Durata Epifaniei

Durata Epifaniei

Mulți dintre cei dragi pun întrebări cu privire la durata Epifaniei. Aceste întrebări presupun faptul că Epifania este o perioadă de timp. Am văzut că acesta este un gând scriptural, așa cum l-a învățat și Pastorul nostru scump (2 Timotei 4:1; 1 Timotei 6:14, 15). Epifania este o perioadă de timp care este subîmpărțită în diferite sezoane. Acest gând este evident din redarea literală a lui 1 Timotei 6:14, 15: „Să ții această poruncă fără pată, ireproșabil, până la Epifania Domnului nostru Isus Cristos, care în sezoanele ei El o va arăta, El care este binecuvântatul și singurul Puternic, Regele regilor și Domnul domnilor” [după redarea autorului, n.e.]. Câte sezoane de acestea Epifania încă va avea pe lângă acelea deja menționate noi încă nu știm. Primul, al doilea, și două părți din al treilea dintre ele deja au trecut, și lucrarea lor a fost arătarea celor opt grupuri de Leviți ai Adevărului sub conducere rea. La întrebarea în ce privește câte alte sezoane ea va cuprinde trebuie de asemenea să se răspundă pe viitor, deoarece lumina cu privire la acest subiect ca și cu privire la alte subiecte se va dezvolta în mod sigur. Următorul sezon al Epifaniei se va sfârși cu arătarea leviților buni. După ultimul menționat va urma o perioadă de mare prosperitate pentru lucrarea leviților curățați pentru Domnul.

Se poate spune, Epifania este numită o zi în unele pasaje: „Întocmai astfel va fi în ziua când Fiul Omului se revelează” (Luca 17:30). „Lucrarea fiecăruia va fi arătată; fiindcă ziua aceea o va face cunoscută” (1 Corinteni 3:13). „Și s-a întâmplat în ziua în care Moise a ridicat în întregime tabernacolul și l-a uns și l-a sfințit … că prinții … au adus … șase care acoperite [organizații, în antitip] … și Moise … le-a dat leviților” (Numeri 7:1-3, 6). Această tranzacție tipifică faptul că în Epifanie Domnul va da Marii Mulțimi șase organizații, ceea ce într-un sens deja a avut loc. Parousia de asemenea este numită o zi în unele pasaje: „Dar cine poate îndura ziua Venirii Lui? [Parousia]” (Maleahi 3:2). „Veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului Omului [ziua specială a Fiului Omului pe care discipolii doreau să o vadă era ziua Venirii Sale, Parousia Sa]. […] Așa va fi și Fiul Omului în ziua Lui [Parousia a fost ziua Lui specială]” (Luca 17:22, 24). Mai mult, în aceeași legătură, Biblia vorbește despre Parousia și Epifania ca despre zile: „Dar să mai știi aceasta, că în zilele de pe urmă [ziua Parousiei și ziua Epifaniei] vor veni timpuri primejdioase [periculoase pentru că Ianes cel antitipic urma să fie activ mai ales în Parousie, și Iambres cel antitipic urma să fie activ mai ales în Epifanie]” (2 Timotei 3:1, 8, 9). „V-ați strâns comori în zilele din urmă [ziua Parousiei și ziua Epifaniei, în timpul cărora mai ales se va strânge bogăție]” (Iacov 5:3). „Știind întâi aceasta, că vor veni batjocoritori în zilele de pe urmă … spunând: Unde este promisiunea prezenței Lui? [atât în timpul zilei Parousiei cât și în timpul zilei Epifaniei acești batjocoritori au fost activi]” (2 Petru 3:3, 4, Diaglott, n.e.). „Cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului” (Luca 17:26). Potrivit acestor pasaje vedem că Parousia este numită o zi și Epifania este numită o zi; și că amândouă împreună sunt numite „zile”, și „zilele din urmă” ale Veacului Evanghelic. În ce mod aceste fapte, că fiecare se numește o zi, iar împreună se numesc zile, ne vor ajuta să aflăm durata Epifaniei? Noi răspundem: știm din multe pasaje că ziua Parousiei, privită aparte de cei doi ani și o lună ai suprapunerii ei cu Epifania – din 16 septembrie 1914 până în 16 octombrie 1916 – este o zi de patruzeci de ani (P ʼ21, 86, par. 1, 2) [«The Present Truth and Herald of Christʼs Epiphany» («Adevărul Prezent și Vestitorul Epifaniei lui Cristos»), 1921, pag.86, par.1,2, n.e.­]. Întrucât, în aceeași legătură, Epifania este numită o zi, mai ales în Luca 17:22-30, și astfel se adeverește a avea aceeași durată ca și Parousia, conchidem că Epifania este o perioadă de patruzeci de ani; și întrucât Parousia aparte de cei doi ani și o lună de suprapunere cu Epifania s-a sfârșit în 1914, credem că este rezonabil să așteptăm ca Epifania să înceapă să se sfârșească în 1954, cu o suprapunere probabilă de doi ani și o lună cu Basileia, Împărăția.

Acest lucru însă nu ar implica în mod necesar ca Biserica să fie aici până în 1954 sau până în 1956. Dimpotrivă, noi știm că, posibil cu o singură excepție, „Turma Mică” în întregime va fi eliberată înainte să se termine Epifania (Coloseni 3:4), chiar dacă nu știm data exactă. Cu toate acestea suntem asigurați din mărimea programului profetic neîmplinit care precede eliberarea ei, că „Turma Mică” va fi aici încă mulți ani; pentru că Anarhia nu trebuie așteptată încă mulți ani, deși Revoluția ar putea surveni în scurtă vreme. Dacă ținem cont de faptul că Epifania va arăta manifestarea lui Cristos nu numai față de Marea Mulțime în calitate de Curățitor și Eliberator al ei, ci și față de lume în calitate de Răsturnător al Imperiului lui Satan și Întemeietor al Regatului lui Dumnezeu (2 Tesaloniceni 1:7, 8; Coloseni 3:4); și dacă ținem cont și de faptul că faza pământească a Regatului trebuie mai întâi să fie stabilită printre Israelul readunat și convertit înainte ca națiunile păgâne să îi recunoască prezența (Zaharia 12:7; 8:20-22; 14:16; Isaia 2:3), putem vedea că Epifania în sensul ei cel mai larg poate să înceteze înainte ca Marea Mulțime, a căror înviere este înainte de aceea a Vrednicilor Bătrâni, să părăsească pământul. Dacă, după cum pare probabil, va fi aceeași durată de timp ca Epifania să se suprapună cu Basileia precum urma Parousia să se suprapună cu Epifania, putem să așteptăm ca Basileia, Împărăția, să necesite cu câțiva ani mai mulți înainte de a fi recunoscută de neamuri. Pare rezonabil că, după cum patruzeci și doi de ani s-au folosit în serviciu special pentru „Turma Mică” după instaurarea Parousiei, în jur de patruzeci și doi de ani probabil se vor folosi în serviciu special pentru Marea Mulțime după instaurarea Epifaniei, cu această diferență că pe când cei dintâi patruzeci și doi de ani s-au isprăvit cu sigilarea celor Aleși, după toate probabilitățile cei de-ai doilea patruzeci și doi de ani se vor isprăvi cu sigilarea Marii Mulțimi, este probabil ca acest fapt să fie urmat curând de întoarcerea Vrednicilor Bătrâni și de stabilirea Regatului în Israel, și puțin mai târziu să aibă loc recunoașterea sa de către neamuri, la câțiva ani după toamna anului 1956, probabil atunci când suprapunerea Epifaniei cu Basileia verosimil se va sfârși. Se va vedea astfel că în privința anumitor aspecte ale acestui subiect nu putem încă să vorbim cu certitudine. Cu privire la acest subiect „acum cunoaștem în parte” numai. Mai târziu nădăjduim să cunoaștem desăvârșit cu privire la această linie de gândire. Prin urmare, discutând această chestiune să fim prudenți, nu preciși, în afirmațiile noastre. Până când lumina care înaintează va justifica o afirmație mai precisă, să ne limităm la o astfel de exprimare cumpătată care va lăsa detaliile acestei trăsături de timp cum s-au prezentat în acest articol, care după cum s-a afirmat mai sus sunt o chestiune de deducție și nu de dovezi precise. Ar fi mai înțelept să nu spunem nimic cu privire la acest subiect celor care nu acceptă Adevărul Parousiei, și foarte puțin altora care nu sunt în Adevărul Epifaniei.

E4, pag.49-52; PT, №35, 1921, 150-151