Întrebare referitor la Proverbe 4:18

ÎNTREBARE REFERITOR LA PROVERBE 4:18

Întrebare: Declarația din Proverbe 4:18 cu privire la lumina care strălucește tot mai mult până la ziua desăvârșită, după cum susține Zorile din aprilie 1936, pag. 17, par. 4, nu înseamnă desfășurarea adevărurilor Bibliei care continuă să meargă înainte pe măsură ce devin cuvenite până la ziua desăvârșită, ci iluminarea cărării creștinului printr-o aptitudine sporită de a aplica principiile din Cuvântul lui Dumnezeu la problemele conduitei sale în viața de zi cu zi?

Răspuns: Observăm că răspunsul Zorilor nu este în armonie cu cugetul Pastorului nostru de la începutul până la sfârșitul slujirii sale, așa cum se poate vedea, de exemplu, din explicația la Proverbe 4:18 pe care o dă în A 20-28, în care, printre alte lucruri, fără a nesocoti adevărul mai mic pe care Zorile unilateral îl scoate în evidență ca adevărul cu privire la acest subiect, Pastorul nostru pune accentul pe adevărul mai mare, spunând: „Este adevărat că deși cărarea fiecărei persoane credincioase este strălucitoare, totuși aplicarea specială a acestei declarații este la cei drepți (îndreptățiți) ca și clasă” (A 20, par. 2). Faptul că Pastorul nostru a ținut la acest adevăr mai mare ca sens special pentru Proverbe 4:18 de-a lungul vieții, nimeni care cunoaște învățăturile sale nu îl va tăgădui onest; de ex. Volumele de la I la VI întrebuințează Proverbe 4:18 ca pasajul deviză al seriilor pe paginile lor de titlu, în sensul explicării sale date în A 20-28; și așa ar fi întrebuințat acest pasaj pe pagina de titlu al Volumului VII, dacă ar fi scris acel volum, din moment ce, ca deviză a întregii serii, el a indicat astfel că a dat Adevărul care înaintează pe măsură ce devine cuvenit. În al doilea rând observăm faptul că Zorile își dă propria idee drept adevăr în contrast cu gândul că creșterea cunoașterii cu privire la planul lui Dumnezeu însoțește poporul lui Dumnezeu ca clasă până la sfârșitul cărării lor, chiar până la ziua desăvârșită. De aceea faptul că Zorile accentuează unilateral o aplicare indirectă a pasajului în contrast cu aplicarea sa specială este o contrazicere a gândului Pastorului nostru și este o parte din acea presupusă nouă lumină înșelătoare, pe care Zorile o condamnă (în alții). Astfel Domnul „prinde pe cei înțelepți în viclenia lor”. Dar ce dovedesc faptele cazului? Trei lucruri: Primul, și în mod deosebit, explicația Pastorului nostru cu privire la aplicarea specială a pasajului este cu siguranță adevărată, ca de exemplu, acest lucru îl dovedește istoria desfășurării planului lui Dumnezeu în Parousie și Epifanie, da, chiar de la începutul Reformei de către indivizi de la Marsiglio în 1309 e.n.; al doilea, faptul că accentul unilateral și contrastat al Zorilor pune deoparte adevărul principal cu privire la acest subiect; și al treilea, Zorile susține o eroare cu privire la acest subiect. Zorile a ajuns la această eroare într-un efort de a evita (1) eroarea grosolană a Societății cu privire la faptul că nepotrivirile lor cu învățăturile adevărate ale Pastorului nostru sunt lumină crescută, și (2) lumina adevărată care crește – Adevărul Epifaniei – care este întemeiată pe înțelegerea Pastorului nostru a Cuvântului Domnului, și este elaborată din ea și este în armonie cu ea; Zorile comite această a doua evitare în încercarea de a scăpa de concluzia că Adevărul Parousiei și Epifaniei învață faptul că Epifania este dedicată mai ales arătării și curățirii Marii Mulțimi (2 Timotei 4:1; Apocalipsa 7:14), unirea cărui Adevăr dovedește că Zorile este o mișcare levitică necurată, în activitatea căreia participă cei care și-au pierdut coroanele în calitate de Lot antitipic, și în activitatea ei participă Vrednici Tineri și îndreptățiți prin credință în calitate de cele două fiice antitipice ale lui Lot săvârșind incest antitipic și producând bastarzi simbolici, moabiți și amoniți antitipici, care în Mileniu se vor afla printre clasa restabilirii (Geneza 19:30-38; Deuteronom 23:2-6). La mustrările (în același articol care conține eroarea respinsă mai sus) adresate din partea Zorilor împotriva noastră (fără să ne numească), cum ar fi „se vede pe sine în Scripturi”, Domnul Însuși va răspunde în scurt timp într-un fel care să arate fără putință de tăgadă faptul că făcând astfel de mustrări și învățând diferite erori este un purtător de cuvânt al lui Azazel.

PT, №512, 1971, 32