Istoria veacului evanghelic în profeție

ISTORIA VEACULUI EVANGHELIC ÎN PROFEȚIE

Isaia 24:1-23

Acest studiu despre răsturnarea națională a națiunii iudaice va fi folositor când se va face din punctul de vedere al aplicării profetice și împlinirii ei sub Titus în Secerișul Iudaic.

Din acest punct de vedere Isaia 24 se aplică profetic de la începutul Secerișului Iudaic și mai departe pe toată durata Veacului Evanghelic și în Domnia Mijlocitoare a lui Cristos din Mileniu. Întâi descrie împrejurările din Secerișul Iudaic (vers. 1-12), un timp de confuzie și nenorocire, și de asemenea de pustiire a Iudeii ca pedeapsă de la Iehova din cauza nelegiuirilor Israelului Trupesc ca națiune. Apoi (vers. 13-16) vorbește despre o rămășiță credincioasă împrăștiată printre națiuni și care Îl glorifică, chiar în țări îndepărtate. În continuare (vers. 16-23) descrie perfidia anumitor conducători din Veacul Evanghelic, mai ales a ierarhiei, în Babilonul simbolic, în Creștinătate, atacarea și persecutarea poporului Domnului în Veacul Evanghelic, răsturnarea și îndepărtarea imperiului lui Satan, atât laic cât și religios, în marele Timp de Strâmtorare, și inaugurarea și prosperarea domniei glorioase de dreptate a lui Dumnezeu prin Cristos (Apocalipsa 11:15) în cerurile noi și pământul nou. În principal Isaia 24 ne dă o istorie scurtă a Veacului Evanghelic întreg.

Cuvântul ebraic ereț apare de 16 ori în Isaia 24, și foarte frecvent în alte părți în Biblie. De obicei este tradus fie „pământ”, așa ca în vers. 1, fie „țară” (vezi nota de subsol din ASV la vers. 1; Leeser îl redă „țară” peste tot în vers. 1-12). O mare parte a exprimării din vers. 1-12 favorizează aici traducerea „țară” mai degrabă decât „pământ”, deoarece țara este direct implicată precum și oamenii (comp. Osea 4:3, 6, 9; Luca 13:34, 35; 21:20 etc.)

Având în vedere faptul că Israelul Trupesc este un tip al Israelului Spiritual, și întrucât Secerișul Iudaic își găsește paralela în Secerișul Evanghelic, este destul de potrivită aplicarea expresiilor: „golește pământul”, „îl risipește”, „îl răstoarnă” etc., de asemenea până la sfârșitul sau Secerișul Veacului Evanghelic, mai ales al Timpului de Strâmtorare din 1914 și mai departe (vezi de ex. Z1813 ultimul par., Z5041 col. 2; Z5735 col. 2; BS 1960, pag. 63; BS 1968, pag. 63). Totuși, cum deja s-a menționat, aici vom examina profeția din Isaia 24 în ansamblu așa cum s-a împlinit istoric și cronologic începând din Secerișul Iudaic în care a început Veacul Evanghelic.

Dumnezeu pedepsește Israelul Trupesc

Atunci când Isus, născut sub Lege, a venit la poporul Său, „ai săi nu l-au primit” (Galateni 4:4; Ioan 1:11) – „cetățenii lui îl urau și au trimis o solie după el, spunând: Nu voim ca acest om să domnească peste noi” (Luca 19:14); iar ei, mai ales conducătorii lor fățarnici – „călăuze oarbe” – au urzit împotriva Lui și l-au persecutat, „l-au aruncat afară … și l-au ucis” (Luca 20:14, 15; Faptele 2:36; 3:15). El i-ar fi adunat împreună sub Sine ca Mesia, întocmai cum o cloșcă își adună puii sub aripile ei, dar ei nu au voit; astfel casa lor le-a fost lăsată pustie (Matei 23:13-29), iar organizarea lor națională a fost răsturnată și distrusă de armatele romane (Luca 21:20-24; Comentarii Bereene).

Isaia în vers. 1 profețește în câteva afirmații atotcuprinzătoare pedeapsa pe care Iehova o va abate asupra națiunii iudaice în Secerișul Iudaic „din cauza fărădelegii lor [respingerii lui Isus] și din cauza nelegiuirilor lor [păcate împotriva Legământului Legii]” (Psalmul 107:17; a se vedea E4, pag. 169): (1) El le va goli țara; (2) El o va risipi; (3) El o va răsturna (literalmente, îi întoarce fața – vezi nota explicativă; ca de ex. o butelie este golită fiind întoarsă cu susul în jos – fața fiindu-i gura; compară cu Psalmul 146:9); și (4) El îi va risipi în afară în împrăștierea din Veacul Evanghelic (comp. Deuteronom 4:27; 28:64; 30:3).

Apoi Isaia continuă să dea unele detalii: Toate grupurile vor suferi deopotrivă, indiferent de poziție socială (vers. 2); țara va fi complet golită și jefuită (vers. 3); țara și locuitorii ei, precum și cei mari, vor jeli, vor tânji și se vor veșteji (vers. 4). Israeliții în general au pângărit, au murdărit, au întinat țara lor, în care locuia Dumnezeu (Numeri 35:33, 34), prin necredincioșia lor față de El, în fărădelegea lor, prin idolatrie și altfel, prin schimbarea preceptelor (legilor) Sale, a statutelor Sale, a doctrinelor Sale (rânduieli; Exodul 18:20; E11, pag. 332), și prin ruperea legământului veșnic (vers. 5; comp. Ieremia 3:1-5; 11:2-10; E14, pag. 330, 352, 353; Ezechiel 16:59).

Intenția bună a lui Dumnezeu a fost să facă din Israel „un popor pentru el”, precum El jurase părinților lor – „lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob” (Deuteronom 29:13); dar din cauza infidelității lui Israel, a neloialității lor față de El, Dumnezeul legământului lor, El le-a trimis blestemul promis (Deuteronom 11:26-28), și acesta le-a devorat domeniul doctrinar și spiritual (comp. Ieremia 7:34; E14, pag. 346 sus) și le-a pustiit țara natală, nimicind națiunea iudaică, salvând însă o rămășiță din popor – israeliții cu adevărat (vers. 6; a se vedea Romani 9:27, 29; 11:5; B 205, 206).

Tragică cu adevărat a fost pustiirea Israelului Trupesc. Veselia de sărbătoare a fost schimbată în tăcere și întristare. Pentru israeliții necredincioși, aprovizionarea lor cu Adevărul pe măsură ce devine cuvenit prin conducătorii lor (vinul nou) a fost golit – această sursă de aprovizionare (vița de vie) s-a veștejit și a adus dezamăgire, și cei veseli s-au întristat (vers. 7; comp. Ioel 1:10, 12). Bucuria adevărurilor lor mai simple a încetat dintre ei (vers. 8; comp. Osea 2:11), iar adevărurile mai adânci au devenit amare pentru ei – vinul lor s-a transformat în amărăciune (vers. 9; comp. Deuteronom 32:32, 33).

Națiunea iudaică, guvernul lor religios (cetatea), a făcut de nimic legea și ordinea divină, precum și mesajul lui Isus în calitate de Mesia, făcând astfel „porunca lui Dumnezeu fără efect din cauza tradiției voastre” (Matei 15:6), și după ce l-a respins și a strigat pentru răstignirea Lui și a căpătat-o, a căzut într-o stare de haos și orice parte i s-a dărâmat și părăsit, încât nimeni nu putea intra în aceasta (vers. 10). S-au auzit strigăte de suferință din cauza înlăturării sursei de Adevăr (vezi Luca 16:19, 22-24); toată bucuria s-a întunecat pe măsură ce au intrat în noaptea lungă și înnegurată de împrăștiere din timpul Veacului Evanghelic, când nu se mai puteau bucura de binecuvântările lor ca națiune și de binecuvântările din patria lor (vers. 11). Organizarea lor religioasă ca națiune a fost pustiită, și a fost oprită intrarea în aceasta (vers. 12).

Rămășița adunată cântă laudele lui Dumnezeu

Casa apostată a lui Israel, pustiirea și nimicirea sa națională și pedepsirea și împrăștierea poporului său, este zugrăvită viu în versetele 1-12. În același timp, timpul Secerișului Iudaic – „când va fi astfel în mijlocul țării printre oameni” (vers. 13) – o rămășiță de israeliți cu adevărat credincioși a fost adunată la Isus ca Mesia și Domn al lor. Spicuirea acestor din urmă câțiva aleși este asemănată cu „scuturarea unui măslin” după ce s-a adunat cea mai mare parte a măslinelor pentru a le lua pe cele puține care rămân pe ramurile cele mai înalte și cele mai roditoare (vezi Isaia 17:6), și este de asemenea comparată cu strânsul câtorva struguri rămași după culesul viei (strânsul principal al strugurilor).

În timp ce națiunea Israelului Trupesc ca întreg s-a poticnit prin necredință și casa lor le-a fost lăsată pustie, rămășița l-a acceptat pe Cristos (Ioan 1:11, 12; 14:6), a continuat în favoarea specială a lui Dumnezeu și a devenit nucleul Israelului Spiritual. Ei aveau mare „veselie și simplitate a inimii, lăudând pe Dumnezeu și având favoare înaintea întregului popor. Și Domnul îi adăuga bisericii în fiecare zi pe cei ce erau salvați” (Faptele 2:46, 47).

De la început Biserica a împlinit profeția cu privire la Sion: „Strigă și chiuie, locuitor al Sionului, căci mare este Cel Sfânt al lui Israel în mijlocul tău” (Isaia 12:6). Întrucât aceleași cuvinte evreiești sunt folosite pentru „strigă” și „chiuie” (cuvântul sugerează o exprimare voioasă), Isaia 24:14 poate fi redat (comp. Leeser): „Ei [Biserica] își vor înălța vocea, vor cânta [chiui, declara cu voioșie mesajul Evangheliei] pentru maiestatea Domnului [Iehova în însușirile Sale minunate], vor striga tare [declara cu putere] dinspre mare [Biserica timpurie pentru prima oară și-a înălțat imnurile de laudă în principal de-a lungul țărmului Mediteranei și în insulele din apropiere]”.

„De aceea [datorită maiestății Sale mari] glorificați pe Iehova în est, chiar numele lui Iehova, Dumnezeul lui Israel, în insulele mării” (vers. 15, ASV). În general cercetătorii Bibliei cred că cuvântul redat „focuri” în KJV se referă la „ținuturile luminii de dimineață”, spre răsăritul soarelui, adică estul, în contrast cu „insulele mării”, adică vestul. Aici sfinții din Veacul Evanghelic timpuriu (precum și cei de mai târziu din acel Veac) au fost îndemnați să glorifice pe Iehova (comp. Maleahi 1:11; Faptele 15:14; Matei 8:11; E4, pag. 340; R5407, col. 2, par. 3 [VDM, Vol. 13, Nr. 3]).

Chemarea profetică a întâmpinat un răspuns excelent iar cântările de laudă s-au auzit pretutindeni pe măsură ce mesajul Evangheliei a fost vestit tot mai mult de la țărm la țărm și până la partea cea mai îndepărtată a pământului (vers. 16, prima propoziție; Faptele 1:8). Ei au predicat „glorie celui drept”: (a) în special și în primul rând atribuind veșnic gloria lui Dumnezeu și lui Isus Cristos, în care și prin care gloria lui Dumnezeu este arătată (Ioan 1:14; 5:23; Romani 9:23; 2 Corinteni 4:6; Efeseni 2:6, 7; Evrei 1:3), apoi (b) Bisericii de la Dumnezeu prin Isus în Veacul Evanghelic și de-a lungul eternității (Psalmul 84:11; Matei 13:43; Ioan 17:22; 2 Corinteni 3:18; Coloseni 3:4; Evrei 2:10; 1 Petru 5:10, 11), și de asemenea (c) celor drepți din omenire de la Dumnezeu și Cristos, glorie ce le va fi dată în Mileniu (Numeri 14:21; Psalmul 72:19; Isaia 24:23; 40:5; Habacuc 2:14; Ioel 2:28; Matei 25:34; Luca 2:10, 14; Ioan 1:9; 12:32; Faptele 3:19-23; 1 Timotei 2:4-6; 4:10; Evrei 2:9; 2 Petru 3:13; Apocalipsa 21:1-5).

Perfidia și Nimicirea Creștinătății

Vorbind ca reprezentant al poporului Domnului cum era respins și persecutat în timpul Veacului Evanghelic, îndeosebi din partea marelui sistem Anticrist, Profetul deplânge starea lui grea: „Slăbiciunea mea, slăbiciunea mea [spre deosebire de a fi gras, adică bine făcut, prosper], vai mie! Cei perfizi [conducătorii Creștinătății, mai ales ierarhia papală] s-au purtat … foarte perfid [în privința intrigilor, denaturărilor, fățărniciilor, trădărilor lor, a «Sfintei» Inchiziții, arderilor pe rug etc.]”.

Dar acum la sfârșitul Veacului Evanghelic, în Ziua Răzbunării, în marele Timp de Strâmtorare, Creștinătatea compusă din sistemul Anticrist mai mare și din cel mai mic, jefuitorul care timp de secole a jefuit și s-a purtat mișelește, își va ajunge sfârșitul, va fi nimicită, și își va înceta purtarea perfidă (Isaia 33:1; 63:4; PT 1976, pag. 67, col. 2). Această ordine rea este acum treptat răsturnată, și tot mai mult vedem „inima oamenilor lăsându-i de frică și de anticiparea acelor lucruri ce vin pe pământ; fiindcă puterile cerurilor vor fi clătinate” (Luca 21:26).

În Isaia 24:17-22 Profetul descrie viu stările acestei ordini rele și dispariția ei în Timpul de Strâmtorare. Frica (groaza, vers. 17) și diferite calamități (groapa și cursa) sunt partea celor din ea (locuitorului pământului). Cei care încearcă să scape de judecățile mâniei lui Dumnezeu din cauza că se spune că vin necazuri, vor fi prinși și pedepsiți de o calamitate după alta. „Cel ce fuge de zgomotul fricii [groazei] va cădea în groapă; și cel ce iese din mijlocul gropii va fi prins în cursă” (vers. 18).

Nu este scăpare de judecățile lui Dumnezeu în această zi a mâniei Sale. Este „ca și cum un om ar fugi de un leu și un urs l-ar întâlni; sau ar intra în casă și și-ar sprijini mâna de perete și un șarpe l-ar mușca” (Amos 5:19). „Și cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului omului … potopul a venit și i-a nimicit pe toți. Și la fel cum a fost în zilele lui Lot … a plouat [peste Sodoma și Gomora] foc și pucioasă din cer și i-a nimicit pe toți. Întocmai, astfel va fi în ziua când Fiul omului se revelează” (Luca 17:26-30; SIT4, pag. 606, 607).

Tot așa în această „zi a Domnului” – El își varsă indignarea aprinsă (căci ferestrele de sus sunt deschise; comp. Geneza 7:11; 2 Petru 3:6, 7; Țefania 3:8), și ordinea rea actuală va fi clătinată groaznic, chiar până la temelii (fundațiile pământului se clatină; Isaia 2:19-21; Hagai 2:6, 7; Evrei 12:26, 27). În dezintegrarea și dizolvarea sa se face învălmășeală groaznică, și vor rămâne numai acele lucruri care nu pot fi clătinate (acelea bazate pe dreptate; vers. 19; 2 Petru 3:10-12; Apocalipsa 16:18).

Ordinea rea actuală (pământul, vers. 20) a încercat cu tot ce i-a stat în puteri să cârpească haina veche și este la capătul înțelepciunii (Psalmul 107:27). Se clatină încoace și încolo ca un bețiv – este atât de schimbătoare și nesigură și se zguduie atât de mult. Va fi îndepărtată ca o colibă, o construcție temporară (acoperământ; același cuvânt evreiesc este tradus covergă în Isaia 1:8 [VDC]). De ce ordinea actuală se află sub blestemul și mânia lui Dumnezeu, și este pe cale să fie distrusă cu totul? De ce, ca un bețiv, nu poate umbla drept, și de ce este pe cale să fie înlăturată? Deoarece în domeniul religios, social, civil și financiar este împovărată și încărcată greu de păcat (fărădelegea acestuia va fi grea asupra lui; Apocalipsa 16:19; R1896, col. 2). Această lume rea cu pământul și cerurile sale nelegiuite va trece și curând coliba veche și dărăpănată va fi înlocuită de palatul Regelui în Noul Ierusalim (Apocalipsa 21:1-5). Ordinea actuală, Babilonul simbolic, va fi complet și veșnic anihilat, să nu mai existe niciodată (va cădea și nu se va mai ridica; Apocalipsa 18:20, 21). Lăudat fie Dumnezeu!

