Și acum, de ce întârzii? Scoală-te și botează-te— Faptele 22:16.
Există în aceste cuvinte un fel direct de a vorbi vrednic de copiat de toți cei care au o influență asupra altora și caută să-i aducă la calea cea dreaptă. Să-i îndemne la promptitudine, la ascultare deplină și completă, la o deplină mărturisire a Domnului și Adevărului. Dacă ei nu sunt înclinați să asculte cu promptitudine după ce ochii credinței lor au văzut pe Domnul și urechile lor au auzit vocea Lui, este puțin probabil că vor asculta mai târziu, când lumea, trupul și diavolul le vor zice: nu fi un extremist, fii moderat, nu te consacra cu totul Domnului. Vecinii și prietenii vor crede că ți-ai ieșit din minți și aceasta se va opune speranțelor și perspectivelor tale și prietenii îți vor deveni dușmani. Asta te va costa prea mult; ia-o mai încet — Z ʼ01, 186 (R2823).
* * *
Saul din Tars, conform textului nostru, pare să fi așteptat înainte de a intra în activitățile care păreau să fie autorizate de starea, împrejurările și experiențele sale, până când mesagerul Domnului l-a încurajat să facă acest lucru. În acest sens el este un exemplu pentru noi. Noi trebuie să stăm liniștiți și să așteptăm pe Domnul, chiar dacă starea, împrejurările și experiențele noastre par să ne îndemne înainte, până când Cuvântul Domnului, prin principiile sale precum și prin Spiritul și providența Sa, aprobă direcția spre care suntem îndemnați. Dar la fel ca Saul, să nu ezităm să mergem înainte după ce Cuvântul Domnului ne cere să înaintăm. Dacă opunem cu succes rezistență la presiunea greșită de a merge înainte, dacă așteptăm victorios pe Domnul până când El ne cere să mergem înainte și dacă atunci ascultăm cu promptitudine, înseamnă că am atins un grad glorios de dezvoltare a caracterului. Poate că pe nicio altă latură a caracterului creștin nu suntem probați mai frecvent, mai ales dacă suntem conducători în poporul Domnului — PT 1926, 172.
Dacă voi așadar, fiind răi, știți cum să dați daruri bune copiilor voștri; cu cât mai mult Tatăl vostru ceresc va da Spiritul sfânt celor ce i-l cer— Luca 11:13, KJV.
Dacă tot poporul consacrat al Domnului ar putea fi adus la punctul în care scopul principal al vieţii, obiectivul tuturor rugăciunilor lor să fie ca ei să poată avea în măsură mai mare Spiritul Domnului, spiritul sfinţeniei, spiritul Adevărului, Spiritul lui Cristos, spiritul minţii sănătoase, ce mare binecuvântare ar fi aceasta! Dacă apoi ei s-ar lupta cu Domnul până în revărsatul zorilor, faptul că se ţin de El le-ar aduce cu siguranţă binecuvântarea dorită. Domnul s-a descoperit poporului Său tocmai cu scopul să le dea această binecuvântare; totuşi, El o reţine până când ei învaţă să o aprecieze şi să o dorească cu seriozitate— Z ’01, 271(R2864).
* * *
Când Domnul nostru le spune discipolilor Săi că sunt răi, El nu vrea să spună că intențiile lor sunt rele; ci mai degrabă că mintea și inima lor le sunt decăzute. Totuși El sugerează că ei încă au rămășițe din chipul lui Dumnezeu prin care ei știu cum, și pot, să dea daruri bune, naturale, copiilor lor. Fiindcă cel care este imperfect poate face ceva bine, El raționează că Cel care este absolut perfect poate face mai mult bine, adică poate să dea, și va da, Spiritul Său sfânt copiilor Săi care îl cer din mâna Sa. Dăruirea Spiritului sfânt este cel mai înalt dar spiritual; de fapt, este suma tuturor binecuvântărilor noastre spirituale prezente, și „arvuna” moștenirii noastre eterne. Așadar, cererile pentru Spiritul sfânt trebuie să fie obiectivul principal al tuturor rugăciunilor noastre către Tatăl nostru Ceresc. Dumnezeu îl dă celor care sunt ai Săi — PT 1930, 183, 184.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: