Socotiți totul a fi bucurie, frații mei, când cădeți în diverse ispitiri— Iacov 1:2.
Fără îndoială că adesea cu toții dorim ca toate încercările să fi trecut și să fim acceptați printre biruitori. Dar răbdarea, credința și încrederea trebuie să-și facă lucrarea de purificare în inimile noastre, făcându-ne cu o dispoziție bună, doritori și ascultători față de Domnul. Să înainteze, deci, lucrul bun. Să ne bucurăm dacă încercările ne-au adus lecții de orice fel, care ne sunt folositoare, căci ele au urmărit să ne facă mai puternici în caracter, mai fermi pentru adevăr și dreptate, mai conștienți de slăbiciunile noastre și mai precauți față de ele. Chiar și luptele care au avut ca rezultat numai victorii parțiale este posibil să fi fost în avantajul nostru. Chiar și în punctele în care poate să fi avut eșecuri absolute rezultatul poate fi o întărire a caracterului, o cristalizare a hotărârii, din nou, pentru un mai mare zel în această direcție și o umilință a inimii înaintea Domnului, în rugăciune— Z ’02, 133(R3000).
* * *
Ispitirile despre care se spune aici sunt încercările creștinului care țin de pierderi, dezamăgiri, întârzieri, restrângeri, abandonări, defecte, lipsuri, slăbiciuni, greșeli, eșecuri, pedepse, greutăți, necesități, calamități, înțelegeri greșite, dezacorduri, despărțiri, denaturări, împotriviri, boală, dureri, întristări, pericole și persecuții. Tendința naturală a acestor încercări este să ne necăjească, dar noi să ne bucurăm în ele ca dovadă a favorii lui Dumnezeu și ca ocazii pentru dezvoltarea noastră. La început este imposibil să ne bucurăm în mijlocul unor astfel de încercări; tot ce putem face este să le socotim a fi bucurie, adică bucurie socotită nu reală. În curând această socotire va intra în obișnuință, iar acest obicei va produce treptat o bucurie care ne va face în stare să ne bucurăm și să găsim plăcere, dacă nu de necazurile noastre totuși în mijlocul lor. Aleluia! — PT 1935, 171.
Pe cei care mă onorează îi voi onora— 1 Samuel 2:30.În oricare parte a serviciului Său i-ar plăcea Domnului să deschidă pentru noi ușa posibilităților, să intrăm imediat și cu energie — cu zel pentru El și pentru cauza în care El ne-a chemat. Aceasta este o condiție a primirii noastre de către El. Dacă suntem leneși, neatenți la ocazii, fără îndoială că ele vor fi luate de la noi și date altora, pentru că Domnul are putere, din belșug, să ridice pe unul sau pe altul pentru a-I servi cauza, fără să intervină sau să ne forțeze libertatea de voință. Tot mai mult, deci, să apreciem privilegiul de care ne bucurăm de a fi conlucrători cu Dumnezeu, mai ales în ce privește acest mare serviciu pe care îl exercită Domnul și Învățătorul nostru Isus, și părtășia în care am fost chemați— Z ’01, 318(R2888).
* * *
A-L onora pe Dumnezeu înseamnă a-L pune pe primul loc în viața noastră. Pe de o parte, aceasta înseamnă să stăm, în mod constant și cu succes, împotriva a ceea ce Însuși Dumnezeu stă împotrivă, adică a lui Satan, a lumii și a trupului, așa cum se manifestă în păcat, eroare, egoism și spirit lumesc în interiorul și în exteriorul nostru. Pe de altă parte, înseamnă să acordăm, în mod constant și cu succes, favoare la ceea ce Însuși Dumnezeu acordă favoare, adică meditării asupra Cuvântului lui Dumnezeu și a răspândirii lui, dezvoltării caracterului în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, îndurării răului pentru loialitatea față de Cuvântul lui Dumnezeu, vegherii și rugăciunii în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va onora cu adevărat pe aceștia. În viața aceasta El îi onorează cu Spiritul sfânt, cu înțelegerea Cuvântului Său, cu privilegiul rugăciunii, cu privilegii de slujire, cu separare de păcat, eroare, egoism și spirit lumesc, cu dezvoltare în asemănare cu Cristos și cu victorie în bătăliile lor. În viața viitoare El îi va onora cu binecuvântările mari ale Împărăției, în privința caracterului, naturii, perspectivelor, glorificării, asocierii, moștenirii, funcției și lucrării — PT 1936, 166.
Pasaje paralele:Ieremia 18:9, 10; Psalmii 18:20; 91:14; 50:23; Proverbe 3:9, 10; Isaia 29:13, 14; Daniel 4:34; Maleahi 1:6; Ioan 5:23, 44; 8:49; 12:26; 13:31, 32; 17:4, 5; 1 Corinteni 4:5; 1 Petru 1:7.Cântări: 235 [158], 11, 45, 46, 89, 83, 219 [150].
Poeziile Zorilor, 278: „Amin!”Lectură din Turn: Z ʼ15, 173 (R5703: Clasa care va fi cinstită de Domnul — VDM, Vol. 8, Nr. 4, pag. 550).
Întrebări: S-a împlinit acest verset în privința mea săptămâna aceasta? În ce mod? În ce împrejurări? Cu ce rezultate?
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: