ÎNTREBĂRI DE INTERES GENERAL

Chemarea celor de după ora a unsprezecea

Întrebare: Întrucât chemarea de la ora a unsprezecea a fost din februarie 1908 până în iunie 1911, au intrat sub vreo chemare cei care s-au consacrat după iunie 1911 și înainte de octombrie 1914?

Răspuns: Ei nu au intrat sub vreo chemare însoțită de o cernere, așa cum a fost în cazul tuturor în timpul celor cinci chemări din parabolă. În Nr. 77 am arătat că în timpul celor cinci chemări prezentate în Parabola cu Dinarul au fost invitați să lucreze în vie oameni în număr deosebit de mare. Acest lucru s-a datorat faptului că cele cinci cerneri care însoțeau în mod separat aceste chemări au dezvăluit că exista un număr mare de frați care își pierduseră coroanele, făcând necesare cele cinci chemări. Dar nu trebuie să conchidem din acest fapt că nimeni nu a fost chemat în timpul perioadei de Secerare în afară de aceste cinci timpuri speciale de chemare; căci aceasta ar însemna că timp de două ori câte aproape șapte ani (din octombrie 1884 până în iunie 1891 și din octombrie 1894 până în iunie 1901) nimeni nu a fost chemat în vie, după cum ar implica și faptul că din iunie 1904 până în februarie 1908 nimeni nu a fost chemat. Experiența respinge un astfel de gând, deoarece, de asemenea, nu este rațional în sine. Mai degrabă trebuie să înțelegem, așa cum arată experiența și confirmă rațiunea, că în perioadele dintre timpurile speciale de chemare din Parabolă au venit la Adevăr mult mai puțini oameni decât în timpul acelor chemări. Bineînțeles că nimeni nu putea intra în chemarea de sus fără o invitație, indiferent de timpul când a intrat în ea. Prin urmare, între perioadele de chemare din Parabolă și după ce s-a terminat ultima perioadă de chemare – ora a unsprezecea, au fost chemate persoane. De exemplu, acest lucru este foarte evident din faptul că ultimul care a fost chemat în Turma Mică și-a primit invitația pe 16 septembrie 1914, așa cum arată Piramida și după cum confirmă tabernacolul într-un mod general. Căci imediat după ce Aaron a terminat să facă ispășire pentru altar, ceea ce tipifică pe Marele nostru Preot făcând atribuire pentru ultimul care a devenit o parte a Altarului antitipic, el a început să mărturisească păcatele voite ale Israelului asupra țapului pentru Azazel, ceea ce tipifică pe Marele Preot al Lumii începând să relateze păcatele voite ale Creștinătății asupra Marii Mulțimi, pe 20 septembrie 1914. Pentru că în după-amiaza acelei zile, la Convenția de la Fort Worth, Isus și „Robul acela”, ca purtătorul Său de cuvânt, au început o astfel de relatare în prima predică care a fost dedicată acestor subiecte și lansată în presă în timpul acelei săptămâni. Aceasta dovedește că, cu puțin timp înainte de după-amiaza zilei de 20 septembrie 1914, ultimul membru al Corpului lui Cristos intrase în chemare la punctul conceperii de Spirit.

PT №104, 1927, 118

 

Fuga lui Lot din Sodoma

Întrebare: Ce tipifică fuga lui Lot și a fiicelor sale în Țoar și la munte, și ce este tipificat de incestul lor și de copiii lor? Geneza 19:18-22, 30-38.

Răspuns: Am arătat deja în aceste coloane (PT 1929, 124, par. 4) că eliberarea lui Lot din Sodoma de către cei doi îngeri tipifică eliberarea acelei părți a Marii Mulțimi care a venit la Adevăr din Biserica Nominală prin cei doi îngeri antitipici (cei care și-au păstrat coroanele și cei care și-au pierdut coroanele, adică prin Ilie și Elisei antitipici) chiar înainte ca războiul, prima parte a marii strâmtorări, să înceapă în cele câteva țări în care se aflau ei. Înțelegem că Țoar [mic] reprezintă levitismul ca un mic guvern religios. (Babilonul Mic.) Cei care și-au pierdut coroanele, reprezentați de către un singur înger căruia i s-a adresat Lot și singurul care  i-a răspuns lui Lot în vers. 18-22, a consimțit ca Lot cel antitipic să fugă în Țoarul antitipic pentru siguranță, deși, înainte de aceasta, atât cei care și-au păstrat coroanele cât și cei care și-au pierdut coroanele au sfătuit clasa Lot să fugă la Împărăție. (Muntele.) Fiica mai mare a lui Lot pare să reprezinte pe cei mai buni dintre cei consacrați neconcepuți, iar fiica lui mai mică – pe cei mai buni dintre cei îndreptățiți prin credință din Babilonul Mare, care, împreună cu Lot cel antitipic, l-au părăsit înainte ca războiul, ca început al marii strâmtorări, să afecteze cele câteva țări în care se aflau ei, și care, împreună cu Lot cel antitipic, au fugit în cetatea levitică ca la un refugiu de timpul de strâmtorare. Lot și fiicele sale temându-se să rămână în Țoar, tipifică faptul că părțile claselor la care tocmai ne-am referit au ajuns să se teamă că nu vor fi în siguranță în cetatea levitică. Plecarea lor din Țoar tipifică faptul că antitipurile lor renunță la speranța de a fi în siguranță în cetatea simbolică, iar locuirea lor pe munte tipifică fixarea speranțelor lor pe Împărăție pentru siguranță. Starea de secret și deprimare mai mare sau mai mică în care aceștia s-au aflat și încă se vor afla este tipificată de locuirea lui Lot cu fiicele sale în peșteră. Fiica mai mare a lui Lot, îmbătându-l cu vin, tipifică modul în care dorințele și pretențiile unora dintre cei consacrați neconcepuți, în sens că sunt în chemarea de sus (acei Vrednici Tineri printre leviți care se cred concepuți de spirit), îl înșală pe Lot cel antitipic să creadă că ei aleargă pentru coroană. Incestul lor tipifică faptul unirii antitipurilor lor în folosirea acestei erori pentru a înmulți această clasă a consacraților neconcepuți care au astfel de dorințe și pretenții, și pe care, de fapt, ei singuri le produc. Fiica mai mică a lui Lot, îmbătându-l cu vin, tipifică modul în care dorințele unora dintre cei îndreptățiți prin credință de a avea parte de chemarea de sus și pretențiile lor cu privire la ocaziile prezente de a intra în chemarea de sus îl înșală pe Lot cel antitipic ca el să creadă că ei au o astfel de ocazie. Incestul lor tipifică faptul unirii antitipurilor lor în folosirea acestei erori pentru a înmulți această clasă a îndreptățiților prin credință care au astfel de dorințe și pretenții, și pe care, de fapt, ei singuri le produc. Vedem aceste antitipuri împlinindu-se chiar în fața ochilor noștri. Acest tip ne permite să măsurăm corect credințele și activitățile leviților etc. în privința acestor lucruri.

PT №130, 1929, 144

Rezultatele rele ale trezirii speranțelor false

Întrebare: Are vreun rezultat rău învățătura că chemarea de sus este încă deschisă pentru aspiranții noi?

Răspuns: Eroarea dă întotdeauna rezultate rele; iar în acest caz le dă în mod special pe cele rele. Ea duce la incest simbolic și la nașterea de copii nelegitimi simbolici, care vor suferi de fapt mari pierderi și dezamăgiri. Aceștia se fac vinovați de o mare aroganță, cei consacrați printre ei (foști Vrednici Tineri) pentru că insistă să se impună Domnului ca membri ai miresei Sale fără ca Domnul să-i fi invitat la aceasta (Evrei 5:4; Ioan 6:44), și cei neconsacrați printre ei (foști îndreptățiți de probă), deoarece insistă că sunt invitați la aceasta fără ca Domnul să-i fi invitat. Primii își pierd poziția ca Vrednici Tineri și devin moabiți antitipici, iar cei din urmă își pierd îndreptățirea de probă și devin amoniți antitipici în capacitatea lor de a-și revendica acele privilegii și în capacitatea lor de a se uni cu membrii beți ai Marii Mulțimi (Lot cel antitipic) pentru a da naștere altora prin astfel de erori, primii devenind fiica mai mare a lui Lot cel antitipic, cei din urmă – fiica mai mică a lui Lot cel antitipic. După cum a învățat Pastorul nostru, Lot reprezintă acea parte a Marii Mulțimi care a părăsit Biserica nominală chiar înainte de a începe nimicirea ei, adică chiar înainte ca Războiul Mondial, implicând țările separate în care se afla ea, să înceapă nimicirea Bisericii nominale. Soția sa care s-a transformat într-un stâlp de sare reprezintă pe cei ce și-au pierdut coroanele care, înainte de a scăpa cu totul, își întorc sentimentele spre lucrurile lăsate în urmă și care, ca rezultat, merg în moartea a doua. Fiica sa mai mare și fiica sa mai mică îi reprezintă pe Vrednicii Tineri și, respectiv, pe cei îndreptățiți prin credință care au scăpat la timpul acela. În scena din munte Lot îi reprezintă pe cei din Marea Mulțime care sunt la Adevăr și care se lasă înșelați (îmbătați) cu doctrinele false (vinul) care le-au fost date de către anumiți Vrednici Tineri (doctrina lor falsă [vinul] fiind aceea că ei sunt în chemarea de sus) și de către anumiți îndreptățiți (doctrina lor falsă [vinul] fiind aceea că chemarea de sus este încă deschisă pentru ei, după ce, de fapt, s-a închis). Prin urmare, cele două fiice ale sale reprezintă pe unii din cele două clase tocmai menționate. Lot nefiind conștient de incest tipifică ignoranța membrilor în cauză ai Marii Mulțimi de natura actului lor. Incestul antitipic constă în faptul că Lot cel antitipic și cele două fiice-clase ale sale se pângăresc reciproc printr-o legătură greșită dând naștere la copii nelegitimi simbolici, prima pretinzând a fi în Turma Mică iar cea din urmă pretinzând a fi invitată în Turma Mică. De fapt, cei ieșiți în urma unui astfel de incest simbolic sunt copii nelegitimi simbolici – moabiți și amoniți antitipici. A se vedea întreaga relatare așa cum este consemnată în Geneza 19. Copiii nelegitimi simbolici, printre care se numără moabiții și amoniții antitipici, nu vor intra în adunarea Domnului decât după a zecea generație – decât după Mileniu, adică în decursul Puținului Timp. Cu alte cuvinte ei vor fi restituționiști. (Deuteronom 23:2, 3; D 575, 576.) Aceasta înseamnă că Lot cel antitipic își atrage asupra sa o mare vină prin partea sa în incestul simbolic, pentru care va suferi lovituri; iar fiicele sale simbolice își pierd poziția ca Vrednici Tineri și ca îndreptățiți prin credință căzând înapoi în lume, în timp ce moabiții și amoniții antitipici sunt din lume și rămân în ea. Astfel vedem că rezultatele învățării că chemarea de sus este încă deschisă, pentru aspiranții noi, sunt într-adevăr grave. Îi avertizăm în mod special pe Vrednicii Tineri de rezultatele dezastruoase ale acceptării și practicării acestei erori. Ea îi va face să-și piardă poziția ca Vrednici Tineri și îi va da înapoi în lume.

PT №215, 1936, 167-168

 

Întrebare: Vor exista rezultate rele în urma învățăturii că chemarea Vrednicilor Tineri este încă deschisă din octombrie 1954 pentru aspiranții noi?

Răspuns: Fratele Johnson, răspunzând la o întrebare similară: „Are vreun rezultat rău învățătura că chemarea de sus este încă deschisă pentru aspiranții noi?” (E4, pag. 465, 466), a spus: „Eroarea dă întotdeauna rezultate rele; iar în acest caz le dă în mod special pe cele rele […]”. A se vedea, de asemenea, PT 1954, pag. 26-28.

În mod asemănător, învățătura că chemarea pentru a face parte din clasa Vrednicilor Tineri este deschisă din octombrie 1954 pentru aspiranții noi dă rezultate foarte rele, atât acum, cât și după stabilirea împărăției pe pământ, pentru că (1) în unele cazuri îi face pe cei care se consacră din octombrie 1954 să se impună Domnului ca Vrednici Tineri, leviți antitipici, fără ca Domnul să-i fi invitat la aceasta (Ioan 6:44; Numeri 1:51; 3:12, 41, 45; 8:6, 16-19; 4:21-23), și pentru că (2) în unele cazuri îi face pe cei neconsacrați să insiste asupra faptului că sunt invitați să facă parte din clasa Vrednicilor Tineri, să fie leviți antitipici, fără ca Domnul să-i fi invitat la aceasta. Cel care persistă cu voia într-o astfel de atitudine își va pierde poziția înaintea Domnului fie (1) ca un Tăbăraș Consacrat în Epifanie fie (2) ca unul dintre cvasi-aleșii neconsacrați. Alte rezultate rele vor fi acelea că după ce va fi stabilită împărăția pe pământ (1) acești consacrați nu vor avea privilegiul de a face parte din clasa cea mai înaltă a restituționiștilor alături de cei aleși, tipificată de către al treilea fiu născut al Cheturei, Medan (PT 1957, pag. 23, 24; 1958, pag. 6, 7) – în schimb, ei vor veni odată cu cvasi-aleșii neconsacrați sau odată cu cei nealeși, în dependență de starea inimii lor; și (2) acești neconsacrați nu vor avea privilegiul de a face parte din cvasi-aleșii care sunt tipificați de al patrulea și al cincilea fiu al Cheturei, Madian și Ișbac – în schimb, ei vor veni odată cu cei nealeși, Șuah cel antitipic, cea mai joasă dintre clasele milenare sub Noul Legământ.