Ziua Milenară

În „ziua Domnului”, „ziua răzbunării” (Isaia 34:8; 63:4; Ioel 2:1, 2, 31; Obadia 15; Țefania 1:14-18), ziua distrugerii acestei lumi rele, prima parte a Zilei Milenare (în acea zi, vers. 21), marele sistem Anticrist și restul Babilonului simbolic va fi anihilat complet, „pentru că Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei” (Apocalipsa 18:5-11). El va judeca (pedepsi) mulțimile clerului catolic și protestant, mai ales ierarhia (oștirea celor înalți din înalt – cerurile simbolice) și conducătorii și aristocrații din faza pământească a imperiului lui Satan (împărații pământului peste pământ). Ei vor fi nimiciți în această calitate și – în multe cazuri – omorâți literalmente. Ei vor coborî în moarte pe parcursul Timpului de Strâmtorare (adunați precum prizonierii sunt adunați în groapă, vers. 22 nota explicativă; aici cuvântul evreiesc pentru groapă este diferit de cel folosit în vers. 18; acesta înseamnă gaura gropii, ca aceea a unei cisterne, a unei temnițe subterane etc., și este adesea folosit să reprezinte mormântul, starea morții – așa ca în Psalmul 28:1; 30:3; 88:4; 143:7; Isaia 38:18 etc.).

Cu toate că ordinea rea actuală va înceta pentru totdeauna să existe, va fi aceasta soarta tuturor locuitorilor săi, mari și mici? Ah, nu! Ei vor fi închiși în mormânt, în închisoarea morții (închiși în închisoare), dar la vremea cuvenită (după multe zile) ei (cu excepția celor concepuți de Spirit care au mers în Moartea a Doua) vor fi amintiți (cercetați), căci vor fi chemați afară din țărâna pământului unde au dormit (Daniel 12:2; Ioan 5:28, 29; Apocalipsa 20:13, 14; Isaia 26:19; 35:10).

În timpul domniei mijlocitoare din Mileniu, a Adevărului și dreptății (Isaia 28:17), omenirea va fi trezită din somnul morții. Satan este o falsificare a lui Dumnezeu ca Sursa luminii, Dătătorul cunoștinței adevărate, care este simbolizat de soare (Psalmul 84:11; Isaia 60:19, 20). În timpul Împărăției Mijlocitoare (atunci, vers. 23) Satan și erorile sale vor fi de tot legate, respinse, și făcute de rușine în mințile oamenilor (soarele rușinat; aici cuvântul evreiesc înseamnă a păli). La lumina „Soarelui Dreptății” soarele falsificat cu lumina sa falsă va fi, după expresia evreiască, ca o lampă la strălucirea de la miezul zilei. Tot așa și îngerii căzuți, care au reflectat lumina falsificată primită de la Satan (2 Corinteni 11:14, 15), în ce privește șiretlicurile și înșelările lor vor fi cercetați, dați la iveală, respinși și condamnați sub lumina strălucitoare a Adevărului care atunci va lumina viu (luna va fi încurcată; vezi E2, pag. 410, 411).

Ce timp glorios va fi acesta, când Iehova va aduce pe pământ binecuvântările restabilirii pentru omenire! El va domni în Biserica glorificată (va domni în muntele Sion) și în faza pământească a Împărăției Sale (în Ierusalim), și va fi glorie înaintea bătrânilor Săi (vezi nota explicativă din Versiunea Standard Americană). Leeser redă: „și înaintea bătrânilor săi în glorie”.

Vrednicii Bătrâni îi vor avea pe Vrednicii Tineri (E4, pag. 317; E17, pag. 37) ca asociați ai lor și pe Tăbărașii Consacrați în Epifanie ca ajutori speciali în domnia glorioasă pentru binecuvântarea omenirii. Pentru perspectiva îmbucurătoare a distrugerii complete a imperiului lui Satan și a stabilirii Domniei Mijlocitoare a lui Cristos în Mileniu, atât de minunat zugrăvită profetic în Isaia 24, din toată inima putem cânta laudele lui Iehova: „pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită” (Psalmul 147:1).

PT, №769, 2020, 2-5