SECERIȘURILE PARALELE ȘI DISPENSAȚIILE PARALELE — SEPARATE ȘI DISTINCTE

  Am primit o scrisoare de la un frate care arată că ne-a înțeles greșit că noi dăm ca învățătură faptul că dispensațiile paralele cer pentru paralelele Secerișurilor doar faptele de grație, dar nu și paralela faptelor de mânie. Astfel el ne-a înțeles greșit că noi susținem că Pastorul nostru pentru prima dată în Z ’16, 263-265 [VDM Vol. 2, Nr. 2, pag. 96-98, n.e.] a învățat că paralelele dispensației din anul 33 e.n. și 1878 încoace au fost limitate la Casa Iudaică Nominală și la Casa Creștină Nominală. El citează R189, col. 2, par. 2; și R4842, întrebarea 2, nu împotriva a ceea ce este poziția noastră, ci împotriva a ceea ce el a înțeles greșit că este poziția noastră. Fratele Russell a avut perfectă dreptate când a stabilit că moartea Domnului nostru în anul 33 e.n. este începutul celei de-a doua dispensații paralele, întocmai cum la moartea lui Iacov, cu exact 1845 de ani înainte, a fost începutul primei dispensații paralele. Astfel prima parte a dispensațiilor paralele a fost în funcțiune până la moartea Domnului nostru, pe 10-14 Nisan, anul 33 e.n., înainte de a începe ca atare să se suprapună peste Veacul Evanghelic cu 40 de ani; și a doua parte a acelei paralele a fost în funcțiune până la 10-14 Nisan 1878, înainte de a începe ca atare să se suprapună peste Veacul Milenar cu 40 de ani. În timp ce Israel a fost probat timp de 3,5 ani, din octombrie anul 29 e.n. până în aprilie anul 33 e.n. (aceasta fiind favoarea), mânia nu a venit peste ei până la 10 Nisan anul 33 e.n., atunci când favoarea a fost înlăturată de la Israel ca fiind casa nominală, chiar dacă timp de 3,5 ani mai mult ea a fost limitată la israeliții individuali. Tot așa Casei Creștine Nominale i s-a arătat favoare până în aprilie 1878, deși din octombrie 1874 până în aprilie 1878 (3,5 ani) ea a fost probată, dar ca o favoare. Așadar părțile de mânie ale dispensațiilor paralele sunt de la 10-14 Nisan anul 33 e.n. până la 10-14 Nisan anul 73 e.n.; și de la 10-14 Nisan anul 1878 până la 10-14 Nisan anul 1918. Prin urmare, așa cum arată Pastorul nostru pe bună dreptate în referințele de mai sus, nu trebuie să căutăm paralele în casa Israelului care merge spre distrugere din anul 33 e.n. până în anul 73 e.n. pentru favorurile arătate Bisericii Creștine Adevărate din anul 1878 încoace. De fapt, faptele de mânie și faptele de favoare nu trebuie niciodată să fie puse în paralel, deoarece nu sunt fapte paralele; pentru că mânia este paralelă cu mânia și favoarea este paralelă cu favoarea. Prin urmare, perioada de mânie pentru Casa Iudaică Nominală, din anul 33 până în anul 73 e.n., trebuie pusă în paralel cu perioada de mânie pentru Casa Creștină Nominală, din anul 1878 până în anul 1918. Astfel, în ceea ce privește paralelele dispensațiilor până în anul 33 e.n., faptele de grație constructive și faptele de grație corective trebuie respectiv să fie puse în paralel cu faptele de grație constructive și faptele de grație corective la 1845 de ani mai târziu, până în anul 1878. Acestea deci, sunt paralelele dispensațiilor fără următoarele lor perioade de mânie de 40 de ani. Dacă paralelele dispensațiilor sunt astfel văzute și restrânse, atunci avem gândul corect al Pastorului nostru asupra lor. Pastorul nostru niciodată nu a respins nimic în aceste paralele și în perioadele lor de mânie.

Dar pe lângă paralelele dispensațiilor, mai avem multe alte paralele în Biblie, de exemplu paralelele celor 2520 de ani, și altele de asemenea, după cum este arătat pe diagramele cronologice ale lui Edgar din Manualul Berean, pagina 12. De aceste multe alte paralele aparțin și paralelele Secerișurilor, din anul 29 până în anul 69 e.n. și respectiv, din anul 1874 până în anul 1914. Noi am atras atenția asupra deosebirii dintre paralelele Secerișurilor și paralelele dispensațiilor în PT 1932, 86 jos la prima coloană și sus la a doua; și la pag. 90, par. 1. Faptul că aceste timpuri de secerare sunt paralele sf. Pavel arată în 1 Corinteni 10:1-14. În aceste versete el se referă la faptele de grație constructive și corective sau de curățire și la faptele de mânie ca paralele pe parcursul celor 40 de ani ai celor două secerișuri, „sfârșiturile Veacurilor”. Faptele de grație constructive pentru ambele Secerișuri sunt descrise în vers. 1-4, iar faptele de grație corective și de curățire precum și anumite fapte de mânie sunt arătate în vers. 5-10. Vers. 6 ne arată că ambele serii de fapte sunt tipificate în tipuri pentru Biserică; iar vers. 11 le aplică ca tipuri pentru Biserică la sfârșiturile Veacurilor – la cele două Secerișuri, timpurile de secerare. Faptele de grație constructive se aplică în mod special, deși nu în mod exclusiv, la privilegiile și posibilitățile legate de cele cinci chemări ale Secerișurilor (Matei 20:1-10), care marchează ambele Secerișuri; iar faptele de grație corective și de curățire și anumite fapte de mânie se aplică în mod special, deși nu în mod exclusiv, la privilegiile, posibilitățile și experiențele legate de cele cinci cerneri ale Secerișurilor. Faptele care sunt date în Evanghelii și în cartea Faptelor arată că aceste două serii de fapte, în cele cinci despărțiri ale lor, sunt la 1845 de ani depărtare, ceea ce dovedește că paralelele Secerișurilor precum și paralelele dispensațiilor sunt la 1845 de ani depărtare.

Tabelele următoare arată ambele serii de fapte:

Chemările Secerișului Iudaic	Chemările Secerișului Evanghelic
Isus, Apostolii etc., au făcut prima chemare din octombrie 29 e.n. până în iunie 36 e.n.	Isus, Fratele Russell etc., la prima chemare i-au invitat doar pe israeliți, pe membrii bisericii exclusiv, din octombrie 1874 până în iunie 1881.
Isus, Apostolii etc., la a doua chemare au invitat iudei și neamuri, începând cu Cornelius, din octombrie 36 e.n. până în octombrie 39 e.n.	Isus, Fratele Russell etc., la a doua chemare au invitat oamenii dinăuntrul și din afara bisericii nominale, din octombrie 1881 până în octombrie 1884.
Isus, Apostolii etc., în mod special prin prima și a doua călătorie misionară a lui Pavel, din octombrie 46 până în octombrie 49 e.n., la a treia chemare au invitat iudei și neamuri. [Istoria laică arată că Irod Agripa a murit în anul 44 (Faptele 12:23). Prima călătorie misionară a lui Pavel a luat sfârșit la mai puțin de 14 ani după convertirea sa, care a avut loc în toamna anului 34 e.n. (Galateni 2:1-9; Faptele 15:1-4); astfel conciliul de la Ierusalim a fost ținut în octombrie 48 e.n. – Faptele 15:40-18:22.]	Isus, Fratele Russell etc., au făcut a treia chemare, din octombrie 1891 până în octombrie 1894.
Isus, Apostolii etc., în mod special prin a treia călătorie misionară a lui Pavel, au făcut a patra chemare, din octombrie 56 până în octombrie 59 e.n. (Faptele 20:1-27:1 în comparație cu 28:11, 12). [Istoria romană (Studii Pauline de Ramsey, 352-360) arată că iunie 57-iunie 59 e.n. au fost ultimii doi ani în care Felix a fost procurator – Faptele 24:27.]	Isus, Fratele Russell etc., au făcut a patra chemare, din octombrie 1901 până în octombrie 1904.
Isus, Apostolii etc., au făcut a cincea chemare la mai puțin de un an după eliberarea lui Pavel, din februarie 63 până în iunie 66 e.n.	Isus, Fratele Russell etc., au făcut a cincea chemare, din februarie 1908 până în iunie 1911.

Datele pentru a cincea chemare din Secerișul Iudaic sunt mai mult sau mai puțin ipotetice; dar primele patru fiind cu 1845 de ani înainte de cele cu care corespund în Secerișul Evanghelic, suntem mulțumiți că a cincea a avut loc cu 1845 de ani înainte de paralela sa din Secerișul Evanghelic.

Cernerile Secerișului Iudaic	Cernerile Secerișului Evanghelic
Prima cernere a început la 9-14 Nisan, 33 e.n. (Ioan 12:1-8; Matei 26:6-16; Luca 22:31) și a continuat până în iunie 36 e.n., fiind negarea Răscumpărării de către Iuda, ierarhia iudaică etc.	Calea dlui Barbour, 9-14 Nisan, 1878, a adus cernerea Non-Răscumpărarismului, care a continuat până în iunie 1881.
A doua cernere – Infidelismul – a început în octombrie 36 e.n. (Faptele 9:23-26; a se compara vers. 20:22 cu Galateni 1:17, 18; și cu Faptele 11:2) și a luat sfârșit în octombrie 39 e.n.	A doua cernere – Infidelismul – a început în octombrie 1881 și a luat sfârșit în octombrie 1884.
A treia cernere – Combinaționismul – (o amestecare a creștinismului cu legea iudaică – Faptele 15:1; Galateni 3:1-13; 4:8-5:12) a fost cam din octombrie 46 până în octombrie 49 e.n.	A treia cernere – Combinaționismul – a fost din octombrie 1891 până în octombrie 1894.
A patra cernere – Reformismul – a fost cam din octombrie 56 până în octombrie 59 e.n., la care face referire Pavel în adresarea lui către bătrânii din Efes (Faptele 20:17-38) și care se centra pe experiențele sale din Iudeea – Faptele 21:15-27:1.	A patra cernere – Reformismul – a fost din octombrie 1901 până în octombrie 1904, care se centra pe un anumit proces de divorț, capturând (reținând) simbolic pe Robul acela.
A cincea cernere – Contradicționismul – a fost din februarie 63 până în iunie 66 e.n., producția principală de Adevăr cu ocazia cernerii fiind Epistola către Evrei, cu privire la Legăminte, la Jertfa pentru păcat și la Mijlocitor, scrisă în anul 64 (Evrei 13:23, 24), după eliberarea lui Pavel din închisoarea romană în primăvara sau vara anului 62 – Faptele 28:11, 30.	A cincea cernere – Contradicționismul – a fost din februarie 1909 până în iunie 1911, cu privire la Mijlocitor, la Legăminte și la Jertfa pentru păcat, după ce a eșuat chemarea Fratelui Russell din partea decretului curții inferioare, un fapt care l-a eliberat cu adevărat de reținerea amintită mai sus.

Mai sus am afirmat că datele pentru a cincea chemare din Secerișul Iudaic au fost parțial ipotetice; și aceeași remarcă se aplică cu mai puțină forță la a cincea cernere. Cartea Faptele nu oferă informații despre cea de-a cincea chemare și cernere, deoarece, în conformitate cu paralela Secerișului Evanghelic, acestea nu trebuiau să înceapă decât cam la opt luni după ce se termină relatarea din cartea Faptelor. Dar Evrei 13:23, 24 dovedește faptul că Pavel fusese eliberat din prima sa captivitate romană înainte de a fi scris epistola aceasta; altfel nu ar fi putut promite fraților din Palestina că îi va vizita după ce Timotei va veni la el, deoarece a scris din Italia, unde a rămas câtva timp după ce a fost eliberat. Astfel, epistola aceasta, care a fost producția principală de Adevăr în cernerea Contradicționismului din Secerișul Iudaic, nu ar fi putut fi scrisă înainte de vara anului 62. Data care adesea i se atribuie este anul 64 e.n., și aceasta este cu exact 1845 de ani înainte de principalele producții de Adevăr în cernerea Contradicționismului din Secerișul Evanghelic. Aceste fapte ne fac să afirmăm că datele celei de-a cincea chemări și cerneri din Secerișul Iudaic sunt parțial ipotetice, prima mai mult decât ultima.

Să atragem atenția că în primul tabel de mai sus, la cea de-a treia chemare, am afirmat că Pavel a fost convertit în anul 34 e.n. Pentru aceasta ne sprijinim pe faptul că în anul 1879 Fratele Russell a fost făcut „Robul acela” cu responsabilitatea magaziei, și astfel a fost făcut persoana responsabilă de unele dintre cele mai mari adevăruri de acolo, ca de exemplu, cu privire la Leviticul 16. Analizând trecutul, spunem că Pavel fiind făcut apostol a devenit unul dintre cei Doisprezece, care de atunci înainte a fost responsabil de cele mai mari și mai importante părți ale Adevărului. Fiind Eleazar pentru Secerișul Evanghelic [Numeri 3:32; 4:16, n.e.], acest fapt l-a pus pe Fratele Russell în anul 1879 în aceeași poziție față de magazie în care au continuat să fie cei Doisprezece, Eleazar pentru Secerișul Iudaic, în anul 34 e.n., atunci când sfera lor de acțiune ca Eleazar cel antitipic a fost mărită prin adăugarea lui Pavel la numărul lor. Căci să atragem atenția că înainte de a deveni Robul acela în anul 1879, Fratele Russell singur avea responsabilitatea executivă a lucrării, adică de la Cincizecimea din anul 1878, când s-a terminat ruptura cu dl Barbour, și mai departe, chiar dacă a cooperat cu el în îndatorirea executivă mai înainte de Cincizecimea din 1878. Datorită puterilor paralele care i-au venit Fratelui Russell în anul 1879 și care le-au venit apostolilor prin faptul că Pavel a fost adăugat la numărul lor, conchidem din paralelele de Seceriș că Pavel a fost convertit în anul 34 e.n. Sperăm cândva să scoatem în evidență cu detalii paralelele dintre cei Doisprezece și Pastorul nostru, Eleazarii cei antitipici paraleli, așa cum sunt arătați de Secerișurile paralele în lucrările apostolice consemnate în cartea Faptelor și în lucrarea Fratelui Russell.

Pastorul nostru nu a renunțat niciodată la paralelele de Seceriș din octombrie 29 până în aprilie 33 e.n., și din octombrie 1874 până în aprilie 1878. Ceea ce a făcut el în articolul „Secerișul nu s-a sfârșit” [VDM Vol. 2, Nr. 2, pag. 96, n.e.] a fost să renunțe la restul paralelelor Secerișului care țin de Biserica Adevărată din aprilie 33 e.n. până în octombrie 69 e.n., și din aprilie 1878 până în octombrie 1914, și să renunțe la Seceriș (secerare) ca având o durată de 40 de ani. Faptele din tabelele de mai sus dovedesc că paralelele de Seceriș au continuat după anul 33 e.n. și după anul 1878. În B 235 Pastorul nostru a pus în paralel chemarea care a ieșit către Cornelius etc. cu chemările speciale care au ieșit în anul 1881 către anumite persoane aflate în câmp, adică în afara bisericii nominale, după cum Cornelius se afla în afara bisericii iudaice. Și desigur că aceste fapte intră în paralelele Secerișurilor, nu în paralelele dispensațiilor. Faptele următoare dovedesc că, în timp ce dispensația iudaică s-a suprapus peste Veacul Evanghelic din anul 33 până în anul 73 e.n., Veacul Evanghelic s-a suprapus înapoi peste Veacul Iudaic din aprilie 33 până în octombrie 29 e.n. – conceperea de spirit, dezvoltarea spirituală și nașterea din spirit a lui Cristos. Acestea nu pot aparține de Veacul Iudaic, care a fost unul trupesc sub Lege, sub care Domnul nostru ca creatură nouă nu a fost. Isus ca creatură nouă aparține Veacului Evanghelic. Deși favoarea ofertei împărăției între octombrie 29 și aprilie 33 e.n. aparținea fără îndoială paralelelor dispensațiilor și nu paralelelor Secerișurilor, acceptarea acelei favori, care însemna ca cineva să fie secerat, nu aparține paralelelor dispensațiilor ci paralelelor Secerișurilor. Acest lucru este foarte evident din faptul că nu numai Isus a fost în încercare pentru viață ca nouă creatură în cei 3,5 ani, dar și cei 12 și cei 70 (Ioan 17:20; Luca 10:20) prin faptul că au avut dinainte ungerea (Matei 10:1; Marcu 3:14, 15; Luca 10:1, 6, 17, 19) au fost puși în încercare pentru viață chiar dacă nu erau încă creaturi noi, așa cum reiese din cazul lui Iuda, unul dintre acești 82, care a mers în moartea a doua fără să fi fost conceput de spirit. Deși celelalte peste 500 de boabe de grâu recoltate înainte de Cincizecime (1 Corinteni 15:6), neavând dinainte ungerea, nu se aflau în încercare pentru viață, ele, ca boabe de grâu în virtutea recoltării lor, aparțineau de Veacul Evanghelic în paralelele de Seceriș înainte de moartea Domnului nostru. În mod corespunzător, în dependență de caracterul faptelor, unele lucruri făcute în cei 3,5 ani aparțin de paralelele dispensațiilor iar altele de paralelele Secerișurilor, pentru că acestea sunt separate și distincte. Desigur că dispensațiile paralele nu ne pot da experiențele bisericii adevărate din Secerișul Iudaic care să fie în paralel cu experiențele bisericii adevărate din Secerișul Evanghelic, căci aceasta ar încurca paralelele Secerișurilor și pe cele ale dispensațiilor. Dar paralelele Secerișurilor ne dau experiențele bisericii adevărate în Secerișul Iudaic și în Secerișul Evanghelic ca paralele.

PT 1933, 21-23