PT №438, 1958, 93

 

De ce atâta critică și respingere?

Întrebare: De ce Adevărul Prezent dedică atât de mult spațiu criticării și respingerii erorilor de doctrină și practică ale altora?

Răspuns: În predicarea Cuvântului uneori este necesar să mustrăm (să infirmăm – vezi Diaglott; adică să arătăm netemeinicia erorilor) și să certăm (pentru o conduită greșită), precum și în mod constructiv să îndemnăm cu toată îndelunga răbdare și doctrina (2 Timotei 4:2). Criticăm și infirmăm erorile din mai multe motive: (1) pentru a apăra Adevărul și astfel a-l onora pe Dumnezeu; (2) pentru a păzi pe frați de contaminare cu astfel de erori; (3) pentru a-i ajuta, dacă este posibil, pe cei rătăciți să vadă eroarea pe care o au; (4) pentru a preveni un trai lipsit de sfințenie și un serviciu greșit, pe care întotdeauna le aduc cu sine învățăturile false și (5) pentru a ne îndeplini slujba de administratori, care include apărarea și confirmarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Un veghetor adevărat, fie că slujește Biserica generală fie o congregație locală, ar trebui să aibă în vedere avertismentul Domnului din Ezechiel 3:17-21. Cum altfel va fi el credincios în administrarea sa? Cum altfel își va scăpa el sufletul? Cum am putea noi, ca păstori subordonați, să fim credincioși Domnului, Adevărului și fraților, dacă am rămâne tăcuți în timp ce Satan, prin emisarii săi, atacă Adevărul și aranjamentele sale și încearcă să-l submineze și să ducă în rătăcire pe poporul Domnului? Luptând cu zel pentru credința care a fost dată sfinților odată (Iuda 3), devine necesar să dăm la iveală și să infirmăm erorile care, în mod special, pun în pericol oile. Dacă am neglija această îndatorire față de oile dragi ale Domnului și, ca unul angajat, am fugi de lupi și i-am lăsa să sfâșie oile neajutorate (Ioan 10:12, 13), Bunul Păstor ar ridica în curând pe un altul să facă ceea ce nu am făcut noi.

Încă mai considerăm a fi necesar, după cum Isus, apostolii Săi, membrii stelelor Sale etc. au considerat a fi necesar pe vremea lor, ca prin Cuvântul lui Dumnezeu să dăm la iveală, să infirmăm diferite erori și să certăm practicile greșite pe măsură ce apar și pun în pericol pe poporul Domnului. Prin urmare, noi nu numai că prezentăm Adevărul constructiv și care avansează pe liniile doctrinare și etice, ci, de asemenea, folosim Cuvântul lui Dumnezeu pentru a mustra (a demonstra falsitatea erorii) și pentru a corecta conduita și calitățile greșite (2 Timotei 3:16, E8, pag. 81). Pentru public aceste lucruri sunt făcute în mod principal prin tratatele noastre, revistele noastre Stindardul Bibliei, întrunirile noastre publice etc., iar pentru frații care sunt la Adevăr prin numerele actuale și anterioare ale revistei Adevărul Prezent, prin furnizarea Volumelor de Parousie și Epifanie etc., prin vizitele peregrinilor, discursuri, conversații, corespondență etc.; și, în funcție de pozițiile lor de serviciu, capacitatea și posibilitățile lor, mulți dintre servitorii adevărați ai Domnului colaborează în diferite privințe. Alții, foarte puțini, care sunt neloiali în măsură mai mare sau mai mică, se mulțumesc să facă puțin sau să nu facă  nimic, decât că stau la o parte și privesc cu lupa pentru a găsi și a critica orice pai pe care-l văd – sau li se pare că-l văd.

PT №438, 1958, 94