O mână de ajutor pentru bătrâni

O MÂNĂ DE AJUTOR PENTRU BĂTRÂNI

CUVÂNTUL a învăța are o varietate de înțelesuri, chiar așa cum se poate face prin mai multe metode sau procese; dar în fiecare din aceste procese sau metode se face un anumit lucru care determină acea activitate să fie învățare; și acel lucru anumit determină pe alții să cunoască și să înțeleagă. Prin urmare, a învăța înseamnă a face pe alții să cunoască și să înțeleagă, indiferent dacă metoda este prin prelegere, conversare, întrebare și răspuns, gesticulare ori pantomimică etc. Așadar cuvântul predicare are de asemenea o varietate de înțelesuri, dintre care unele sunt a ține un discurs și a conversa. Când punem în contrast cuvintele predicare și învățare de obicei prin predicare avem în vedere a-i face pe alții să cunoască și să înțeleagă prin discursuri; iar prin învățare de obicei avem în vedere a-i face pe alții să cunoască și să înțeleagă prin procesul de întrebări și răspunsuri completat de explicații date de învățător.

Funcția de Bătrân este o funcție de învățare, adică cei care ocupă această funcție trebuie să-i facă pe alții să cunoască și să înțeleagă. Aceștia își pot îndeplini funcția fie prin discursuri, conversații, sau punând întrebări altora, primind răspunsuri de la ei și adăugând explicații, sau folosind toate aceste metode. Apostolul Pavel sugerează că un Bătrân trebuie să aibă calificarea intelectuală de a fi „în stare să învețe”; adică să fie în stare să facă pe alții să cunoască și să înțeleagă. Deci bătrânii trebuie să caute să crească în abilitatea de a face pe alții să cunoască și să înțeleagă, după cum trebuie de asemenea să caute să crească în calificările de caracter pentru funcția lor. În acest articol oferim unele sugestii pentru Bătrâni care avem încredere că îi vor ajuta să analizeze ideile discursurilor lor în ordine logică, precum și îi vor ajuta să își formuleze întrebarea într-un mod de a scoate de la adunare gândurile din Lecțiile Bereene.

Este un proverb latin care, tradus, are următorul conținut: „Cel care deslușește cu claritate învață cu claritate”. De aceea capacitatea de a analiza ideile în părțile și grupurile lor componente și de a le prezenta separate și deosebite unele de altele este o calificare a unui învățător lucid. Un discurs trebuie să aibă un subiect bine definit și afirmat clar și concis; tot așa trebuie să fie și o Lecție Bereană, unde fiecare întrebare generală trebuie să fie tratată ca un subiect. Vorbitorul sau învățătorul trebuie să analizeze acest subiect; și aranjându-și discursul în părțile sale logice, el își poate prezenta subiectul cu claritate, dacă își înțelege subiectul cu claritate.

Adeseori Bătrânii și uneori Peregrinii ne-au cerut să le oferim un contur sau un schelet al unui discurs. Aceste cereri ne-au dus la ideea că poate ar fi binevenite de asemenea unele ajutoare generale pentru alți Bătrâni; și nu cunoaștem nimic mai bun pentru aranjarea ideilor pe diferite subiecte în mod clar și logic decât setul de categorii pe care îl dăm mai jos. Aceste categorii – adică analiza logică a ideilor în părțile sau grupurile lor componente – nu sunt destinate să dea idei celor ce le folosesc; ci au drept scop să îi ajute să aranjeze în discursuri și lecții cum se cuvine și logic ideile deja posedate. Aceste categorii nu tratează complet subiectul grupurilor pe liniile cărora se poate mișca gândirea, însă se vor găsi mai mult decât de ajuns pentru scopuri obișnuite ca cineva să își aranjeze logic discursul și lecțiile. Vom prezenta aceste grupuri de gândire sub formă de substantive și întrebări; și de aceea, pentru claritate, avem încredere că această prezentare va fi propice.

Categoriile

1. Natura sa. Ce este?
2. Dovada sa. Este adevărată? (1) Pasaje din Scriptură. (2) Exemple din Scriptură.
3. Contrarul său. Opusul său este adevărat? (1) Pasaje din Scriptură. (2) Exemple din Scriptură.
4. Elementele sale. Care sunt părțile sale?
5. Felurile sale. Care sunt felurile sale?
6. Atributele sale. Care sunt calitățile sale?
7. Scopurile sale. Pentru ce este destinat?
8. Rezonabilitatea sa. De ce este, sau de ce ar trebui să fie?
9. Relațiile sale. Care este legătura sa cu alte lucruri? (1) precedente, (2) însoțitoare, (3) următoarele lucruri.
10. Împrejurările sale. În ce condiții există? (1) favorabile, (2) nefavorabile.
11. Posibilitatea sa. Poate fi făcut sau dezvoltat?
12. Subiecții săi. Cine face sau cine ar trebui să facă?
13. Obiectivele sale. Asupra cui acționează sau ar trebui să acționeze?
14. Timpul său. Când este (făcut) sau (de) cât timp este (făcut)?
15. Locul său. Unde este (făcut) sau cât de departe este (făcut)?
16. Cultivarea sa. Prin ce este făcut sau dezvoltat?
17. Represiunea sa. Prin ce este biruit?
18. Expresia sa. Cum se manifestă? (1) spirit, (2) metodă.
19. Ilustrarea sa. Ce o ilustrează? (1) în natură, (2) în experiență, (a) în Biblie, (b) în afara Bibliei.
20. Rezultatele sale. Ce efect are? (1) avantajos, (a) față de Dumnezeu, (b) față de alții, (c) față de sine, (2) dezavantajos, (a) față de Dumnezeu, (b) față de alții, (c) față de sine.
21. Aplicarea sa. Ce ar trebui să facem cu acest lucru?

O ilustrare

Probabil că putem clarifica cel mai bine cititorilor noștri cum să folosească aceste categorii luând un subiect și analizându-l în conformitate cu aceste categorii. Să ilustrăm întrebuințarea lor având ca subiect Consacrarea.

1. Natura sa ori Ce este Consacrarea? Această categorie cere o definire a subiectului nostru și o explicare a înțelesului său. Consacrarea este o prezentare a noastră înșine lui Dumnezeu.
2. Dovada sa. Este adevărată? Această categorie cere dovada definiției și explicației. (1) Pasajul Scriptural, Romani 12:1; (2) Exemplul Scriptural, Isus, Evrei 10:7, 9.
3. Contrarul său. O învățătură opusă este adevărată? Întrucât erorile sunt frecvente, adeseori este profitabil de a le demonstra falsitatea pentru a clarifica Adevărul; de ex. lipsa păcatului, definiția stării de sfințenie a oamnilor care vin la consacrare, (1) 1 Ioan 1:8; Galateni 5:17; (2) Petru, Galateni 2:11.
4. Elementele sale. Care sunt părțile Consacrării? (1) A fi mort față de sine și față de lume, și (2) a fi viu față de Dumnezeu.
5. Felurile sale. Câte feluri de Consacrare există? (1) Consacrare spre moarte, (2) Consacrare spre viață.
6. Atributele sale. Care sunt calitățile Consacrării? (1) vie, adică energică, (2) sfântă, (3) acceptabilă, (4) rezonabilă. Romani 12:1.
7. Scopurile sale. Pentru ce este destinată Consacrarea? (1) Consacrarea spre moarte este folosirea umanității ca parte a jertfei pentru păcat, și dezvoltarea noii creaturi; (2) Consacrarea spre viață este dezvoltarea umanității până la perfecțiune de-a lungul tuturor liniilor.
8. Rezonabilitatea sa. De ce ar trebui oamenii să se consacre? (1) Ei sunt ai lui Dumnezeu prin creare și răscumpărare, (2) Aceasta îl va onora pe Dumnezeu, (3) Îi va ridica pe ei înșiși și pe alții, (4) Va birui răul.
9. Relațiile sale. Care este legătura dintre Consacrare și alte lucruri? (1) îndreptățirea de probă, (2) îndreptățirea la viață și conceperea de spirit, și (3) viața creștinului aici și apoi.
10. Împrejurările sale. În ce condiții este făcută și îndeplinită Consacrarea? (1) Grele pentru credincioșie și ușoare pentru necredincioșie acum, (2) ușoare pentru credincioșie și grele pentru necredincioșie în Veacul următor.
11. Posibilitatea sa. Poate fi Consacrarea făcută și îndeplinită? Nu prin puterea noastră, ci prin harul Domnului. 2 Corinteni 3:5, 6.
12. Subiecții săi. Cine trebuie (1) să se consacre, și (2) să o îndeplinească? (a) Acum (1) cei îndreptățiți de probă, (2) cei consacrați, (b) toată omenirea în Veacul următor.
13. Obiectivele sale. Asupra cui acționează? (1) Asupra tuturor, (2) mai ales asupra casei credinței.
14. Timpul său. (1) Când trebuie să ne consacrăm? și (2) cât timp trebuie să dureze? (1) De îndată ce am socotit costul, (2) pentru totdeauna.
15. Locul său. Unde trebuie să fie făcută? Nu înaintea altora, ci singur cu Domnul.
16. Cultivarea sa. Prin ce este Consacrarea (1) produsă și (2) îndeplinită? (1) Printr-o chibzuială recunoscătoare și apreciativă a îndurărilor lui Dumnezeu, prin care o credință și o iubire ce se consacră sunt lucrate în inimile noastre. (2) Prin metodele generale și speciale de dezvoltare a caracterului.
17. Represiunea sa. Prin ce este biruită Consacrarea? Păcat, eroare, egoism și spirit lumesc.
18. Expresia sa. Cum manifestă Consacrarea (1) spiritul și (2) metodele sale? (1) Prin harurile primare superioare, (2) prin cele șapte etape ale vieții de creștin.
19. Ilustrarea sa. Ce ilustrează Consacrarea (1) în natură și (2) în experiența Bibliei și în afara Bibliei? (1) Cârma care conduce o corabie. (2) Pavel, Luther la Worms. Ilustrațiile vor varia în funcție de diferitele faze ale Consacrării care trebuie să fie ilustrate.
20. Rezultatele sale. Ce efect are Consacrarea? (1) Onorează, mulțumește și servește pe Dumnezeu, (2) binecuvântează pe alții din punct de vedere fizic, mintal, moral și religios, (3) ne oferă binecuvântări pentru inimă și minte; tovărășie cu Tatăl, Fiul și frații; ocazii de serviciu; speranțe pentru moștenirea viitoare etc. Dacă subiectul ar fi un lucru rău, ar trebui să se arate efectele sale dezavantajoase.
21. Aplicarea sa. Ce ar trebui să facem cu Consacrarea? Dacă nu suntem consacrați ci îndreptățiți de probă, să socotim costul și să ne consacrăm. Dacă suntem consacrați, să fim credincioși în ea.

Remarci generale în privința Categoriilor

Nimeni nu ar vrea să folosească toate aceste categorii într-un singur discurs. În scopuri practice uneori unele, alteori altele dintre ele vor fi omise. Scopul discursului în cauză va avea mult de-a face în privința categoriilor care să fie folosite. Pentru un discurs destul de detaliat numerele 1, 2, 3, 4, 5, 8, 16, 17, 18, 19, 20 se vor descurca foarte bine, iar pentru un discurs obișnuit numerele 1, 2, 8, 16, 18, 19, 20 se vor găsi că sunt suficiente. Practica va crește abilitatea cuiva de a selecta pe cele mai potrivite pentru scopul său. În ilustrația folosită mai sus – adică Consacrarea – am folosit ca subiect o activitate. Am fi putut tot așa de bine să folosim o doctrină precum Răscumpărarea sau Împărăția etc., tot așa am fi putut la fel de bine să folosim un har precum Credința sau Iubirea etc. Aceste categorii sunt calculate pentru a fi utilizate la analizarea materialelor de gândire pe orice fel și pe fiecare fel de subiect.

Practica te face competent; și de aceea sugerăm dragilor noștri frați bătrâni să selecteze o listă de subiecte și să le analizeze în conformitate cu aceste categorii. Ca orice lucru care nu este obișnuit acesta va părea neîndemânatic și greoi pentru cel care încearcă să îl facă pentru prima oară; totuși din exercitarea fidelă a acestor categorii credem că vor urma rezultate excelente. Vom oferi câteva subiecte, unele (1) doctrine, altele (2) haruri iar altele (3) activități, pe care bătrânii le-ar putea folosi exersând cu categoriile. (1) Dumnezeu, Cristos, Spiritul Sfânt, Omul, Păcatul, Iadul, Răscumpărarea, Restabilirea, Viața, Nemurirea, Blestemul etc. (2) Credința, Speranța, Evlavia, Iubirea de Frați, Caritatea, Umilința, Blândețea, Ascultarea, Credincioșia, Îndelunga Răbdare etc. (3) Negarea de sine, Purtarea crucii, Studiul Adevărului, Vegherea, Rugăciunea, Mărturisirea Adevărului, Cercetarea de sine, Părtășia Creștină etc.

La pregătirea unui discurs ordinea conturului nu este nevoie să o urmeze pe cea dată în categorii. Deși acea ordine este cea obișnuită, în mod repetat vor trebui să fie făcute excepții în scopuri practice. Experiența și scopul dat în cazuri individuale vor sugera ordinea cea mai utilă pentru ascultători.

Cineva ar putea întreba ce beneficii sunt în folosirea acestor categorii? Noi răspundem că acestea sunt de ajutor în orice fel. Am aflat că acestea fac discursul mai ușor de memorat și vorbitorul și-l amintește mai ușor; că ele clarifică ideile vorbitorului și astfel permit ascultătorilor să înțeleagă și să își amintească mai bine părțile principale ale discursului. Acestea îl feresc pe vorbitor de a fi incoerent și de a introduce lucruri străine pentru subiectul său. De asemenea acestea îi vor da posibilitatea să se „poarte” mai bine cu auditoriul său; pentru că cei care nu își împart logic discursurile și nu se țin strâns de subiectele lor curând rămân fără materiale proaspete pentru a le prezenta; și ascultându-i odată uneori înseamnă a auzi o mare parte din ceea ce au de oferit. Acest fapt este descurajator pentru vorbitor și ascultător; și ambii simt că discursul este mai mult sau mai puțin o povară și își doresc să se termine. Noi credem că aceste categorii ușurează foarte mult truda, și micșorează timpul de pregătire și sporesc valoarea discursului în sine și pentru alții. Folosite corect, fără îndoială se va găsi că au un avantaj mare.

Trebuie să ne amintim că aceste categorii furnizează numai liniile generale de gândire. Ele sunt doar scheletul unui discurs. Este nevoie de studiu pentru a pune carnea pe schelet. Ideile care sunt folosite ca acoperire a acestui schelet sunt partea cărnoasă a discursului. Astfel vedem ceea ce am afirmat în legătură cu altceva – că aceste categorii nu ne dau conținutul gândit al unui subiect; ci mai degrabă că ele pur și simplu ne dau posibilitatea de a aranja cu claritate și logic ideile pe care le avem asupra unui subiect dat. Ideile discursurilor noastre le luăm din Scripturi în măsura în care Domnului i-a plăcut să ni le clarifice, în general vorbind, prin scrierile „Robului acela”, și prin învățăturile tovarășilor săi servitori. Domnul să binecuvânteze aceste sugestii pentru bătrâni și pentru frații pe care îi slujesc.

PT, №120, 1928, 166-168