14 decembrie

Binecuvântați sunt cei milostivi, pentru că ei vor obține milă — Matei 5:7.

Nu toți știu, dar este un fapt, că cea mai mare calitate pe care un om o poate exercita și care îi aduce cea mai mare binecuvântare este exercitarea calității asemenea lui Dumnezeu, a milei, compasiunii și bunăvoinței. Domnul pune mare accent pe această calitate a milei, spunând că oricât de înaintați am fi în cunoștință și har, dacă nu avem milă, niciodată nu putem fi acceptați de El — dacă nu avem milă pentru alții, nici Tatăl nostru Ceresc nu va avea milă pentru noi. Și pentru a ne asigura să nu considerăm această milă numai ca o formă exterioară, o expresie a iertării și bunăvoinței, Domnul nostru expune chestiunea zicând: „Dacă nu iertați” din inimă, „nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre”. … Numai cei milostivi vor căpăta milă; și dacă noi nu primim milă de la Domnul totul este pierdut, pentru că prin natură noi am fost copii ai mâniei, ca și ceilalți, și sub o dreaptă condamnare — Z ’01, 332; ’00, 70 (R 2895, 2585).

*       *       *

Mila poate fi exercitată doar în împrejurări rele; căci compasiunea ușurează pe cei slabi și nenorociți. Slăbiciunea și nenorocirea sunt de natură fizică, intelectuală, morală și religioasă; iar toată slăbiciunea și nenorocirea aceasta are nevoie de exercitarea milei. Calitatea ei este rafinată tot mai mult. La început, slăbiciunea și nenorocirea fizică au nevoie de exercitarea milei; puțin mai târziu ea învață să fie atentă la strigătele slăbiciunii și nenorocirii intelectuale; încă mai târziu ea învață să ia seama la nevoia slăbiciunii și nenorocirii morale; și în cele din urmă devine preocupată de slăbiciunea și nenorocirea religioasă. În fiecare caz mila este întreit binecuvântată: ea îl binecuvântează pe cel care dă, pe cel care primește și pe cel care vede. Omul milostiv primește, de obicei, la nevoie, milă de la semenii săi; dar de la Dumnezeu el primește milă întotdeauna când are nevoie. Și, de obicei, Domnul îi dă mila Sa în același mod în care cel milostiv a arătat-o față de alții — PT 1933, 177.

Pasaje paralele: Psalmii 18:25; 41:1; Proverbe 3:3; 11:17; 14:21, 22, 31; 21:21; Marcu 11:25, 26; Efeseni 4:32; Coloseni 3:12, 13; 2 Timotei 1:16; Evrei 6:10, 11; Iacov 2:13; Matei 18:35; Mica 6:8; Luca 6:36; Romani 12:8.

Cântări: 198 [-], 15, 277 [-], 28, 210 [-], 260 [169], 119 [105, 228].

Poeziile Zorilor, 146: Împrăștie semințe de bunătate.

Lectură din Turn: Z ʼ05, 230 (R3603).

Întrebări: Ce fapte milostive am făcut eu săptămâna aceasta? Din ce motiv? În ce mod? Cu ce rezultate?