Noi suntem în Epifanie 

Noi suntem în Epifanie 

Noi am arătat mai sus din Scripturi și din scrierile Pastorului nostru că cuvântul grecesc epifaneia (și apokalypsis) are două înțelesuri: (1) arătarea persoanelor, principiilor și lucrurilor prin Adevărul care strălucește cu lumină deosebită (2 Timotei 1:9, 10; 4:8; 2 Tesaloniceni 2:8; Tit 2:13; Întoarcerea Domnului Nostru, pag. 44-46); și (2) a doua perioadă a Prezenței a Doua a Domnului nostru, în timpul căreia El face o arătare deosebită a anumitor persoane, principii și lucruri prin Adevărul care strălucește cu lumină deosebită. (2 Timotei 4:1; 1 Timotei 6:14, 15; Întoarcerea Domnului Nostru, pag. 39.) Să ne amintim că editorii PBI [Pastoral Biblical Institute (Instituția Biblică Pastorală), n.e.] în primul și singurul număr al Stindardului Bibliei, pag. 4, și în primul număr al Vestitorului Regatului lui Cristos, pag. 4, în armonie cu Scripturile și cu scrierile Pastorului nostru, au învățat ambele sensuri ale acestui cuvânt. Să ne amintim de asemenea că acești editori în Vestitorul din 1920, pag. 70, au negat faptul că Epifania este o perioadă, susținând că este numai o activitate, citând în mod unilateral ceea ce a spus Pastorul nostru în broșura „Întoarcerea Domnului Nostru”, [Denumirea completă: «Ce spun Scripturile despre Întoarcerea Domnului Nostru – Parousia, Apokalupsis și Epifania Sa», scrisă în 1902 de Pastorul Charles Taze Russell, n.e.] pag. 44-46, cu privire la prima semnificație a cuvântului, ca și cum aceea era tot ce avea el de spus cu privire la semnificația termenului. Ca dovadă a faptului că el a ținut și la cel de-al doilea sens al cuvântului cităm din Întoarcerea Domnului Nostru, pag. 39, următoarele: „Prin urmare, în timp ce șoptim încet, «Iată Mirele!», nu o facem cu vreo speranță de a trezi lumea la credință în prezența Domnului etc. Ei nu sunt vrednici să știe, și numai ar folosi greșit cunoștința acum [în timpul Parousiei]. În curând, la timpul cuvenit al Domnului, ei vor ști – în perioada [italicile ne aparțin] Epifaneii sau a Apokalypsis-ului Fiului Omului. Ei vor fi treziți de marea distrugere a zilei de strâmtorare”.

Zece dovezi că ne aflăm în timpul Epifaniei

Și unii cernători ai lui Amram, nu toți, întrebuințează în același fel înșelător scrierile Pastorului nostru cu privire la acest subiect. Ei pretind că noi contrazicem scrierile Pastorului nostru în sensul că epifaneia înseamnă actul de arătare al persoanelor, principiilor și lucrurilor prin Adevărul care strălucește cu lumină deosebită atunci când folosim cuvântul în sensul unei perioade de timp. Ei au încă mai puțină scuză decât au editorii Vestitorului, fiindcă au o lumină mai mare asupra subiectului decât acești editori. Nu numai în scrierile noastre, ci și în prezentările noastre orale noi am învățat ambele înțelesuri ale cuvântului, cu dovezi din Scripturi și confirmări din scrierile „Servitorului acela”. Totuși ei pretind că noi contrazicem în mod clar învățăturile Pastorului nostru cu privire la acest subiect. Înainte de a încerca să învețe asupra acestui subiect sau asupra oricărui altui, ar face mai bine să se informeze în privința lor; altfel ei vor grăbi împlinirea afirmației apostolului, „nebunia lor va fi evidentă tuturor”. Este posibil ca ei să fi trecut cu vederea în mod neglijent dovezile noastre orale și scrise cu privire la acest subiect? Poate. Dacă este așa, Domnul îi va socoti răspunzători pentru ceea ce ar fi putut să învețe dar din cauza neglijenței sau neatenției nu au învățat. Credem că explicația mai plauzibilă a conduitei lor în această chestiune este următoarea: Aflându-se acum în mâinile lui Azazel, le sunt umplute mințile cu aceste sugestii pe care ei le-au prezentat ca adevăr în pofida la ceea ce au învățat mai înainte. Așa cum a arătat în mod repetat Pastorul nostru, s-a produs o epifanizare a persoanelor, principiilor și lucrurilor de la începutul Parousiei Domnului nostru, deci cu ani înainte de venirea Epifaneii ca și perioadă. (Întoarcerea Domnului Nostru, pag. 44-46; 39.) În plus credem, bazându-ne pe dovada puternică, că Epifaneia ca și perioadă a venit, și acum vrem să dăm atât profeții de semn împlinite cât și profeții de timp împlinite care dovedesc acest lucru. Mai întâi vom da câteva dintre profețiile principale de semn, apoi câteva profeții de timp care adeveresc această afirmație.

Epifania este perioada Strâmtorării

În citatul din Întoarcerea Domnului Nostru, pag. 39, dat mai sus, Pastorul nostru identifică Perioada Marii Strâmtorări cu Perioada Epifaniei. Și în mod evident acest lucru este scriptural. Știm că Marea Strâmtorare a început cu Marele Război, va continua cu marea Revoluție și se va termina cu Anarhia universală, și de-a lungul fiecăreia dintre cele trei etape ale ei va fi de asemenea însoțită de foamete și molime (1 Împărați 19:11, 12; Ezechiel 14:21). Știm că prin Marea Strâmtorare Domnul se va manifesta ca fiind prezent în calitate de Eliberator al Marii Mulțimi și al lumii (Matei 7:26, 27; Cântarea 5:5-7; Matei 25:10-12; Luca 17:29, 30; 2 Tesaloniceni 1:7, 8; Matei 26:64; Apocalipsa 1:7). Mai departe știm că timpul pentru arătarea acestor lucruri este perioada Epifaniei (1 Timotei 6:14, 15; 2 Timotei 4:1; Coloseni 3:4; Tit 2:13). Prin urmare Timpul de Strâmtorare și Epifania sunt una și aceeași perioadă. Iar Timpul de Strâmtorare a început odată cu Războiul Mondial (Ioel 3:9-14; Daniel 12:1; Matei 24:20-22; Apocalipsa 14:19, 20). Așadar încă din 1914 am intrat în Epifanie. Astfel existența Timpului de Strâmtorare adeverește că ne aflăm în perioada Epifaniei Prezenței a Doua a Domnului nostru. A se vedea și Cartea de Întrebări, pagina 97, par. 5. [«Ce a spus Pastorul Russell», ediția românească, pag. 224, n.e]

Separarea claselor Bisericii

Împlinirea celei de-a doua profeții de semn adeverește că ne aflăm în acea perioadă a Prezenței a Doua a Domnului nostru numită Epifania, adică separarea Bisericii celor Întâi-născuți în cele două clase ale ei, Turma Mică și Marea Mulțime. Biblia învață că cei morți, rasa condamnată a lui Adam, va fi judecată, adică separată (Matei 25:31, 32) în cele două clase ale ei, în timpul Regatului Milenar (2 Timotei 4:1; Apocalipsa 20:12-15; Faptele 17:31). Ea mai învață și că cei vii (îngerii căzuți și noile creaturi, nici una dintre clasele cărora nu sunt condamnate la moarte, și de aceea sunt singurii vii care suferă o judecare) vor fi judecați, separați, în timpul Epifaniei (2 Timotei 4:1, unde epifaneia s-a tradus arătare). Dacă deci putem dovedi că Biserica celor Întâi-născuți este acum supusă unui proces de separare în cele două clase ale ei, ar urma că ne aflăm în Epifanie. Acest lucru se poate demonstra ușor din punctul de vedere al figurilor preoților și leviților, a lui Ilie și Elisei, și a Marelui Preot și Țapului lui Azazel. În figura separării preoților și leviților Domnul descrie lucrarea din Epifanie în Maleahi 3:2, 3: „Cine va putea îndura ziua venirii Lui [Parousia, în mijlocul căreia numai aceia care vor păstra Spiritul sfânt îi vor suporta încercările îndeajuns pentru a câștiga viață; pe când toți cei care îl vor pierde nu vor îndura Ziua Venirii Sale, Parousia Sa. Cu alte cuvinte Parousia trebuia să determine diferența dintre cei consacrați care vor păstra Spiritul sfânt și cei care îl vor pierde. Numai cei dintâi vor «îndura», continua, în decursul Zilei Venirii Sale], și cine va sta în picioare [va păstra Chemarea Înaltă, Romani 5:2; Apocalipsa 6:17] când se va arăta El [în timpul arătării Sale, a Epifaniei; în mod corespunzător, lucrarea deosebită a Epifaniei este să îi arate pe cei care, în timp ce păstrează Spiritul sfânt vor rămâne în picioare în Chemarea Înaltă, și cei care, în timp ce păstrează Spiritul sfânt vor cădea, vor pierde Chemarea Înaltă, devenind membri în Marea Mulțime]. Pentru că El va fi ca focul topitorului [prin experiențe cumplite curățind egoismul și spiritul lumesc] și ca leșia albitorilor [prin pedepse și învățături speciale curățind păcatul și eroarea]; și El va ședea ca acela care topește și purifică argintul [în mijlocul încercărilor de foc El va dezvolta Adevărul și îl va despărți de eroare în mințile fraților]; și va purifica pe fiii lui Levi [tipic fiii lui Levi sunt formați din preoții și leviții tipici; antitipic, fiii lui Levi sunt formați din preoții antitipici – Turma Mică – și leviții antitipici – Marea Mulțime – în Epifanie, întrucât aceste clase se deosebesc în mod clar prin următoarele cuvinte «ca aurul și argintul»] și îi va curăți ca aurul și argintul, și [cu rezultatul că] vor aduce lui Iehova un dar de mâncare în dreptate”. În aceste versete ni se arată într-o figură purificarea preoților și a leviților ca o lucrare care trebuie să se facă „când se va arăta El”, adică, în Epifanie Domnul se va ocupa aparte de preoții și leviții antitipici – de Turma Mică și de Marea Mulțime. Așadar Epifania este vremea separării lor. Putem vedea această separare în curs de desfășurare, după cum mai putem vedea și modul în care Domnul, prin experiențe de foc purifică și curăță pe ambele clase. Sfinții din Epifanie sunt separați și deosebiți de toate celelalte clase. Nimeni nu este atât de disprețuit și părăsit ca ei. Împotriva lor sunt toți leviții, oricât de mult sunt în dezacord unii cu alții stau uniți în opoziție și denunțare, întocmai cum odinioară bisericile nominale oricât de despărțite una împotriva alteia, au fost unite în opoziție față de mișcarea Secerișului. Acest fapt îi scoate în evidență pe sfinții din Epifanie ca preoți, adunați ca și clasă, deși nu puțini preoți sunt încă rătăciți printre diferitele grupuri de leviți. Pe de altă parte, după cum sugerează tipul cu leviții, există trei grupuri generale printre poporul Adevărului formate din opt subdiviziuni care se opun față de Adevărul Epifaniei: (1) Acei oponenți ai Adevărului Epifaniei care, ca și organizaționiști, nu au reușit să intre în posesia vreunei organizații a Pastorului nostru, PBI și BSC (Comitetul Studenților Bibliei din Anglia); (2) acei oponenți ai Adevărului Epifaniei care, ca și organizaționiști, fie au câștigat controlul organizațiilor Pastorului nostru, aderenții Societății, fie cei care au aprobat acele organizații în calitate de „canal”, standfastsii (poziționiștii, n.e.); și (3) acei oponenți ai Adevărului Epifaniei care, ca și antiorganizaționiști, sunt independenți de organizații, sturgeoniții și ritchiții (care nu acționează acum în mișcări de comun acord), precum și olsoniții și hirsho-kittingeriții. Și de sigur, în mișcările divizionale prin care s-a produs despărțirea poporului Domnului ca un popor compact au existat experiențe de foc prin care s-au manifestat preoții și leviții (Maleahi 3:2, 3; Matei 7:24-27; 1 Corinteni 3:11-15). Prin urmare separarea poporului Domnului în preoți și leviți dovedește că ne aflăm în Epifanie – vremea când El îi judecă, îi separă, pe „cei vii” (2 Timotei 4:1).

Ilie și Elisei antitipici

Aceeași concluzie, și anume că ne aflăm în Epifanie, rezultă din împlinirea tipului despărțirii lui Ilie și Elisei. Ilustrația de aici țintește la ideea de transmitere a mantalei, a puterii de control a lucrării față de Israelul Nominal Spiritual, de la o clasă la cealaltă. Prin urmare această ilustrație nu arată multe despărțiri, ci numai o singură despărțire generală. Și, cu adevărat, aceia care aveau dreptul de a controla în mod reprezentativ ca majoritate, adică majoritatea Consiliului împreună cu susținătorii lor, au fost despărțiți de ceilalți care nu aveau dreptul de a controla lucrarea față de poporul nominal al lui Dumnezeu, dar care prin uzurpare au preluat acest control, întrucât cealaltă clasă prin reprezentanții ei i-a dat drumul (adică mantalei sau puterii, n.e.). Am vorbit în detalii despre această despărțire ca fiind o lucrare din Epifanie în Adevărul Prezent Nr. 6 și 18 (în limba engleză, n.e.), la care îi îndrumăm pe cititorii noștri. Această despărțire dovedește că ne aflăm în Epifanie din punctul de vedere al purtătorilor de cuvânt către Israelul Nominal Spiritual. Aceeași despărțire a Turmei Mici de Marea Mulțime este tipificată în faptul că Marele Preot duce Țapul pentru Azazel de la ușa Tabernacolului la ușa Curții. În Adevărul Prezent Nr. 19 am dat detalii arătând faptul că fiecare etapă a acestui antitip s-a împlinit, și că această lucrare este o lucrare a Epifaniei; căci aceasta este ziua în care lucrarea fiecăruia este încercată prin foc (1 Corinteni 3:11-15). Deoarece acum se petrece lucrarea Epifaniei de separare între cele două clase (în anul 1920 când se scria articolul, n.e.) vizibilă în despărțirea antitipică a preoților de leviți, a Marelui Preot al lumii și Țapul pentru Azazel, și a lui Ilie de Elisei, trebuie să fim în perioada Epifaniei.

Împlinirea celei de-a treia profeții de semn, și anume despărțirea societății umane în radicali și conservatori, dovedește că ne aflăm în Epifanie. Înainte de Războiul Mondial exista simțământul și conflictul considerabil de clasă; dar pericolele Războiului au vindecat aceste diviziuni în fiecare țară, până când, datorită destăinuirilor lovirii întâi și a doua a Iordanului, nu numai că s-au reînnoit conștiința și fricțiunea de clasă, ci și s-au mărit foarte mult; așa încât acum există pericolul iminent ca masele să se ridice în revoluție și anarhie împotriva claselor din întreaga lume. În acest fel s-a despărțit Iordanul antitipic. Și aceasta – lucrarea tocmai descrisă – este o lucrare din Epifanie; căci a început în 1914 după ce a izbucnit Războiul Mondial, care este prima parte a Timpului de Strâmtorare – vremea Epifaniei. Așadar despărțirea societății în clasa conservatoare și cea radicală este o dovadă a faptului că ne aflăm în perioada Epifaniei.

Activitatea lui Iehu și Hazael antitipici dovedește că ne aflăm în Epifanie. Am arătat deja în revista noastră că Iehu reprezintă clasele muncitorești mai conservatoare – acelea care vor săvârși marele cutremur simbolic – și că Hazael tipifică clasele muncitorești mai radicale – acelea care au introdus sindicalismul. De asemenea am arătat că Iehu cel antitipic înainte de cutremurul simbolic va sprijini guvernele actuale, pe Ioram cel antitipic al lui Israel, împotriva lui Hazael cel antitipic (2 Împărați 8:28, 29; 9:14, 15). Aceste trei partide, înțelegem noi, sunt denumite cele trei împărțiri ale Cetății celei Mari (Apocalipsa 16:19). Constatăm că organizațiile muncitorești, cum ar fi Federația Americană a Muncii și Partidul Social-Democrat European, se luptă pentru ordinea actuală împotriva IWW [Industrial Workers of the World (Muncitorii Industriali ai Lumii), n.e.­], a sindicaliștilor și anarhiștilor; dar la timpul cuvenit ei vor fi măturați în revoluție. Exitența acestora ca partid, și existența IWW, a sindicaliștilor etc. ca partid, precum și existența unui partid guvernamental, dovedește că ne aflăm în vremea de după despărțirea antitipică a lui Elisei de Ilie, și de aceea ne aflăm în Epifanie; căci Iehu și Hazael antitipici acționează în urma faptului că au fost unși de Elisei, după ce cel din urmă s-a despărțit de Ilie cel antitipic.

Vrednicii Tineri

Manifestarea Vrednicilor Tineri este o altă dovadă că ne aflăm în Epifanie. Vrednicii Tineri nu se puteau manifesta ca și clasă până după 16 septembrie 1914 când ultimul membru al Corpului lui Cristos a fost adus în Corp; pentru că nimeni care se consacră de atunci nu poate fi o nouă creatură. Prin urmare toți cei care se consacră de atunci fac parte din Vrednicii Tineri. Ilustrația cu Ghedeon arată că după ce Ghedeon cel antitipic și cei trei sute de bărbați ai săi au trecut Iordanul (Judecători 7:25-8:1), adică după 1916, Vrednicii Tineri, tipificați prin bărbații lui Efraim după prima bătălie a lui Ghedeon, care a fost tipică conflictului dintre Adevăr și Eroare din toamna anului 1914 până în toamna anului 1916, s-ar plânge că nu au parte în Chemarea Înaltă, adică nu li s-a dat ocazia să facă ceea ce au făcut toți cei care aveau parte în Chemarea Înaltă – să lovească Iordanul, să împlinească judecata scrisă, adică să participe în prima bătălie antitipică a lui Ghedeon. Aceste plângeri s-au auzit din ce în ce mai mult de ani de zile, și anume de când am anunțat că s-a închis ușa intrării în Chemarea Înaltă. Din moment ce manifestarea Vrednicilor Tineri, după cum se arată în tipul cu Ghedeon, este o lucrare din Epifanie, trebuie să fim în Epifanie; căci ei acum se manifestă.

Manifestarea „acelui rob rău” este de asemenea o altă dovadă că ne aflăm în Epifanie. Scripturile dovedesc că Robul acela ar avea sarcina lucrării și averilor Domnului pe toată durata perioadei de Secerare și Spicuire (Luca 12:44; Ezechiel 9:11). Scripturile mai arată și că după ce el și-ar sfârși slujirea (Matei 24:45-47) „acel rob rău” ar prelua sarcina lucrării (Matei 24:48-51). Și în conformitate cu ilustrația, după ce „Robul acela credincios și înțelept” își sfârșise lucrarea care i s-a dat să o facă, J.F.R. [Joseph Franklin Rutherford, n.e.] prin șiretenie și forță a pus mâna pe controlul lucrării; și (1) prin faptul că a spus „în inima lui, Domnul meu întârzie”, adică prin aceea că a păcătuit împotriva Domnului refuzând să Îl aștepte; (2) prin faptul că i-a bătut pe tovarășii lui de slujbă, adică a păcătuit împotriva fraților; (3) și prin faptul că a mâncat și a băut cu bețivii, adică prin faptul că a păcătuit împotriva Adevărului – într-un cuvânt, prin aceea că a păcătuit împotriva Domnului, a Fraților și a Adevărului – el s-a manifestat ca fiind „acel rob rău”. Dar venirea lui pe scena acțiunii în calitate de „acel rob rău” fiind potrivită după ce lucrarea Robului acela s-a terminat, activitatea sa este una care aparține de Epifanie; și manifestarea sa deci adeverește că ne aflăm în Epifanie.

Bătălia a Doua antitipică a lui Ghedeon, care s-a desfășurat începând cu 18 iulie 1920, și care este legată de manifestarea Turmei Mici ca atare, separată și distinctă de Marea Mulțime în lucrarea publică, este o altă dovadă că suntem în Epifanie. Dacă prima bătălie antitipică a lui Ghedeon a fost o parte din lucrarea Epifaniei, cu siguranță a doua bătălie a Sa este o parte din lucrarea aceea. Fiindcă potrivit Scripturilor această bătălie urmează după a doua lovire a Iordanului (2 Împărați 2:14; Judecători 7:23, 24). Marea Mulțime în cele trei grupuri levitice și Vrednicii Tineri într-un singur grup sunt tipificați în Judecători 7:23, 24 respectiv prin cele trei grupuri și un singur grup. Prin urmare bătălia care se desfășoară acum în această privință este o lucrare din Epifanie. Lupta se duce împotriva lui Zebah cel antitipic, Chinul Veșnic, și Țalmuna cel antitipic, Conștiența Morților. Prin urmare acest lucru este o dovadă că ne aflăm în perioada Epifaniei. În acest fel împlinirea celor șapte profeții de semn adeverește că suntem în Epifanie.

În plus există mai multe profeții de timp care dovedesc aceeași linie de gândire. Dintre acestea vom da trei. Ziua din 2 Împărați 2:3 ca și profeție de timp adeverește această idee. Ne vom aminti că scumpul nostru Pastor ne-a arătat că această scenă de la Betel a avut loc în antitip în primăvara anului 1878 (Z ʼ16, 38, par. 4). De asemenea suntem familiari cu gândul că în Scripturi despre 40 de ani se vorbește ca despre o zi (Psalmul 95:7-10). În 2 Împărați 2:3 ni se spune că în această zi antitipică – 40 de ani – va avea loc despărțirea dintre Ilie și Elisei antitipici; așadar cei 40 de ani din primăvara anului 1878, când pentru prima dată fiii profeților antitipici i-au spus lui Elisei cel antitipic că va fi o despărțire, ne aduc în primăvara anului 1918. Până la vremea aceea trebuia să aibă loc despărțirea; și într-adevăr, despărțirea s-a pornit la începutul verii anului 1917, deci în ziua de 40 de ani tipificată în 2 Împărați 2:3. Această despărțire ca o chestiune ce ține de clasă s-a terminat până la paștele din 1918; și aceasta fiind o lucrare din Epifanie noi am intrat în perioada Epifaniei înainte de vara anului 1917, când a început despărțirea.

O altă profeție de timp dovedește că ne aflăm în Epifanie, și anume „ora ispitirii” (Apocalipsa 3:10). „Ora ispitirii” a început în seara zilei de 16 aprilie 1878, când a început prima cernere a secerișului, și s-a terminat în seara zilei de 6 decembrie 1919, la 41⅔ ani după aceea, sau o oră dintr-o zi de 1000 de ani. Obiectivul ei a fost să probeze toate noile creaturi, mai ales să precizeze dacă se vor opri într-o clasă condusă bine sau în una condusă rău. Până când se va sfârși ea va fi probat pe toate noile creaturi îndeajuns pentru a le pune în împrejurări care la vremea cuvenită să rezulte în manifestarea lor ca aparținând de Biserică, de Marea Mulțime sau de Clasa Morții a Doua. Și întrucât Parousia nu a hotărât încă lucrurile dintre Turma Mică și Marea Mulțime, o astfel de hotărâre trebuie să se producă în Epifanie. Deci faptul că „ora ispitirii” a intrat în Epifanie și acum a rămas în trecut, dovedește că ne-am aflat de ceva timp în Epifanie.

Mărturia Marii Piramide, care constă în distanța de la partea de jos a treptei mari, ce simbolizează data de 24 septembrie 1846, măsurată prin treaptă până la punctul de intersecție dintre partea de sus a treptei și linia verticală a peretelui sudic al Marii Galerii – o distanță puțin mai mare de 70¾ țoli piramidali – dovedește din nou că suntem în Epifanie; pentru că la data astfel indicată, 27 iunie 1917 (P ʼ20, 75-80 [«The Present Truth and Herald of Christʼs Epiphany» («Adevărul Prezent și Vestitorul Epifaniei lui Cristos»), 1920, pag. 75-80, n.e.]), clasa Elisei în reprezentanții ei a început să se manifeste ca fiind separată și distinctă de clasa Ilie în reprezentanții ei, și pe parcursul următoarelor nouă luni, și anume până în 27 martie 1918, în ziua de paște, după cum se indică prin distanța de la acest punct de intersecție până la linia de podea prelungită a Camerei Regelui, clasa în ansamblu a intrat și a acționat deschis – s-a manifestat. Prin urmare această manifestare, precum o confirmă Piramida, fiind o lucrare din Epifanie, trebuie să fim în Epifanie. S-a observat că fiecare dintre cele zece dovezi tocmai date este asociată cu o arătare, o epifaneia; prin urmare se potrivește bine cu Epifania. În alte părți există alte dovezi ale faptului că suntem în Epifanie; dar cele zece puncte de mai sus adeveresc din plin învățătura noastră cu privire la acest punct. Noi le recomandăm pentru studiu dragilor noștri cititori, și poate Domnul să binecuvânteze studiul pentru noi toți. O astfel de binecuvântare va însemna o apreciere corectă a Adevărului, Destăinuirilor și Lucrării din Epifanie; și ne va permite să vedem că Domnul vrea ca Adevărurile din Epifanie să fie prezentate, Destăinuirile din Epifanie să se facă și Lucrarea din Epifanie să se realizeze. Aceia care nu apreciază Epifania se vor împiedica de învățăturile, destăinuirile și lucrarea ei, pe când ceilalți vor sta în mijlocul lor declarând: „Drepte sunt judecățile Tale, o Doamne!” „Da, ele sunt cu totul drepte.”

E4, pag.32-42; PT, №23, 1920, 156-159