Erorile cu privire la Epifanie arătate: Examinarea erorilor și denaturărilor pertinente ale Zorilor

Erorile cu privire la Epifanie arătate:

Examinarea erorilor și denaturărilor pertinente ale Zorilor

Vrem să examinăm o eroare a Zorilor [Dawn Bible Students Association (Asociația Studenților Bibliei Zorile), n.e.] cu privire la subiectul nostru. În numărul din aprilie 1937 al Zorilor este un răspuns sofistic la o întrebare cu privire la Parousia, Epifaneia și Apokalypsis. Întrucât această chestiune este descrisă mai clar în Zorile din aprilie 1935, pag. 13, [«The Dawn and Herald of Christ’s Presence» («Zorile și Vestitorul Prezenței lui Cristos»), n.e.] al cărei articol doar de curând a ajuns la cunoștința noastră, preferăm să cităm din ea după cum urmează: „Pavel a spus că Domnul îl va nimici pe Anticrist cu «strălucirea (epifaneia) parousiei Sale». Acest cuvânt grecesc epifaneia se traduce în mod corespunzător strălucire, sau strălucire vie. Unii [îndeosebi fratele Russell și noi înșine, italicele ne aparțin] au presupus în mod eronat că acest cuvânt se referă la o a doua fază sau perioadă ulterioară a prezenței Domnului nostru – ca și cum Parousia Sa ar continua până la o anumită vreme și apoi ar începe Epifaneia Sa. Dar noi credem că se înțelege de la sine că cuvântul parousia se aplică la întreaga perioadă de o mie de ani a prezenței lui Cristos, în timp ce cuvântul epifaneia descrie anumite lucruri care trebuie să se îndeplinească în timpul parousiei. În acest sens cităm cu aprobare din broșura publicată acum mulți ani, intitulată «Întoarcerea Domnului Nostru», după cum urmează: «Epifaneia (strălucirea vie a) Domnului nostru și apokalypsis-ul Său (dezvăluirea) au început la scurt timp după ce parousia Sa a început: strălucirea vie a prezenței Sale o văd acum aceia care umblă „în lumină” – aceia care „nu sunt în întuneric cu lumea”. Ea este o iluminare mintală pentru ochii înțelegerii noastre, și nu pentru ochii noștri naturali. Epifaneia Domnului afectează deja și lumea; deși nu prin ochii înțelegerii, căci ea nu are ochi pentru asemenea lucruri spirituale; totuși strălucirea vie a prezenței Domnului nostru influențează și afectează tot mersul lumii, printr-o creștere a cunoștinței»”.

La prezentările unilaterale ale Zorilor despre anumite gânduri ale Pastorului nostru cu privire la aceste două cuvinte și la înlăturarea din partea lor ale altor sensuri ale acestora, noi răspundem după cum urmează: Biblia, după cum a considerat în mod corect Pastorul nostru, în ceea ce privește Venirea a Doua a Domnului nostru, folosește cuvântul parousia în trei sensuri: (1) în sensul celor 40 de ani de seceriș, și anume din 1874 și până la Timpul de Strâmtorare în 1914 (Matei 24:3, 27, 37, 39; 2 Tesaloniceni 2:1); (2) în sensul celor 80 de ani din 1874 până în 1954 (deși Pastorul nostru nu a văzut că Epifania va dura 40 de ani, ne fiind cuvenit în timpul său să vadă acest lucru), adică ținând seama de Parousia în primul sens și de Epifania ca și perioadă, pe care el așa a înțeles-o chiar dacă nu și durata ei (1 Tesaloniceni 2:19; 3:13; 4:15; 5:23; 2 Tesaloniceni 2:8, 9; Iacov 5:7, 8; 2 Petru 3:4, 12; 1 Ioan 2:28); și (3) în sensul celor 1000 de ani ai Venirii Sale a Doua (1 Corinteni 15:23; 2 Petru 1:16). Cele de mai sus sunt toate pasajele din Biblie care folosesc cuvântul parousia în legătură cu Venirea a Doua a Domnului nostru; și ele dovedesc că Zorile au pierdut Adevărul Parousiei cu privire la primul și al doilea sens al cuvântului. De aceea ei resping învățătura Bibliei în privința Epifaniei ca însemnând o perioadă, precum arată citatul de mai sus, ceea ce presupune că Pastorul Russell nu a învățat așa și că el a învățat că cuvântul Epifania înseamnă numai strălucire vie, manifestare, adică numai în sens de acțiune. Biblia și fratele Russell precum și noi împreună cu ei învățăm ambele sensuri ale cuvântului, deși fratele Russell nu a înțeles că Epifania ca și perioadă va dura 40 de ani, întrucât nu era timpul să se înțeleagă problema duratei ei până în Epifanie. Faptul că cuvântul înseamnă o perioadă Biblia învață în 1 Timotei 6:14, 15 și 2 Timotei 4:1. Însăși formularea în 2 Timotei 4:1 din Versiunea Autorizată: îi va judeca … la [în timpul] arătarea [Epifaneia] și Împărăția [Basileia] Sa, dovedește că Epifania este o perioadă, ca și Împărăția. Versiunea Îmbunătățită arată acest lucru foarte clar în 1 Timotei 6:14, 15: Să ții porunca fără pată și fără vină până la Epifania Domnului nostru Isus Cristos, care [Epifanie] în propriile ei sezoane El o va arăta – El care este binecuvântatul și singurul Puternic etc. Faptul că cuvântul înseamnă strălucire vie, și anume o arătare clară a persoanelor, principiilor și lucrurilor, și acest lucru la oricare timp, Biblia îl învață în 2 Tesaloniceni 2:8 [în timpul Parousiei și Epifaneii]; 2 Timotei 1:10 [în timpul Secerișului Iudeu]; 2 Timotei 4:8; Tit 2:13 [în timpul Parousiei, Epifaneii și Basileii]. Motivul din care perioada dintre Parousia și Basileia (Împărăția) se numește Epifaneia este acela că în timpul acelei perioade Domnul a intenționat să facă arătări deosebite în ceea ce privește persoanele, principiile și lucrurile. Și cu siguranță o astfel de activitate marchează în mod special perioada de după 1914. Cele șase pasaje de mai sus sunt singurele în care apare cuvântul epifaneia în Noul Testament grec; și ele dovedesc că Pastorul nostru a avut dreptate când a învățat că cuvântul înseamnă o perioadă care urmează perioadei Parousiei sau a Secerișului, în timp ce mai înseamnă și strălucire vie, o arătare a persoanelor, principiilor și lucrurilor. Și ele dovedesc că Zorile au negat încă un Adevăr al Parousiei, precum și au respins un Adevăr al Epifaniei, – o lucrare de cernere.

Zorile insinuează că broșura Pastorului nostru, Întoarcerea Domnului nostru – Parousia și Epifaneia sau Apokalypsis-ul Său – învață că Parousia nu este o perioadă de 40 de ani, nici nu se învață o perioadă a Epifaniei în acea broșură. Cu șiretlicul obișnuit al sofiștilor experimentați în ascunderea părților lucrurilor implicate și punând accentul numai pe o parte a lor, ei au încercat să îi facă pe cititorii lor să creadă că Pastorul nostru nu a învățat faptul că Epifania este o perioadă și că Parousia înseamnă numai cei 1000 de ani ai prezenței a doua a Domnului nostru, și că în nici un sens nu este o perioadă de 40 de ani. Următoarele citate din acea broșură dovedesc că Zorile l-au prezentat într-o lumină falsă la acest subiect: „Parousia se folosește în legătură cu etapa cea mai timpurie [italicele ne aparțin] a Venirii a Doua, în timp ce apokalypsis este în legătură cu aceeași venire mai târzie: – nu că apokalypsis și epifaneia se referă la încă una sau la a treia venire, ci doar la o trăsătură de mai târziu [nu trăsături, din moment ce aceste două cuvinte atât ca acțiune cât și ca perioadă sunt sinonime, «Întoarcerea Domnului» p.12]. […] Veghetorii de asemenea observă că Scripturile indică în mod clar că după ce [italicele ne aparțin] Domnul a făcut anumite lucruri în timpul prezenței (parousiei) Sale și necunoscut lumii, mai târziu [italicele ne aparțin] el va face o manifestare a prezenței Sale; o manifestare pe care o va desluși toată omenirea; iar manifestarea exterioară este denumită «epifaneia» Sa (13, jos). […] În timpul perioadei [italicele ne aparțin] parousiei (prezenței) care precede [italicele ne aparțin] epifaneia (strălucirea vie) se va îndeplini o anumită lucrare, necunoscută de lume, necunoscută de Biserica nominală, cunoscută numai de Veghetori (p.14, par.2). […] Zilele Fiului Omului sunt zilele [o perioadă desigur] parousiei sau prezenței Sale, invizibilă și necunoscută lumii, cunoscută numai Veghetorilor și văzută numai de ei cu ochiul credinței (16, par.1). […] Dar de ce ar trebui Domnul nostru să fie astfel prezent? Care va fi lucrarea Sa în timpul perioadei [italicele ne aparțin] prezenței care precede epifaneia ori manifestarea Sa către lume? (par.2). […] Parabola grâului și neghinei arată această perioadă [italicele ne aparțin] a parousiei (prezenței) care precede [italicele ne aparțin] epifaneia (arătarea), și o reprezintă [Parousia] ca pe timpul «secerișului» [italicele ne aparțin] acestui veac (16, par.3). […] Separarea neghinei de grâu, … precede lucrarea de curățare a câmpului de neghina lui simbolică prin «focul» simbolic, și acest lucru întreg al secerișului trebuie să aibă loc în timpul parousiei [deci o perioadă care precede Epifania] (prezenței) Domnului nostru, înainte de epifaneia (arătarea) Sa (17, par.1). […] Adevărul va fi mijlocul de separare, și până nu se va termina separarea [secerarea] … «focul», marele timp de strâmtorare [care, precum a învățat el, trebuia să înceapă și a început odată cu Războiul Mondial] menționat de profet și de Domnul nostru, nu va arde și nu va mistui, în mod simbolic, toată «neghina» (17, par.2). […] Prin urmare, această socoteală [în Paorusia] cu Biserica … va preceda [italicele ne aparțin] epifaneia sau apokalypsis-ul Domnului nostru (20, rândul 5). […] «Mâinii fiecărui om împotriva aproapelui său» i se va permite să secere vârtejul de vânt al propriului său egoism în anarhie. Epifaneia noului Conducător și domnia Sa de răsplătire dreaptă va fi atunci [în timpul unei perioade] treptat deslușită. Revelarea sau apokalypsis-ul complet va fi la sfârșitul furtunii [astfel epifaneia sau apokalypsis-ul, în sensul folosit aici, ca și acțiuni, se întind pe o perioadă de timp, care este Epifania], când toate inimile vor fi umilite (21, rândul 2). […] Ca nu cumva să înțelegem greșit acest subiect al deslușirii parousiei Domnului, facem bine să luăm seama la parabola celor zece fecioare, care în mod evident s-a dat pentru a arunca lumină deosebită asupra acestui punct (23, jos). […] Parousia Domnului nostru a fost cuvenit să înceapă în octombrie 1874, și ne arată caracterul lucrării pe care trebuie să o așteptăm să fie în desfășurare în timpul [în perioada] prezenței [parousiei] Sale, precedând [italicele ne aparțin] arătarea Sa deschisă  către lume, epifaneia Sa, apokalypsis-ul Său (35, rândul 12). […] Prin urmare, în timp ce șoptim încet, «Iată Mirele», nu este cu vreo speranță de a trezi lumea la credință în prezența Domnului etc. În curând, la timpul cuvenit al Domnului, ea va ști – în perioada [majusculele reduse ne aparțin] epifaneii și apokalypsis-ului Fiului Omului. Ea va fi trezită de marea distrugere din ziua de strâmtorare” (39, par.1).

Ceea ce urmează este un citat din Turn cu privire la acest subiect: „Biblia face o deosebire clară între Parousia lui Cristos și Epifaneia Sa, la Venirea Sa a Doua. Cuvântul Parousia înseamnă prezență. […] Cuvântul Epifaneia înseamnă revelarea celui care deja este prezent. […] Odată cu încheierea lucrului de separare a fecioarelor înțelepte [de Babilon în timpul Parousiei sau al Secerișului], … atunci [italicele ne aparțin] va veni Epifaneia, revelarea, arătarea lui Emanuel. Cu alte cuvinte, descoperirea lui Cristos către lume va fi după [italicele ne aparțin] revelarea Sa către clasa «fecioarelor înțelepte»” (Z ʼ14, 252, par. 6, 7). [VDM, Vol. 12, Nr. 4, pag. 853, n.e. ]

Ceea ce urmează este un citat din Lunarul Studenților Bibliei, 1914, Nr. 1, pag. 1, ultimele două paragrafe, pag. 2, par. 1: „Cuvântul nostru englezesc venire se folosește pentru a traduce câteva cuvinte grecești foarte diferite. Unul dintre acestea este Parousia, care înseamnă prezență, și se folosește cu referire la prima etapă [italicele ne aparțin] a Venirii a Doua a Domnului. Apoi, mai târziu [italicele ne aparțin], va veni Epifaneia; adică revelarea sau arătarea Celui prezent. Aceasta nu va fi o manifestare în trup, ci într-un mare Timp de Strâmtorare [o Perioadă, italicele ne aparțin] reprezentat simbolic ca foc, «aducând răzbunare» (2 Tesaloniceni 1:7-10). În înțelegerea mea, Biblia învață că Isus a fost prezent în lume încă din 1874; … că Epifaneia sau arătarea către lume va fi cuvenită în patruzeci de ani de la vremea de când a început Prezența [italicele ne aparțin]. Din acest motiv ei [Studenții Bibliei] așteaptă cu mare interes să vadă ce ar putea aduce anul acesta [1914]. Și nu vedem noi pretutindeni semne de neliniște, apropierea unui timp de strâmtorare? S-ar părea ca și cum anul acesta [1914] ar marca începerea «flăcării de foc» a judecăților [Epifania și Timpul de Strâmtorare sunt identice] asupra lumii care va marca încheierea acestui Veac și inaugurarea Regatului lui Cristos în Dispensația cea Nouă, atunci când [italicele ne aparțin] «se va pune judecată în frânghia de măsurat și dreptate în firul cu plumb», și atunci când [italicele ne aparțin] ignoranța, superstiția și întunericul care atât de mult timp ne-au stingherit vor începe să fie sfărâmate. Tranziția [care se petrece în timpul Epifaniei] poate fi dureroasă, totuși va fi binecuvântată, marcând răsturnarea imperiului lui Satan și a domniei păcatului și morții, și inaugurarea Regatului lui Mesia și domnia sa de dreptate și viață eternă”.

Astfel, cele cincisprezece citate din scrierile Pastorului nostru adeveresc faptul că el a susținut că Biblia învață că Epifania, în al doilea sens al cuvântului, este o perioadă care urmează timpului de Seceriș, Parousia, în primul sens al cuvântului, că Parousia în primul sens al cuvântului este o perioadă de 40 de ani care precede perioada Epifaniei, și că Epifania și Timpul de Strâmtorare sunt unul și același lucru. Prin urmare Zorii se fac vinovați de denaturare gravă a învățăturilor pertinente ale Pastorului nostru și de învățarea erorilor vătămătoare cu privire la ea.

E4, pag.42-49; PT, №229, 1937, 191-192