Poate plânsul durează o noapte, dar bucurie vine dimineața. Psalmii 30:5.
ISUS A TRĂIT!
Ca început al creației lui Dumnezeu (Apocalipsa 3:14): înainte de crearea altora. Isus și-a părăsit casa din cer pentru a fi născut într-un grajd, „Omul Cristos Isus” (1Timotei 2:5). În ciuda faptului că făcea numai bine, „El era disprețuit și părăsit de oameni, om al durerilor și obișnuit cu suferința …” (Isaia 53:3).
ISUS A MURIT!
Omul perfect pironit pe cruce ca un criminal! „Pentru că, … credem că Isus a murit și a înviat” (1 Tesaloniceni 4:14). Însuși călăuzitorul către viață a fost omorât! Dar „Dumnezeu l-a înviat dintre morți!” (Faptele 3:15). „Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun își dă viața pentru oi” (Ioan 10:11).
ISUS TRĂIEȘTE!
El a biruit moartea, s-a întors din mormânt și astăzi este aici. Luca 19:10 spune: Isus a venit să caute și să salveze ce era pierdut: viața perfectă pe un pământ perfect!
Evrei 7:25 spune: De aceea și este în stare să îi salveze până la capăt pe cei ce vin la Dumnezeu prin el, văzând că el trăiește întotdeauna pentru a mijloci pentru ei.
CU TOTUL UIMITOR
Aceasta este cea mai mare veste de pe glob! După ce a rămas patruzeci de zile pe pământ pentru a dovedi că era viu, Isus s-a înălțat la cer. Prin Bunătatea Sa și prin Spiritul Său, El este întotdeauna alături de noi. El dorește să aibă o relație cu noi, prin urmare, dacă venim la El, El ne promite că niciodată nu ne va lăsa nici nu ne va părăsi. Iubirea Sa este veșnică. El ne ajută în fiecare zi pe măsură ce ne dă bucurie și pace. Să rămânem în dragostea Lui! În epistola către Romani Pavel spune: dacă cu buzele voastre recunoașteți adevărul mesajului că ISUS ESTE DOMNUL și credeți în inimile voastre că Dumnezeu l-a înviat dintre morți, veți fi mântuiți.
Darul lui Dumnezeu
pentru cei ascultători!
DUMNEZEU CONTINUĂ SĂ DEA
PRIN ACELAȘI CUVÂNT
ISPĂȘIRE
Omul poate să sufere,
dar nu poate să mântuiască.
Dumnezeu poate să mântuiască,
dar nu poate să sufere.
ISUS A SUFERIT,
ISUS A ADUS MÂNTUIRE.
Dacă ați găsit o greșeală, vă rugăm să inserați fragmentul și să apăsați Ctrl+Enter.
Ostașul adevărat nu-și pune în discuție cauza sa. Se presupune — cu drept cuvânt — că înainte de a se fi înrolat ca ostaș el s-a hotărât în privința dreptății și neprihănirii cauzei pe care s-a angajat s-o servească. După aceea el susține această cauză și înfruntă împotrivirile față de ea. El este gata să cheltuiască tot și să fie cu totul cheltuit în apărarea ei. Măreț lucru este a servi lui Cristos în onestitate și credință deplină! Este o bucurie nespusă a fi de partea cea dreaptă, a ști că dincolo de câmpul sângelui și de valea umbrelor este din belșug intrare în bucuriile și pacea triumfătorului Rege al regilor. Pentru o speranță ca aceasta nimeni nu ar trebui să se retragă din asprimea luptei, nimeni să nu tremure în fața furiei dușmanului și să nu se înspăimânte în fața foamei, setei, goliciunii, rănilor sau morții— Z ’03, 84(R3162).
* * *
Cei din poporul Domnului sunt soldați în acea armată al cărei comandant este Isus. Războiul lor necesită o îndurare puternică din cauza greutăților numeroase la care sunt expuși. Ei trebuie să stăruie a se lepăda de sine în mulțimea de lipsuri. Numeroasele lor defecte le pune la încercare îndurarea până aproape să-i sleiască de puteri. Ei trebuie să-și suporte cusururile în așa fel încât să nu se descurajeze, și pot să îndure osteneala încercărilor și suferințelor lor doar cu un spirit care este deprins cu greutățile și este susținut de Domnul — PT 1935, 32.
Întrebări: Ce am îndurat eu în războiul creștin săptămâna aceasta? În ce mod? Din ce motiv? Ce m-a ajutat sau ce mi-a stat în cale? Care au fost rezultatele?
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: