Comemorarea – cine se poate împărtăși?

COMEMORAREA – CINE SE POATE ÎMPĂRTĂȘI?

În primul rând și întâi de toate Turmei Mici, membrilor Corpului lui Cristos (1 Corinteni 12:12-27; Efeseni 4:4), li s-a oferit privilegiul de a se împărtăși, și aceasta în sensul cel mai deplin. Prin participarea lor la comemorare ei au simbolizat trei lucruri: (1) moartea Domnului nostru Isus (1 Corinteni 11:26); (2) credința lor, însușirea îndreptățirii, obținerea iertării de păcate și atribuirea dreptății datorită trupului Său frânt și sângelui vărsat, morții Sale (Matei 26:26-28); și (3) împărtășirea lor cu El în privilegiul morții de sacrificiu pentru lume (1 Corinteni 10:16, 17; 15:29; Filipeni 3:10). Cei din Marea Mulțime s-au împărtășit în primele două sensuri tocmai menționate, însă nu au fost privilegiați la Cina Domnului să simbolizeze moartea lor cu Cristos, pentru că nu sunt membri din Corpul Său, parteneri în jertfa Sa pentru păcat. Ei s-au împărtășit din Cina Domnului pentru a simboliza (1) moartea Sa ca Mielul lui Dumnezeu, și (2) credința lor, însușirea îndreptățirii datorită morții Sale de sacrificiu – a trupului Său frânt pentru ei și a sângelui Său vărsat pentru ei pentru iertarea păcatelor lor. În același chip, slujitorii consacrați ai lui Dumnezeu care nu sunt concepuți de Spirit pot de asemenea sărbători în acest sens.

În mod deosebit avem două motive să credem că este potrivit pentru slujitorii consacrați ai lui Dumnezeu care nu sunt concepuți de Spirit să se împărtășească din Cina Domnului pentru cele două scopuri prezentate mai sus la punctele (1) și (2). Primul, nu numai întâii-născuți ci toți israeliții prin poruncă și aprobare divină (Exodul 12:25-27, 47; Numeri 9:2-5, 13; Iosua 5:10; 2 Cronici 35:1-19) se împărtășeau din Paștele anual, tipul Cinei Domnului. Israeliții ca națiune erau consacrați lui Dumnezeu și se aflau în relație de legământ cu El din ziua în care El i-a luat de mână ca să-i scoată din țara Egiptului (Exodul 12:40, 41; Evrei 8:9); și erau „botezați pentru Moise în nor și în mare” (1 Corinteni 10:1, 2). De aceea toți credincioșii consacrați care nu sunt concepuți de Spirit, precum și Noile Creaturi adică „biserica întâilor născuți” (Evrei 12:23), se pot împărtăși din Cina Domnului, Comemorarea Mielului de Paște antitipic (1 Corinteni 5:7, 8).

Al doilea, Apostolii s-au împărtășit din prima Cină a Domnului pe când erau consacrați însă într-o stare de îndreptățire de probă; ei nu erau încă concepuți de Spiritul sfânt, și nu puteau fi până la turnarea Spiritului sfânt la Cincizecime. Înainte de Cincizecime starea lor semăna foarte mult cu aceea a slujitorilor consacrați ai lui Dumnezeu de astăzi care nu sunt concepuți de Spirit, chiar dacă ei aveau în perspectivă conceperea de Spirit și apartenența în Corpul lui Cristos, care aici la sfârșitul Veacului Evanghelic, în marele Timp de Strâmtorare, nu mai este valabilă (Apocalipsa 7:1-3; Isaia 66:7; Amos 9:13).

Fiecare trebuie „să se cerceteze pe sine însuși și astfel să mănânce din pâine și să bea din pahar” (1 Corinteni 11:28). Fiecare care crede în Isus ca și Salvator al său ar trebui să analizeze dacă a renunțat sau nu la propria sa voință și a acceptat voința lui Dumnezeu ca pe a sa proprie, așa cum a făcut Isus (Evrei 10:7-9); și dacă nu a făcut acest lucru ar trebui să aibă în vedere să îl facă; după consacrare unul ca acesta ar trebui atunci să se împărtășească.

PT, №725, 2009, 4

Dacă ați găsit o greșeală, vă rugăm să inserați fragmentul și să apăsați Ctrl+Enter.