5 IANUARIE

Ocările celor care te-au ocărât au căzut peste mineRomani 15:3.

Să luăm seama ca ocările pentru Cristos să le purtăm așa cum le-a purtat El — cu milă și rugăciune pentru cei rătăciți și depravați, sperând că Dumnezeu le va primi căința; și cu curaj smerit, considerând că este un privilegiu de a dovedi devotamentul nostru față de Domnul, îndurând greutăți în serviciul Său ca buni soldați. El nu a fost surprins de manifestările depravării umane. El știa că se afla într-o lume neprietenoasă asuprită de păcat și în mare măsură stăpânită de prințul întunericului. Din cauza aceasta El se aștepta la ocări, batjocuri și persecuții, pe care le-a îndurat toate cu răbdare, în timp ce inima Sa mărinimoasă și iubitoare, aproape fără a ține seama de propriile ei suferințe, era plină de milă și interes iubitor pentru alții — Z ’96, 83 (R1963). 

Prezentarea greșită a caracterului Tatălui nostru Ceresc prin amăgirile adversarului și a înțelegerilor greșite ale scopului Său prin păcătoșenia și ignoranța omenirii, face ca El să fie de ocara celor nereligioși. Cei care Îi iau partea ca popor al Său adevărat, care Îi iau apărarea, poartă ocări de la aceleași persoane, dar nu neapărat și de obicei nu în același fel — PT 1932, 197.

Pasaje paralele: Psalmii 69:9; Marcu 12:35-40; Luca 12:50; Romani 6:1-11; 8:10, 17, 18; 15:2, 3; 1 Corinteni 15:29-34; 2 Corinteni 1:5; 4:8 — 5:9; Galateni 2:20; Filipeni 3:10; Coloseni 1:24; 2:11, 12; 2 Timotei 2:10-12; 1 Petru 2:19-24; 3:13-18; 4:12-19.

Cântări: 134 [113], 135 [114], 203 [145], 277 [-], 299 [-], 325 [-], 326 [-].

Poeziile Zorilor, 185: Răbdarea.

Lectură din Turn: Z ʼ12, 323 (R5116: Experiența creștină ― persecuție și încercări de foc ― VDM, Vol. 21, Nr. 5, pag. 1574).

Întrebări: Ce experiențe am avut eu săptămâna aceasta potrivit acestui text? Cum le-am primit? Ce efect au avut asupra mea?

 

RĂBDAREA

Cum strugurele purpuriu este zdrobit

Pentru-a obține vinul roșu, dulce,

Și aurul în foc este călit

Perfecțiunea pentru ai aduce;

Iar roata trebuie să șlefuiască crunt,

Altfel cum ar sclipi bijuteria?

Și-oțelul este bine lustruit,

Ca sabiei să-i deie strălucirea.

Cum dar, tu, suflete al meu, dorești

A Spiritului roade să obții,

În Mâna Sa de nu te umilești

Aceluia, ce binecuvântează-n veșnicii?

Având răbdare deci, să așteptăm,

Tot ce-i pământ tot în pământ se duce …

Nu vom putea Coroana să purtăm,

Dacă acum ne refuzăm de Cruce!