Și acum, de ce întârzii? Scoală-te și botează-te— Faptele 22:16.
Există în aceste cuvinte un fel direct de a vorbi vrednic de copiat de toți cei care au o influență asupra altora și caută să-i aducă la calea cea dreaptă. Să-i îndemne la promptitudine, la ascultare deplină și completă, la o deplină mărturisire a Domnului și Adevărului. Dacă ei nu sunt înclinați să asculte cu promptitudine după ce ochii credinței lor au văzut pe Domnul și urechile lor au auzit vocea Lui, este puțin probabil că vor asculta mai târziu, când lumea, trupul și diavolul le vor zice: nu fi un extremist, fii moderat, nu te consacra cu totul Domnului. Vecinii și prietenii vor crede că ți-ai ieșit din minți și aceasta se va opune speranțelor și perspectivelor tale și prietenii îți vor deveni dușmani. Asta te va costa prea mult; ia-o mai încet — Z ʼ01, 186 (R2823).
* * *
Saul din Tars, conform textului nostru, pare să fi așteptat înainte de a intra în activitățile care păreau să fie autorizate de starea, împrejurările și experiențele sale, până când mesagerul Domnului l-a încurajat să facă acest lucru. În acest sens el este un exemplu pentru noi. Noi trebuie să stăm liniștiți și să așteptăm pe Domnul, chiar dacă starea, împrejurările și experiențele noastre par să ne îndemne înainte, până când Cuvântul Domnului, prin principiile sale precum și prin Spiritul și providența Sa, aprobă direcția spre care suntem îndemnați. Dar la fel ca Saul, să nu ezităm să mergem înainte după ce Cuvântul Domnului ne cere să înaintăm. Dacă opunem cu succes rezistență la presiunea greșită de a merge înainte, dacă așteptăm victorios pe Domnul până când El ne cere să mergem înainte și dacă atunci ascultăm cu promptitudine, înseamnă că am atins un grad glorios de dezvoltare a caracterului. Poate că pe nicio altă latură a caracterului creștin nu suntem probați mai frecvent, mai ales dacă suntem conducători în poporul Domnului — PT 1926, 172.
Isus le-a spus: Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni— Matei 4:19.
Toate afacerile vieții ne învață lecții folositoare pentru viitor, dacă noi vrem să le primim. A fost poate ceva deosebit de folositor în meseria pescuitului, ceva ce se poate asemăna în mod special cu marea lucrare la care au fost angajați apostolii pentru tot restul vieții lor. Domnul nostru ne dă de înțeles aceasta în chemarea Sa. Meșteșugul pescuitului cere energie, tact, momeală potrivită și ca pescarii să stea ascunși. Aceste patru lucruri sunt necesare și pentru pescuitul spiritual, în care Domnul ne oferă privilegiul de a ne angaja. Să ne amintim că precum peștii se sperie ușor dacă văd că cineva vrea să-i prindă, tot așa și oamenii se feresc să fie prinși prin ceva, în special când au cât de puțină suspiciune că și-ar putea pierde libertățile; astfel i se pare lumii consacrarea — Z ’04, 26, 27(R3307).
* * *
Ca pescari noi trebuie să fim veghetori, activi, cumpătați, perseverenți, altruiști, să avem tact și să iubim peștele și pescuitul simbolic. Noi trebuie să ne echipăm cu un limbaj corespunzător, cu Adevărul și cunoașterea naturii umane, să ne putem adapta și să putem rezista în împrejurări neprielnice. Noi trebuie să căutăm tot timpul să „prindem oameni”, înăuntrul bisericilor și în afara lor. Noi trebuie să folosim cârligele îndreptățirii și consacrării, precum și momeala unor adevăruri care să fie pe placul peștilor simbolici. Trebuie să avem mare grijă cum aruncăm cârligele și undițele, și cum acționăm atât înainte ca ei să muște momeala cât și în timp ce mușcă din ea. Trebuie să avem mare grijă și cum tragem și înșirăm pe sfoară peștii simbolici, dacă vrem să „prindem oameni” pentru Domnul — PT 1934, 143.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: