Îi putem asigura că, după înțelegerea noastră, acești prinți vor avea o prioritate glorioasă față de restul omenirii ca reprezentanți speciali ai clasei invizibile a lui Mesia timp de o mie de ani.

Înțelegem că, odată cu închiderea ușii Veacului Evanghelic, nu va mai exista concepere de Spirit Sfânt la natura spirituală. Orice venire ulterioară la Dumnezeu prin consacrare, înainte de inaugurarea lucrării de restabilire, va fi acceptată de el, nu pe planul ființei spirituale, ci pe plan PĂMÂNTESC. Aceștia [inclusiv TCE – Tăbărașii Consacrați în Epifanie] vor intra pe aceleași condiții ca și Vrednicii din Vechime care au fost acceptați de Dumnezeu; [în timp ce TCE nu vor ieși din mormânt cu perfecțiunea umană și cu facultățile lor ca toți Vrednicii, în „înviere mai bună” din Evrei 11:35 (comparați cu 12:23), ei, TCE sunt în învierea celor drepți din Luca 14:14, ca Medan antitipic vor avea prioritate asupra restului cvasi-aleșilor și asupra celor nealeși].

În 1982 fr. Gohlke a făcut aceste remarci (nu în scris): Orice om care vrea să facă o treabă bună, își pregătește mai întâi instrumentele. Și noi credem că Dumnezeu îi va pregăti pe toți Aleșii și toți vor fi pregătiți să fie oameni perfecți — toți vor coborî în mormânt și vor ieși ca oameni perfecți. Dumnezeu în același mod va pregăti (mai întâi) toate cele cinci clase consacrate înainte de restabilire pentru lucrarea restituirii întregii omeniri la viață pe pământ.

„Nu te mira de aceasta; Pentru că vine o Oră în care TOȚI cei din MORMINTE îi vor auzi vocea și vor ieși; CEI CARE AU FĂCUT lucruri BUNE, spre o Înviere la Viață; și CEI CARE AU FĂCUT lucruri RELE, spre o Înviere la Judecată” (Ioan 5:28-29 Diaglott).

Cei Vrednici vor coborî cu toții în mormânt și vor ieși ca oameni perfecți. Și atunci Dumnezeu își va începe lucrarea cu clasa de restituire. Credem că Tăbărașii Consacrați în Epifanie, în unele cazuri, se vor număra printre cei care trăiesc vremea Necazului. Observăm că fratele Gohlke nu a spus că, dacă devii un Tăbăraș Consacrat în Epifanie, vei trăi în Timpul Necazului! Nu, aceasta nu este așa! Poate că vei trăi pe Timpul Necazului. Și este logic să presupunem că ei vor fi acolo chiar înainte ca cei Vrednici să se întoarcă, să servească și să ajute oamenii, pentru că Dumnezeu a avut întotdeauna un popor care a fost aici pe pământ. Și noi credem că El va continua să facă acest lucru. De aceea, fraţilor, să fim sârguincioşi în continuare în consacrarea noastră.

Copiii consacrați ai lui Dumnezeu vor avea toată încrederea că, după ce Marea Mulțime și-a terminat cursul pământesc, Domnul nostru și-a continuat grija Sa specială de păstor pentru poporul Său prin intermediul Vrednicilor Tineri, și că după ce Vrednicii Tineri și-au terminat cursul în această viață, El îl va continua prin Tăbărașii Consacrați în Epifanie. Oile Domnului sunt sub îngrijirea Lui constantă de păstor. El nu le va lăsa niciodată, nici nu le va părăsi. „Cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care strălucește tot mai mult până la ziua desăvârșită” (Prov. 4:18). „Cel pervers [rău] este o urâciune pentru Domnul, dar taina lui este cu cei drepți” (Prov. 3:32). Din aceste promisiuni și din altele, știm că stâlpul antitipic de nor și de foc va continua să conducă poporul lui Dumnezeu până când vom intra cu toții în odihna noastră finală. Să mergem cu toții aproape de el în timp ce ne conduce mai departe.

PT N782, pag.22

Varianta revăzută 07. 10. 2023