CUM SĂ ÎNȚELEGEM BIBLIA

MULȚI oameni au o Biblie în casă; unii iau cu ei una la biserică duminica, poate ca pe un lucru de impresie exterioară, posibil în unele cazuri considerând-o ca pe ceva de natura unui fetiș sau a unei amulete pentru a-i proteja de rău ― dar câți petrec mult timp citind-o, examinând-o sau studiind-o cu adevărat, cu atenție și nepărtinitor?

Ne amintim de fermierul care a primit un predicator la el acasă. La masă în timpul cinei a apărut o întrebare și predicatorul a dat răspunsul din Biblie. Fermierul a întrebat uimit: „Este aceasta în Biblie?” Predicatorul a răspuns: „Da. Lasă-mă să mă uit în Biblia ta și-ți voi arăta”. Fermierul l-a trimis pe băiatul său în camera din față să aducă Biblia familiei. Băiatul a strigat înapoi: „Care este Biblia?” Tatăl a răspuns: „Păi, tu știi; este cartea pe care o folosim cel mai mult.” Băiatul a venit înapoi cu catalogul de comenzi prin poștă!

Adesea se spune că Biblia este prea adâncă și prea complicată de înțeles pentru omul simplu; și prea des un astfel de raționament devine scuză pentru lenea de a o studia sau pentru a nu o studia deloc. Mai mult decât atât, unii se descurajează din cauza atâtor crezuri contradictorii și atâtor neînțelegeri între diferiții predicatori, scriitori și capi ai bisericilor sectare cu privire la ceea ce învață cu adevărat Biblia. Ei consideră că dacă mulți teologi, care au învățat mult, nu pot descifra semnificația ei corectă și nu pot cădea de acord în privința ei, există puține speranțe ca ei să facă acest lucru. Altora le pasă puțin despre învățarea înțelepciunii lui Dumnezeu așa cum este conținută în Cuvântul Său, pentru că sunt indiferenți, căutând bogăția și onorurile pământești și adesea sunt „iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu” (2 Timotei 3:4).

Totuși, ar trebui să recunoaștem că atotînțeleptul, atotdreptul, atotiubitorul și atotputernicul Creator, care a dat creaturilor Sale umane capacitatea de a înțelege o revelație scrisă, le-ar oferi cu siguranță o astfel de revelație a scopurilor și planurilor Sale pentru ele. Biblia, cea mai veche carte care există, pretinde a fi acea revelație; și dacă cineva dorește cu respect, cu umilință și seriozitate să înțeleagă ceea ce îi oferă astfel marele său Creator, el se află în atitudinea potrivită de a primi „înțelepciunea de sus” (Iacov 3:17). „Intrarea cuvintelor Tale dă lumină” (Psalmii 119:130). „Dar dacă unuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și nu reproșează, și îi va fi dată. Dar să ceară în credință, neclătinându-se în nimic” (Iacov 1:5, 6). Sufletul care cu adevărat însetează după Dumnezeu (Psalmii 42:1, 2) și se bucură de părtășia Lui (1 Ioan 1:3) are plăcerea să se apropie de El (Iacov 4:8) și să aibă perioade neîntrerupte de comuniune cu El; „căci va vorbi pace poporului Său” (Psalmii 85:8).

Desigur, în prezent numai clasa care are credință înțelege Adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu; dar „nu toți au credință” (2 Tesaloniceni 3:2). Încă nu a venit timpul când „pământul va fi plin de cunoașterea DOMNULUI precum apele acoperă marea”, când niciun om nu va mai spune aproapelui său, cunoaște pe DOMNUL: „pentru că toți mă vor cunoaște, de la cel mai mic al lor și până la cel mai mare al lor, spune DOMNUL” (Isaia 11:9; Ieremia 31:34). Timp de multe secole Dumnezeu a ales clasa credinței, pe Avraam și sămânța lui (Galateni 3:8, 16, 29), pentru convertirea și binecuvântarea celor nealeși ai omenirii la sosirea Veacului Mesianic. Între timp, Dumnezeu își ascunde scopurile și planurile, tainele Sale, „de cei înțelepți și pricepuți [în felul lumii]” (1 Corinteni 3:19, 20; 1:19), și le dezvăluie pruncilor (Matei 11:25). „Dumnezeu se opune celor mândri, dar dă har celor umili” (Iacov 4:6; 1 Petru 5:5).

Credința este fundamental necesară pentru cel care ar vrea să vină la Dumnezeu și să învețe de la El (Iacov 1:5, 6). „Iar fără credință este imposibil a plăcea lui, fiindcă cel ce vine la Dumnezeu trebuie să creadă că el este și că este un răsplătitor al celor ce îl caută cu zel” (Evrei 11:6). Chiar dacă cineva are această calitate de bază a credinței, mai sunt încă șapte calități care sunt deosebit de necesare pentru a dobândi și a păstra adevărata înțelegere a Cuvântului Său: umilința (Matei 11:25), blândețea (Psalmii 25:9; Isaia 61:1), reverența (Psalmii 25:14), foamea și setea după dreptate (Matei 5:6), onestitatea și bunătatea (Luca 8:15), și sfințenia (Evrei 12:14).

Studierea Cuvântului lui Dumnezeu ne va aduce puțin folos dacă nu este „amestecată cu credință” (Evrei 4:2). Adevărul nu poate fi nici dobândit nici păstrat decât dacă avem pe deasupra calitățile necesare. (1) Umilința este necesară, pentru că risipește mândria ― un sentiment de mulțumire de sine, încredere în sine, vanitate și apreciere de sine, și ne face să avem o apreciere de sine corectă, modestă, prin care ne recunoaștem propriile neajunsuri și nevoia de Dumnezeu, de Cristos și de înțelepciunea care vine de sus. (2) Blândețea este necesară, deoarece furnizează abilitatea învățării și conducerii minții și supunerii inimii, care ne face să fim deschiși și receptivi față de instrucțiunile din Cuvântul lui Dumnezeu. (3) Reverența este esențială, deoarece „teama [reverența] de DOMNUL este începutul înțelepciunii” … „începutul cunoașterii” (Psalmii 111:10; Proverbe 1:7), iar Dumnezeu își revelează tainele numai celor care îl venerează (Psalmii 25:14). (4) Foamea și setea după adevăr și dreptate ― dorința puternică pentru ele ― este necesară pentru a face ca iubirea noastră pentru acestea să fie destul de puternică pentru a depăși obstacolele din calea dobândirii Adevărului și a spiritului său. (5) Onestitatea inimii și a minții este necesară pentru a accepta învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu ca adevărate, întrucât o inimă lipsită de onestitate în mod natural respinge Adevărul, în timp ce o inimă cinstită are înrudire cu el. (6) Bunătatea inimii este necesară, deoarece așa cum ceea ce se aseamănă se adună, o inimă bună este atrasă de ceea ce este bun, iar Adevărul fiind o expresie a bunătății lui Dumnezeu, o inimă bună îl apreciază în mod natural. (7) În cele din urmă este necesară sfințenia, o separare de ceea ce este obișnuit și ordinar, și o dedicare față de adevăr și dreptate.

Acestea sunt calitățile inimii și ale minții necesare pentru a putea primi binecuvântarea intenționată de pe urma întrebuințării metodei de studiere a Bibliei aprobată Divin. Și aceste calități nu sunt necesare numai pentru a obține inițial Adevărul, dar sunt necesare și pentru a-l obține așa cum progresează și devine cuvenit a fi înțeles și pentru a-l păstra după ce este primit. Pe baza acestor calități întemeiate pe Scriptură, în predica Sa de pe munte, Domnul nostru ne asigură că dacă vom cere vom primi, dacă vom căuta vom găsi și dacă vom bate ni se va deschide (Matei 7:7). Și acum, la sfârșitul Veacului Evanghelic, al Veacului Credinței, în ultima etapă, laodiceană, a bisericii nominale (sistem pe care El l-a respins acum și l-a vărsat din gura Lui ― Apocalipsa 3:14-16), El spune (vers. 20): „Iată, eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva vocea mea și deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu mine”. Să deschidem, deci, larg ușile inimilor și minților noastre și să-L lăsăm să intre pentru a se ospăta cu noi și noi cu El.

PLANUL LUI DUMNEZEU ESTE SISTEMATIC, LOGIC, PRACTIC

Abordând cu respect studierea Cuvântului lui Dumnezeu, ar trebui să recunoaștem că autorul său este un Dumnezeu al ordinii. Mulți prieteni ai Bibliei, în loc să o considere ca conținând un sistem al Adevărului, o privesc ca pe o compilație de fapte, precepte, porunci și promisiuni care nu pot fi aranjate în mod corespunzător. Astfel de oameni se dovedesc a fi slabi și ezitanți, și sunt la mila eroriștilor și necredincioșilor.

