18 decembrie

Domnul este ajutorul meu și nu mă voi teme de ce îmi va face omul — Evrei 13:6.

Pentru a avea o conduită corectă în viață, pentru a fi în stare să întâmpinăm încercările și greutățile vieții așa cum vin și într-un spirit corect, după cum Domnul ne îndrumă — în spiritul bucuriei în strâmtorare și a socoti astfel de experiențe ca o bucurie — este necesar ca toată frica de oameni, care aduce cursă, să fie îndepărtată. Îndrumarea Domnului este să ne temem de Iehova și nu de semenii noștri muritori. Cei drepți sunt îndrăzneți ca leii, blânzi ca porumbeii și supuși ca mieii. Această combinație specială trebuie să se găsească în fiecare creștin și ne îndoim că ea s-ar găsi în altă parte — Z ’02, 45 (R2951).

*       *       *

Versetul acesta conține una dintre asigurările prețioase de la Domnul pentru noi atunci când oamenii se împotrivesc față de conduita celor credincioși. Cel mult, oamenii nu pot decât să omoare trupul; ei nu pot nimici inima, mintea și voința nouă care vor ieși afară la trezirea învierii. Mai mult decât atât, există hotare și limite puse de Domnul asupra împotrivirii lor față de noi; căci lor li se aplică cuvintele: „Până aici și nu mai departe”. Domnul nu le va permite să ne facă nimic în afară de ceea ce va face bine inimii, minții și voinței noastre noi, dacă suntem bine instruiți. Tatăl a demonstrat în repetate rânduri aceasta dându-ne ajutor în fața împotrivirii lor și în timpul ei, indiferent dacă această împotrivire a trebuit să fie întâmpinată în biserică, stat, capital, muncă, familie sau societate. Uneori ajutorul Lui a părut că întârzie mult; totuși a venit întotdeauna la timpul potrivit, în armonie cu asigurarea acestui text. Această asigurare, sprijinită de providențele lui Dumnezeu în viața noastră, ne face să fim curajoși în mijlocul „împotrivirii păcătoșilor” față de noi — PT 1930, 184.

Pasaje paralele: Psalmii 3; 27; 28:1; 29:2-5; 56:1-11; 118:5-16; 8:2; Isaia 51:12, 13; Daniel 3:17, 18; Matei 8:26; 10:28; Romani 8:15, 33-39; 2 Timotei 1:7; 1 Petru 3:13, 14; 1 Ioan 4:4, 16-18.

Cântări: 56, 63, 124 [108], 197 [143], 313 [-], 331 [-], 333 [-].

Poeziile Zorilor, 72: Curaj! Suflete-al meu.

Lectură din Turn: Z ʼ14, 88 (R5424: Să continuăm „cu o deplină siguranță a credinței”  VDM, Vol. 14, Nr. 6, pag. 1022).

Întrebări: Cum m-a ajutat Dumnezeu săptămâna aceasta? A încercat omul să mă înfricoșeze? În ce mod? Cum m-a ajutat Dumnezeu să nu mă tem de om?