7 FEBRUARIE

Dragostea nu lucrează rău aproapelui; de aceea dragostea este împlinirea legii — Romani 13:10.

Cel care află că inima sa nu este în armonie cu această lege a Noului Legământ, iubirea — mila, amabilitatea, blândețea, bunătatea — îi lipsește mărturia sau dovada că în vreun înțeles al cuvântului este acceptat ca fiu al lui Dumnezeu și urmaș al lui Cristos. Dacă nu avem iubire pentru frați în inimile noastre, și nu avem iubirea bunătății și a bunăvoinței față de toți oamenii și chiar față de animale, atunci nu avem spiritul care să ne ducă la bun sfârșit în îndeplinirea sacrificiilor necesare în condițiile prezente. Va fi numai o problemă de timp la unii ca aceștia, când va ceda brusc puterea mândriei sau îngâmfării care-i ține pe calea jertfirii și egoismul va pune complet stăpânire pe ei — Z ’98, 201 (R2328).

*       *       *

Nu trebuie să privim legea lui Dumnezeu ca fiind alcătuită din pâraie izolate și fără legătură între ele, ci ca fiind o mare fântână — iubire, din care curg toate pâraiele învățăturilor divine. Din acest punct de vedere putem înțelege cum încălcarea uneia dintre învățăturile legii încalcă toată legea, așa cum putem vedea, de asemenea, modul în care o viață condusă de iubire este împlinirea legii, întrucât legea lui Dumnezeu este iubire — PT 1935, 15.

Pasaje paralele: Romani 13:8, 9; Matei 7:12; 22:38-40; Exodul 20:16; 23:4, 5; Deuteronom 22:1-4; Psalmii 15:1-3; Proverbe 3:28, 29; Ieremia 22:13; Isaia 58:6-14; Zaharia 8:16, 17; Luca 10:25-37; Romani 15:2; Galateni 6:10; Evrei 13:3; Iacov 2:8.

Cântări: 166 [126], 82, 20, 337 [327],  95, 125 [-], 198 [-].

Poeziile Zorilor, 104: Doamne, lasă-mă cu Tine să vorbesc.

Lectură din Turn: Z ʼ12, 117 (R5006: Creștinismul și legeaVDM, Vol. 23, Nr. 4, pag. 1774).

Întrebări: Am exercitat eu iubire săptămâna aceasta? În ce mod? Din ce motiv? În ce împrejurări? Ce m-a ajutat sau ce m-a împiedicat? Cu ce rezultate?

 

DOAMNE, LASĂ-MĂ CU TINE SĂ VORBESC

Doamne, lasă-mă cu Tine despre toate să vorbesc,

Despre tot ce-mi pasă, despre tot ce-mi doresc,

Să gust din mila Ta, o Doamne, și a Ta putere,

Din nemărginita Ta iubire și supraveghere!

Când vreau un sfat, să Te-ntreb pe Tine,

Oricare-ar fi a mea nedumerire.

N-ar fi un lucru fără de valoare,

La Cel ce chiar de-a păsărilor aripi grijă are;

Nici prea pământesc căci Tu ai spus odat’

Că de pe cap chiar firele de păr ne-ai numărat.

Când trec prin locuri unde adversarul mă țintește,

Și din scânteia mică un foc de izbucnește.

Probleme de am cu banii? Tu le poți hotărî,

Pericole și îndoieli ce s-ar putea ivi.

Sunt cei pe care-i iubesc motiv de-ngrijorare?

Le poți lua poverile pe care să le ducă nu sunt în stare.

În fața tainelor Cuvântului sau a voii Tale,

Al Tău glas blând dă inimii liniștea cea mare,

Căci tot la ce acum este greu de înțeles

Va fi deznodământ pe tărâmul cel ceresc.

Sau plâng eu de păcatul ce des mă înconjoară,

Cu vicleniile ispititorului, ce liniștea-mi doboară?

Prezintă-te, Doamne, ca preot pentru iertare,

Ce prin mărturisire, îmi dai eliberare.

Au pus slăbiciunile, oboseala și boala stăpânire

Pe-această casă pământească făcută de Tine?

Doar Tu, Doamne, poți vedea de unde vine obrăznicia

Și a acorda strunele ce strică armonia.

Oare-am învățat să dau după voința Ta

Acelor mai puțin favorizați pentru a-i ușura?

Călăuzește-mă în toate să fac bine și să fiu

Ca Tine „dătător voios”, cu suflet viu.

Am în slujba mea dificultăți?

Tu  le cunoști și poți clar să mi le-arăți.

Încotro să merg, să fie hotărât de Tine,

Prieteni, slujitori, să-mi alegi Tu lângă mine.

Cărțile citite, eu Ți le-aș prezenta,

Pentru a mă-nviora, a instrui, a consola.

Cu Tine aș vorbi eu zi de zi, mereu

Cu inima-ndreptată spre cuvântul Tău;

Și ce se-ntâmplă-n drumul meu de peregrin,

Cu Tine, Doamne, despre toate să mă sfătui vin.

Fiindcă Tu așa binevoiești

Prieten cel mai bun Tu mie-mi ești,

Cu-acest mare prilej să mă ridic aș vrea

Și cel mai mare premiu să socot prietenia Ta.