Toate lucrurile pe care le cunoaștem despre Dumnezeu îl arată a fi rațional, practic și ordonat în toate privințele. Exact cum în marea Sa lucrare de creare „Dumnezeu a văzut fiecare lucru pe care l-a făcut și, iată, totul era foarte bun” (Geneza 1:31), tot așa în marele Său plan de salvare pentru Adam și neamul lui, toate lucrurile sunt perfect aranjate și în perfectă ordine pentru realizarea lui completă. Referitor la Cuvântul Său Dumnezeu declară: „Nu se va întoarce la mine gol, ci va împlini ceea ce îmi place și va prospera în lucrul la care l-am trimis” (Isaia 55:11).

Un necredincios îndrăzneț al Bibliei poate găsi în al său „Dumnezeu al naturii” întruchiparea legii și a ordinii. El vede ordine în astronomie, geologie, biologie, chimie și în alte științe, și doar în Biblie vede confuzie și, pe bună dreptate, consideră că lucrările lui Dumnezeu ar trebui ordonate și armonizate. El cunoaște principiile acestor științe și poate înțelege cartea naturii, dar știe puțin, sau chiar nimic, despre planul Bibliei și, prin urmare, nu poate s-o înțeleagă sau s-o aprecieze, așa că o respinge. Dar cineva are același drept să respingă astronomia pentru că n-o poate înțelege, așa cum el are să respingă Biblia din același motiv.

Ceea ce este confuzie atunci când nu este înțeles, devine frumos și armonios atunci când este explicat. Până va fi obținută cunoștința absolută, fiecare rază de lumină va modifica cel puțin ideile anterioare. Pentru a înțelege orice știință sau carte, ea ar trebui citită în conformitate cu propriile sale principii de interpretare. „Nicio profeție a scripturii nu se interpretează singură” (2 Petru 1:20). Întrucât Cuvântul lui Dumnezeu de la Geneza până la Apocalipsa (2 Timotei 3:16) a fost consemnat și este corect interpretat cu ajutorul unui singur Spirit (Spiritul sfânt al lui Dumnezeu ― 2 Petru 1:21; 1 Corinteni 2:10-14), el ar trebui să fie luat în ansamblu și nu aparte, ca să nu fie lipsă de armonie. Când comparăm Scriptură cu Scriptură și luăm astfel în considerare mărturia unită a Bibliei, aflăm din ce în ce mai mult că „Dumnezeu este propriul Său interpret și El o va clarifica”.

Nu este rezonabil să presupunem că Dumnezeu ne-ar prezenta o serie de cărți minunate (cele 66 de cărți ale Bibliei) ca pe revelația Sa scrisă pentru poporul Său, și totuși le-ar face atât de nelămurite și complicate încât ar fi imposibil pentru poporul Său a le înțelege. Tot ceea ce face Dumnezeu are un scop. Cu siguranță că scopul Său în privința Bibliei ar fi eșuat dacă El ar fi făcut ca mesajul ei să fie atât de nelămurit încât poporul Său adevărat și loial, cu ajutorul Spiritului Său, nu l-ar fi putut înțelege.

Dar mulți sunt foarte împiedicați și încurcați de presupusele credințe mistice „mumbo-jumbo” care își creează propriile mistere fără sens pur și simplu pentru a-i impresiona pe alții, și mulți cad victime ale presupunerii populare că ceea ce este minunat trebuie să fie inexplicabil. Astfel mulți țin perseverent la concepțiile greșite mai mult sau mai puțin misterioase și ilogice moștenite din crezurile Veacurilor Întunecate cu privire la natura ființei și a caracterului lui Dumnezeu, cu privire la natura lui Cristos, la întrupare și jertfa de răscumpărare, la Spiritul sfânt, natura morții, iadul biblic, învierea, sufletul și spiritul, Mileniul, Paradisul, pământul nou etc.

Pentru a înțelege corect Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fim goliți de sine, trebuie să fim suficient de umili și blânzi pentru a lăsa la o parte credințele crezurilor și noțiunile preconcepute care intră în conflict cu Cuvântul Său, trebuie să venerăm Cuvântul Său mai degrabă decât învățăturile conflictuale ale oamenilor, trebuie să fim înfometați după adevăr mai degrabă decât să fim indiferenți și trebuie să exercităm credință mai degrabă decât credulitate. Dacă nu suntem umili cum se cuvine față de Dumnezeu și dorim să învățăm de la El, El nu ne poate învăța. Noi nu trebuie să ținem partea conducătorilor pământești și a învățăturilor lor și nici nu trebuie să avem prejudecăți față de vreuna dintre adevăratele învățături ale Bibliei; nu trebuie să acceptăm unele dintre învățăturile ei și să le respingem pe altele, ținând doar la acele pasaje care ne mângâie și ne plac sau pe care le putem folosi independent de alte Scripturi pentru a ne susține credințele. Dacă nu suntem dispuși să acceptăm mărturia întregului Cuvânt al lui Dumnezeu, chiar dacă o parte a sa ar putea să nu fie în acord cu ceea ce ne-au învățat alții sau cu ceea ce am crezut în trecut sau preferăm să credem, atunci nu suntem gata să venim la Dumnezeu pentru a învăța de la El.

ÎNTREG CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ESTE NECESAR

Interpretarea fragmentară a Bibliei este cauza care provoacă multă confuzie printre creștini. Ea a dat naștere proverbului lumesc că „Biblia este ca o vioară veche la care se poate cânta orice melodie”. Foarte puțini folosesc o parte mare a Bibliei; majoritatea apreciază doar câteva precepte practice, și din doctrină numai atât cât să încerce a dovedi un anumit crez. Ei practic îl învinovățesc pe Dumnezeu că a dat o carte atât de mare când una mică, cred ei, ar fi fost suficientă cu totul.

Practica multora în învățătură nu este mai consecventă decât cea a bătrânului care pretindea că apostolul Pavel l-a justificat să fure. El a citat din Efeseni 4:28 după cum urmează: „Cel ce a furat, să fure”. Cuvintele „nu mai”, împreună cu restul versetului, nu se potriveau scopului său. În mod similar, un predicator care susținea îndreptățirea prin fapte mai degrabă decât îndreptățirea prin credință, a luat ca text al său următoarele cuvinte din Romani 4:4: „Dar celui ce lucrează, plata i se socotește”. Denaturarea va fi evidentă pentru toți care acordă atenție contextului.

Trebuie să fim atenți să nu folosim un text fără contextul său, ca nu cumva să-l folosim ca pretext. Un text are o valoare relativ mică pentru a fi dovada unei doctrine dacă nu este înțeles în armonie cu contextul său și cu toate celelalte texte din Biblie care au legătură cu același subiect și dacă nu „împărțim drept cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15) și nu atribuim fiecărui text timpul și locul său corespunzător în marele Plan al Veacurilor al lui Dumnezeu. Calvinistul, arminianistul și universalistul pot găsi fiecare cu ușurință unul sau mai multe texte care pot părea a le susține teoria; iar necredinciosul va spune că cele trei texte se contrazic între ele.

În felul acesta calviniștii, cu teoria lor despre predestinarea individuală la mântuire sau condamnare, pot apela la texte precum Romani 8:28-30; Efeseni 1:5 și la cuvintele lui Isus din Ioan 6:44: „Nimeni nu poate veni la mine decât dacă Tatăl care m-a trimis îl atrage”. Pe de altă parte, susținând credința că mântuirea este fără plată pentru toți oamenii de pretutindeni,  arminianiștii pun accent pe faptul că „oricine voiește” poate veni „să ia apa vieții în dar” (Apocalipsa 22:17) și că Isus însuși a spus (Ioan 12:32): „Și eu, dacă voi fi ridicat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la mine”. Deși nu sunt de acord unii cu alții în privința acestui punct, ambele părți sunt de acord că numai cei care cred în această viață pot fi mântuiți și că toți ceilalți sunt pierduți veșnic și fără speranță (chiar dacă arminianiștii vor spune adesea că Dumnezeu îi iartă pe mulți din cauza ignoranței). Universaliștii vin cu texte asemănătoare, precum Evrei 2:9; 1 Timotei 2:4-6 și 1 Timotei 4:10, arătând că Isus a gustat moartea „pentru fiecare om”, că Dumnezeu „dorește ca toți oamenii să fie salvați” și că El este „Salvatorul tuturor oamenilor, mai ales al celor ce cred.” Fiecare stă în partea lui sectară apărându-se cu textele preferate pe care le-a ales singur. Fiecare va trece ușor sau va ignora textele doveditoare prezentate de alții căutând astfel să-și susțină propria teorie, în ciuda mărturiei Bibliei cu care ei nu pot fi în armonie.

Biblia este adevărată; prin urmare trebuie să existe o modalitate de a armoniza toate aceste texte și toate celelalte texte din Cuvântul lui Dumnezeu și de a nu ignora, a trece ușor sau a micșora vreunul dintre ele. Cu siguranță, Dumnezeu nu se contrazice pe Sine Însuși. Prin urmare, dacă Cuvântul Său pare să se contrazică în anumite moduri, putem fi siguri că greșeala este a noastră, nu a Lui. Dumnezeu are un scop temeinic și un plan consecvent pentru realizarea lui. Nu putem împărți drept Cuvântul Adevărului și astfel să aplicăm diferitele texte la Veacurile, Dispensațiile și vremurile de care aparțin dacă nu înțelegem „scopul etern [în greacă, Planul Veacurilor ― Diaglott; vezi și Versiunea Revizuită Americană; Rotherham etc.]” al lui Dumnezeu „pe care l-a hotărât în Cristos Isus” (Efeseni 3:11).

În timp ce Dumnezeu dorește cu seriozitate ca poporul Său să înțeleagă Planul Său al Veacurilor, El nu ne lasă să ne împleticim în întuneric fără a veni în ajutorul nostru. El ni i-a dat cu bunăvoință pe cei doisprezece apostoli, pe profeții sau învățătorii generali, precum Zwingli, Luther, Wesley etc., pe evangheliști și pe păstorii și învățătorii locali „pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea servirii, pentru edificarea trupului lui Cristos: până vom ajunge toți la unitatea credinței … ca să nu mai fim copii, aruncați încoace și încolo și purtați de fiecare vânt de doctrină prin șiretlicul oamenilor și prin viclenie iscusită, prin care pândesc să înșele” (Efeseni 4:11-14). Așadar, nu suntem lăsați să scoatem lucruri din Biblie, fiecare om pentru sine, cu o mare varietate de opinii. Dumnezeu a aranjat slujitori ai Adevărului, „supraveghetori” ai turmei, atât generali cât și locali (vezi de ex. Faptele 20:17-31).

 

BIBLIA ESTE O CARTE DE TEXTE

Este o opinie larg răspândită că creștinii trebuie să folosească Biblia ca pe un manual, atât individual cât și public, și după această metodă de studiu să învețe Adevărul. În felul acesta ei tratează Biblia ca pe un manual și nu ca pe o carte de texte. Cu siguranță, Biblia nu este un manual și, prin urmare, nu ar trebui tratată astfel. O scurtă analizare va arăta acest lucru. Un manual este o discutare logică, progresivă și ordonată a unei anumite ramuri de știință. Orice manual bun de aritmetică va servi drept ilustrare. Subiectele sunt prezentate în el așa cum au legătură logică între ele, sistematic, progresiv și complet; fiecare linie de gândire este păstrată separat și distinct. Subiectele sunt prezentate astfel încât să progreseze de la cele mai simple până la cele mai complicate, și în relațiile lor astfel încât unul să ducă la următorul. Ele nu sunt niciodată amestecate, ci fiecare urmează în ordinea sa corespunzătoare. În aceste moduri, întregul subiect al aritmeticii este prezentat într-un astfel de manual.

Aceeași metodă generală este urmată în orice alt manual pregătit corect. Dar Biblia nu este aranjată astfel. Nicăieri în Biblie nu se găsește totul despre vreun subiect dat, darămite să fie discutat în ordinea sa logică și progresivă. Mai degrabă subiectul este tratat „aici puțin și acolo puțin” (Isaia 28:10). Luați oricare dintre subiectele ei, precum Dumnezeu, Cristos, Spiritul sfânt, credința, pocăința, îndreptățirea, omul, răscumpărarea, restabilirea, sufletul, spiritul, plata păcatului, învierea etc., și veți afla că este tratat în legătură cu alte subiecte, a căror temă este, de asemenea, dată în multe locuri împrăștiate în legătură cu încă alte subiecte prezentate, de asemenea, fragmentar etc. Dumnezeu a aranjat-o astfel în mod intenționat pentru a-și ascunde tainele față de cei care sunt mândri, îngâmfați, încrezuți în sine, încăpățânați, „înțelepți și prevăzători” în ochii lor, și pentru a le descoperi „pruncilor” (Matei 11:25) ― celor blânzi, smeriți și dispuși să învețe de la Dumnezeu în felul Său stabilit, adică cu ajutorul învățătorilor Adevărului pe care El i-a numit pentru instruirea lor.

Multe adunări de studenți ai Bibliei se simt încrezute în sine și ignoră pe slujitorii Adevărului pe care i-a dat Dumnezeu. Ele folosesc Biblia ca pe un manual și încearcă să scoată Adevărul din ea pentru ele însele, luând pe rând cărțile Bibliei și studiindu-le capitol cu capitol și verset cu verset. Ele se îndreaptă spre o înțelegere foarte limitată și spre multă confuzie și dezamăgire. Adesea ajung la atâtea opinii cu privire la semnificația multor versete câți membri sunt în aceste adunări. Acest lucru demonstrează ca Biblia nu este un manual, ci o carte de texte mai mult sau mai puțin împrăștiate, separate și tainice. În același mod, persoanele care se simt încrezute în sine ignoră pe slujitorii lui Dumnezeu și încearcă să scoată Adevărul din Biblie pentru ei înșiși, însă, de obicei, doar aprind scântei de eroare și umblă în lumina lor și, prin urmare, se vor „întinde în întristare” (Isaia 50:11). În timpul dispensației credinței, Dumnezeu vorbește prin Isus claselor de necredincioși și neascultători în parabole și cuvinte întunecate, pentru că „lor nu le este dat … pentru că ei văzând nu văd și auzind nu aud, nici nu înțeleg” (Matei 13:10-16).

În timpul Zilei de Judecată a lumii, de o mie de ani, cărțile vor fi deschise și Adevărul va fi dezvăluit tuturor (Apocalipsa 20:12; 1Timotei 2:4; Isaia 11:9; Ieremia 31:34). Dar Dumnezeu, datorită îndurării Sale, reține acum față de lume cunoașterea Adevărului și responsabilitatea pe care această cunoștință ar aduce-o asupra ei, până în Ziua pe care El a stabilit-o pentru judecarea ei (Ioan 12:47, 48; Faptele 17:31). Numai clasele care au credință sunt acum încercate (1 Petru 4:17; 1:7).

Întrucât s-a dovedit că studierea Bibliei ca pe un manual are drept rezultat multe opinii contradictorii, multă confuzie și multe erori în mijlocul poporului lui Dumnezeu, bineînțeles că ar trebui evitată. Având în vedere lucrul acesta, unii ar putea fi înclinați să renunțe cu totul la studierea Bibliei și să cadă în disperare că nu vor înțelege Biblia niciodată. Dar aceasta ar duce la extrema cealaltă, pentru că studierea Cuvântului lui Dumnezeu este poruncită și aprobată de Biblie. (Ioan 5:39; Deuteronom 29:29; 31:10-13; Neemia 8:7, 8; Psalmii 1:2; 119:96-100, 103, 105, 140; 147:19; Isaia 8:20; 30:21; Ieremia 15:16; Ezechiel 3:10; Luca 11:28; Faptele 8:28, 30; Romani 15:4; 2 Timotei 3:15-17; 2 Petru 3:2; Apocalipsa 1:3).

MODALITATEA CORECTĂ DE A STUDIA BIBLIA

Deci modalitatea corectă de a studia Biblia este de a o folosi, nu ca pe un manual, ci tematic, ca pe o carte de texte, și, pentru ajutor de a o înțelege corect, în mod special de a privi la învățătorii Adevărului numiți de către Dumnezeu pentru poporul Său în general. Aceasta este modalitatea aprobată în Faptele Apostolilor 17:11 (comp. cu Isaia 8:20; 1 Tesaloniceni 5:21; 1 Ioan 4:1-3), unde bereenii sunt lăudați ca fiind mai nobili decât cei din Tesalonic, pentru că au ascultat „cu toată bunăvoința minții” lucrurile predicate lor de către apostolul Pavel și pentru că cercetau în fiecare zi Scripturile să vadă dacă lucrurile pe care li le spunea el erau adevărate.

Aici dar, avem metoda de studiere a Bibliei aprobată de Dumnezeu: (1) să fie unul dintre învățătorii potriviți ai Adevărului numiți de către Dumnezeu prin care Isus vorbește Adevărul, explică Cuvântul lui Dumnezeu, mesajul Adevărului care este cuvenit a fi înțeles; (2) ascultătorii să acorde o atenție deosebită prezentărilor sale, cu mintea pregătită, și (3) să se facă cercetare zilnică în Scripturi pentru a se vedea dacă aceste învățături provin din Biblie și sunt în armonie cu Biblia în ansamblu. Astfel fiecare poate fi „deplin convins [asigurat] în mintea lui” și „gata totdeauna pentru a da un răspuns fiecăruia care va cere un motiv al speranței ce este în el, cu blândețe și teamă [reverență]” (Romani 14:5;  1 Petru 3:15).

De ce este aceasta metoda corectă de studiere a Bibliei? Pentru că Isus, singurul interpret adevărat al Cuvântului lui Dumnezeu, dă în vremurile Noului Testament Adevărul așa cum este cuvenit prin mesagerii Săi speciali ai Adevărului, întocmai cum în vremurile Vechiului Testament Dumnezeu a vorbit „prin profeți” (Evrei 1:1, 2). Prin urmare, primul lucru pe care ar trebui să-l facem atunci când căutăm înțelegerea corectă a Cuvântului lui Dumnezeu este să venim în atingere, direct sau indirect, cu mesagerii speciali ai Domnului prin care este dat Adevărul. Acest lucru se poate face fie conștient, fie inconștient. În cel din urmă caz Isus lucrează cu cei cu inima credincioasă în așa fel încât să-i aducă în atingere cu mesagerii Săi speciali ai Adevărului, fie personal, fie prin scrierile Adevărului. Astfel un mesaj al Adevărului poate ajunge la cel blând, umil și flămând după Adevăr, fie sub forma unei scrieri a Adevărului ― o carte, o broșură, o revistă, un tratat etc. ― fie prin slujirea personală a unui servitor al Adevărului.

Multe Scripturi arată că Domnul nu „deschide cartea și desface sigiliile acesteia” (Apocalipsa 5:2, 5) în mod direct fiecăruia din poporul Său. Membrii corpului Său au fost organizați în mod corespunzător, printr-un aranjament ordonat și eficient. „Sunt toți apostoli? Sunt toți profeți? Sunt toți învățători? (1 Corinteni 12:29). Sigur că nu. Dumnezeu „a întocmit trupul”, căci „trupul nu este un singur membru, ci mai multe”; și „dacă toate ar fi un singur membru, unde ar fi trupul?” „Dar acum Dumnezeu a pus membrele, pe fiecare dintre ele, în trup, așa cum a voit” (1 Corinteni 12:24, 14, 19, 18).

Astfel, de-a lungul Veacului Evanghelic, Isus a umblat simbolic „în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur”, cele șapte etape ale Bisericii, începând cu perioada Efes sau a Secerișului Iudaic a istoriei Bisericii și terminând cu perioada laodiceană a Bisericii, timpul în care trăim noi acum, timpul Venirii Sale a Doua (Apocalipsa 2:1-29; 3:1-22). El este ilustrat ca având „în mâna Lui dreaptă șapte stele”, pe care El le explică ca reprezentând pe „îngerii [mesagerii] celor șapte biserici” (Apocalipsa 1:16, 20).

Fiecare dintre aceste stele sau purtătoare de lumină era alcătuită din mai multe persoane. Astfel, steaua sau îngerul etapei Efes a Bisericii (care s-a încheiat în anul 69 e.n.) era format din cei doisprezece Apostoli; iar steaua sau îngerul etapei Filadelfia a Bisericii, etapa Reformei, este format în același mod din mai mulți slujitori speciali, prin care Isus a prezentat adevărurile importante ale Reformei.

Observăm cu atenție: În legătură cu fiecare dintre cele șapte etape ale Bisericii, Isus a îndemnat: „Cel ce are ureche, să asculte ce spune Duhul Bisericilor” (Apocalipsa 2:7, 11, 17, 29; 3:6, 13, 22). Dar niciodată desfășurarea inițială a Adevărului, pe măsură ce devenea cuvenit, nu a fost dată în mod direct membrilor Bisericii în general. A fost întotdeauna îndreptată către „îngerul”, „steaua”, etapei sale a Bisericii exclusiv. În fiecare caz s-a spus: „Îngerului Bisericii din — scrie-i” (Apocalipsa 2:1, 8, 12, 18; 3:1, 7, 14).

Cât de atenți ar trebui să fim, deci, să privim la Domnul și să acceptăm numai învățăturile Adevărului Său, susținute de Cuvântul lui Dumnezeu de la Geneza până la Apocalipsa, date prin slujitorii Săi speciali ai Adevărului și prin cei care sunt în armonie cu învățăturile Adevărului! Ce bine ne avertizează Domnul nostru să ne „ferim de profeții falși” și „să ne păzim de dospeala fariseilor [conformiști față de învățăturile tradiționale, care au dreptatea lor proprie] și a saducheilor” de astăzi [cei care neagă învierea și alte doctrine importante ale Bibliei] (Matei 7:15; 16:6). „Păziți-vă ca nu cumva cineva să vă ia ca pradă prin filozofie și înșelătorie deșartă, conform tradiției oamenilor, conform principiilor elementare ale lumii și nu conform lui Cristos” (Coloseni 2:8).

Ne va fi de ajutor să evităm rătăcirile și numeroasele ciudățenii ale învățătorilor erorii dacă ținem cont de cele șapte axiome sau criterii prin care adevărul sau eroarea asupra oricărui subiect religios pot fi recunoscute cu ușurință. Ca să fie adevărată, o învățătură trebuie să fie în armonie (1) cu ea însăși, (2) cu fiecare pasaj din Scriptură, (3) cu fiecare doctrină  Scripturală, (4) cu caracterul lui Dumnezeu, (5) cu Răscumpărarea, (6) cu faptele, (7) cu scopurile Planului Veacurilor al lui Dumnezeu. Creștinul adevărat și sincer, cu ajutorul acestor șapte axiome, poate să recunoască cu ușurință numeroasele erori care-i sunt prezentate pentru a le primi, și astfel să nu piardă cu ele timp prețios, ci să le lase la o parte.

Ca un ajutor fundamental pentru a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu și minunatul Său Plan de mântuire pentru Biserică și pentru omenire în general (care armonizează, de exemplu, doctrinele alegerii și a harului liber), recomandăm în mod special cartea întitulată „Planul divin al Veacurilor”. Este o carte de succes. Au fost puse în circulație peste 10 milioane de exemplare. Este scrisă într-un limbaj simplu, dintr-un punct de vedere non-sectar. Se bazează strict pe învățăturile Bibliei în sine și este o adevărată cheie a Bibliei care îi deschide tainele și permite să fie „împărțit drept cuvântul Adevărului” cu înțelegere. Publicăm această carte valoroasă de 424 de pagini și o livrăm cu plată ulterioară în orice parte a lumii la un cost considerabil de mic. Pentru cei care nu pot plăti integral sau parțial, la cerere, vom trimite cu plăcere ajutoare pentru studierea Bibliei, gratuit. Niciuna dintre oile dragi ale Domnului nu ar trebui să înfometeze din lipsa „pășunilor sale verzi” (Psalmii 23:1-6; Filipeni 4:19).

SFÂNTA BIBLIE

Când copilăria un exemplu cere,

Sau tineretul o făclie de lumină,

Când tristețea suspină după mângâiere,

Sau slăbiciunea ca puteri sa-i vină,

Aduceți Sfânta Biblie ―

Biblia! Acolo să fie!

Ea rezolvă toate problemele vieții

Și-a ei necesități le știe.

Deși sofismul o camuflează,

Biblia! Ea există!

Fariseii o profanează,

Dar totuși adevărul ei se extinde.

Ea umple lumea cu parfum

De-a cărui dulceață nu te saturi niciodată

Ea ne ridică ochii spre cer,

Și bucuria omului o înalță.

Disprețuită și ruptă în bucăți,

De necredincioși respinsă,

În timp ce mulți  învățăturile-i stâlcesc

Cei cinici în mândrie o batjocoresc.

Acestea toate împotrivă-i sunt,

Aici, precum și-n alte părți din lume;

Și totuși, generații s-au trecut.

Iar Biblia încă rămâne.

Este revelația lui Dumnezeu

Biblia! Ea există!

Infailibile sunt promisiunile ei,

Poruncile ei nu-s grele.

Îl îndreaptă pe om către Mântuitor,

Iubitul sufletului său;

Mântuirea este cuvântul ei cheie,

Eternitatea scopul ei.

Dacă ați găsit o greșeală, vă rugăm să inserați fragmentul și să apăsați Ctrl+Enter.