Metode Bereene

METODE BEREENE

  DEVREME în timpul de Seceriș al Veacului Evanghelic „robul credincios și înțelept” a introdus metodele bereene de studiu biblic pentru binecuvântarea specială a celor ce studiază Biblia (a se vedea Z 1886-1868; 1900; 4009; 4562; 4589; 4717; 4886; 5069, 5070 [VDM, Vol. 22, Nr. 5, pag. 1674, n.e.]; 5143 [VDM, Vol. 21, Nr. 1, pag. 1519 n.e.]; 5705, col. 2 la mijloc; Cartea de Întrebări 474, 475, 483 [Ce a spus Pastorul Russell, pag. 386, n.e.]; F 325, 326; a se compara cu PT 1939, pag. 142, 143; PT 1945, pag. 62; PT 1953, pag. 74-76). Acestea s-au dovedit a fi profitabile pentru învățători și învățăcei în adunarea de studiu biblic berean, precum și în studiul individual. Alte lucruri fiind echilibrate, studiul reușit în adunare este acela în care atât învățătorul cât și învățăceii iau o parte plină de interes; iar cele mai bune lecții sunt acelea care sunt pregătite de către toți cei care participă la adunare.

Bătrânul care merge la adunare nepregătit, care așteaptă o inspirație bruscă pentru a repara lipsa pricinuită de indolența sa, și pentru a-l face „să se spele pe mâini de lecție”, ajunge sub dezaprobarea divină, și în multe feluri își dăunează sieși și adunării. Iar frații care nu pregătesc lecția dinainte obțin profit relativ mic, și fac o nedreptate atât pentru ei înșiși cât și pentru acela care conduce studiul în adunare. Idealul pe care Domnul îl ține în fața învățătorilor și a învățăceilor este studiul ca pregătire pentru lecție (2 Timotei 2:15). Lecția bine pregătită atât de învățător cât și de învățăcel este profitabilă pentru cap și inimă, și câștigă aprobarea Domnului. Aceste cugetări ne îndeamnă să oferim unele sugestii cu privire la pregătirea lecției pentru întrunirile adunării și cu privire la prezentarea acesteia de către bătrân (sau de către diaconul calificat), și cu privire la participarea adunării la lecție.

Întrebări generale și speciale

Pentru claritate dorim să facem deosebire între două seturi de întrebări. Pe unul îl vom numi întrebări generale iar pe celălalt întrebări speciale. Prin întrebări generale ne referim la acelea care sunt bazate pe ideile principale ale unui paragraf, în special cele tipărite în „Întrebări Bereene”; iar prin întrebări speciale ne referim la acelea pe care le pregătește bătrânul bazate pe întrebările generale. Nu a fost deloc gândul fr. Russell ca întrebările din „Întrebări Bereene” să fie singurele pe care bătrânii să le pună în studiu. Mai degrabă gândul său a fost ca aceste întrebări generale să fie folosite drept întrebări-sămânță din care să crească alte întrebări în solul minții bătrânilor. În mod corespunzător, aceste întrebări generale ar trebui să stea la baza unei serii de alte întrebări, adică de întrebări speciale, pe care bătrânii le zidesc ca pe o suprastructură pe temelia întrebărilor generale.

Scopul întrebărilor speciale este să ducă și astfel să pregătească adunarea pentru răspunsul la întrebarea generală. Acest lucru înseamnă că de regulă întrebarea generală va veni la urmă, întrebările speciale care duc la răspunsul acesteia logic vin înaintea sa. În unele cazuri întrebarea generală va veni prima în scopuri practice, adică când întrebările speciale sunt bazate pe răspunsul la întrebarea generală. În unele cazuri prezentarea logică a subiectului va cere una sau mai multe întrebări speciale pentru a preceda întrebarea generală, iar apoi una sau mai multe întrebări speciale pentru a urma întrebarea generală; iar în unele cazuri întrebarea generală va avea avantajul de a fi singura care să fie pusă înaintea adunării, fără întrebări speciale. În fiecare caz bătrânul va avea să decidă problema, și aceasta de regulă în timp ce își pregătește lecția. Probabil în 9 din 10 întrebări generale se va găsi practic a se pune toate întrebările speciale înainte de a se pune întrebarea generală. Experiența îl va ajuta din ce în ce mai mult pe bătrân să decidă care dintre cele patru feluri de mai sus este de preferat în fiecare caz pentru a pune întrebarea generală.

Întrucât întrebările generale sunt furnizate pentru bătrân în „Întrebările Bereene”, lucrul său principal va fi să pregătească întrebările speciale. În privința acestei părți importante a pregătirii sale dorim acum să oferim unele sugestii practice pe care anii de experiență le-au dovedit ai fi de valoare. La formularea întrebărilor speciale trebuie să se țină seama mai ales de patru principii.

(1) Întrebările generale sunt un rezumat al paragrafelor pe care se bazează; și drept urmare aceste paragrafe sunt o elaborare a întrebărilor generale care le rezumă.

(2) Cuvintele sau grupurile de cuvinte principale în întrebările generale se referă și rezumă ideile principale ale paragrafelor pe care le rezumă întrebările generale.

(3) Întrebările generale și paragrafele lor de bază trebuie să fie studiate unul în lumina celuilalt; deoarece sunt legate ca rezumat și elaborare.

(4) Întrebările speciale ar trebui să se bazeze pe cuvinte sau grupuri de cuvinte din întrebările generale; deoarece cuvintele sau grupurile de cuvinte principale din întrebările generale se referă și rezumă ideile principale ale paragrafelor de bază; și astfel întrebările speciale bazate în așa fel vor scoate ideile principale ale paragrafelor. Aceste patru principii se aplică mai mult la întrebările bereene cu privire la scrierile Adevărului din Parousie decât la acelea cu privire la scrierile Adevărului din Epifanie, deși sunt aplicabile și la sub-întrebările lor, așa cum arată experiența.

O mică reflectare ne va convinge îndată de înțelepciunea și utilitatea acestor patru principii cu referire la „Întrebările Bereene”; iar experiența în aplicarea lor ne va convinge mai profund de înțelepciunea și utilitatea lor. Un exemplu pentru a ilustra aplicarea acestor principii la pregătirea întrebărilor speciale se va dovedi de ajutor. Ca un astfel de exemplu vom folosi prima întrebare din „Întrebările Bereene” cu privire la Umbrele Tabernacolului, punând în paranteze cuvintele sau grupurile de cuvinte pe care se bazează întrebările speciale, și punând în paranteze pătrate cifrele înainte de fiecare paranteză care se referă la ordinea numerică a fiecărei întrebări: [5] (Care a fost [3] scopul (lui Dumnezeu) în [2] (stabilirea) [1] (Tabernacolului), [4] (a serviciilor și ceremoniilor sale)?); [6] (Evrei 10:1); [7] (8:5); [8] (Coloseni 2:17); [9] (T 11, par. 1); [10] (Z 3053, par. 5, 12). Pe această întrebare vom baza următoarele întrebări speciale: (1) Ce a fost Tabernacolul? (2) Unde a fost stabilit pentru prima dată? (3) Cine a fost Arhitectul său? (4) Ce se îndeplinea în legătură cu acesta? (5) Aici poate fi pusă întrebarea generală. (6) Cum dovedește acest răspuns Evrei 10:1? (7) Cum dovedește acest răspuns Evrei 8:5? (8) Cum dovedește acest lucru Coloseni 2:17? (9) Citiți T 11, par. 1, drept confirmare a acestui răspuns. (10) Citiți Z 3053, par. 5, 12, drept confirmare.

Uneori, așa ca în cazul întrebării în analiză, întrebarea generală nu acoperă toate ideile principale ale unui paragraf. În așa caz bătrânul va face bine să scoată aceste idei principale prin întrebări generale și speciale potrivite. Astfel de întrebări adăugate, de regulă ar trebui să fie puse înainte de a fi studiate textele doveditoare, și întotdeauna înainte de citirea confirmărilor din manual. De exemplu, o întrebare generală s-ar putea baza pe a doua propoziție din paragraf după cum urmează: [1, 2] (Pe lângă Tabernacol și serviciile și ceremoniile sale, ce altceva era tipic?). Această întrebare generală este un exemplu al uneia care cere mai mult decât un răspuns; și drept urmare ar putea fi împărțită în tot atâtea părți câte răspunsuri există la această întrebare generală, după cum urmează: (1) Care a fost primul dintre aceste tipuri adiționale? (2) Care a fost al doilea dintre aceste tipuri adiționale? Pentru a indica faptul că întrebarea generală are mai mult decât un răspuns, toate cifrele pot fi plasate în ordinea lor înainte ca întrebarea generală să fie inclusă în paranteze, după cum am indicat mai sus. Din nou, bătrânul ar putea formula o întrebare generală ca aceea ce urmează, care să acopere a treia propoziție din paragraful în analiză, care de asemenea nu pare să fie inclusă în întrebarea generală în analiză: [7] (Ce efect va avea asupra noastră un [5] (studiu) [6] (amănunțit) al acelor tipuri pe care [1] (israeliții) [2] (le-au practicat anual) [3] (până la Veacul Evanghelic) [4] (pentru edificarea noastră)?); [8] (1 Petru 1:11); [9] (Evrei 10:1-3). (1) Ce națiune a fost întrebuințată pentru elaborarea acestor tipuri? (2) Cât de des le-au practicat? (3) Până în care Veac trebuiau să fie practicate acele tipuri? (4) Pentru a căror edificare au fost destinate? (5) Ce ar trebui să facem cu aceste tipuri? (6) Cum ar trebui să le studiem? (7) Întrebarea generală. (8) Cum dovedește 1 Petru 1:11 ideile din întrebarea aceasta? (9) Cum dovedește Evrei 10:1-3 ideile din întrebarea aceasta?

Exemplele tocmai date vor servi ca să ilustreze aplicarea celor patru principii generale date mai sus pentru reglementarea direcției generale a celui care pregătește întrebările speciale bazate pe întrebările generale în studiile noastre.

Ajutoare pentru memorie

Există o a doua chestiune care merită atenție în legătură cu pregătirea lecției bereene de către bătrân, adică memorarea a ceea ce a pregătit; căci dacă nu face acest lucru, puțin contează cât de mult și cât de bine și-a pregătit lecția – dacă uită ceea ce a pregătit, de regulă nu va fi în stare să prezinte lecția cum se cuvine. De aceea pentru scăpările noastre de memorie unele sugestii se pot dovedi de ajutor.

În afară de ideile din lecție, există trei lucruri speciale pe care trebuie să și le amintească bătrânul: (1) întrebările sale speciale, (2) cuvintele sau grupurile de cuvinte pe care le bazează, și (3) ordinea în care dorește să le prezinte. Procedeul simplu de a pune în paranteze cuvinte sau grupuri de cuvinte pe care își bazează întrebările speciale îi va aminti dintr-o privire de cuvintele sau grupurile de cuvinte pe care își bazează fiecare întrebare specială. Din nou, aceste cuvinte sau grupuri de cuvinte îi vor împrospăta memoria cu privire la întrebările sale speciale, atâta timp cât dacă în ordinea în care dorește să își pună întrebările pune numerele 1, 2, 3 etc. înaintea cuvintelor sau grupurilor de cuvinte în cauză, acestea dintr-o privire îi vor aminti de ordinea în care dorește să își prezinte întrebările. Dacă un bătrân dorește să bazeze două sau mai multe întrebări pe un cuvânt sau un grup de cuvinte, el poate pune cifrele în paranteze chiar deasupra cuvântului sau a grupului de cuvinte; sau dacă este spațiu, le poate pune în ordine una sub alta în fața parantezei. Aceste procedee simple se vor dovedi cârje utile pentru o memorie care șchiopătează. Mai sus am ilustrat cele mai multe dintre aceste puncte în întrebările folosite.

Membrii adunării au diferite capacități

În timp ce își pregătește lecția bătrânul trebuie să țină cont de o a treia cugetare generală, adică de faptul că membrii adunării au diferite capacități. În acest scop se va dovedi de ajutor o grupare după intelect de trei grade de capacități printre cei care asistă la adunare – (1) superior, (2) mediu, și (3) grade inferioare de abilitate. În timp ce își pregătește lecția el își poate grupa întrebările în trei categorii – (a) grele, (b) mijlocii și (c) ușoare – punându-le pe acestea respectiv celor trei grupuri de participanți la adunare. Literele a, b, c, asociate cu numerele din fața parantezei îi vor spune dintr-o privire grupul din adunare pentru a cărui capacitate sunt destinate întrebările. Această sugestie, pusă în practică, va da fiecărui învățăcel ocazia să răspundă în armonie cu capacitatea sa. Însă dacă întrebările grele sunt adresate învățăceilor mai puțin capabili, ei sunt predispuși să se descurajeze și astfel să își piardă interesul; iar dacă întrebările ușoare sunt adresate celor mai capabili învățăcei, ei își vor pierde interesul. Urmarea sugestiei de mai sus va ajuta la susținerea interesului, și va promova încurajarea tuturor, ceea ce, desigur, este foarte de dorit.

Prezentarea lecției

După ce am oferit mai sus câteva sugestii cu privire la metodele mai importante pentru folosul bătrânilor la pregătirea lecțiilor lor, continuăm acum să oferim unele sugestii cu privire la metodele mai importante pentru folosul bătrânilor la prezentarea lecției către adunare:

(1) Bătrânul să își adapteze întrebările potrivit cu diferitele abilități ale membrilor adunării, adresând întrebări dificile celor mai capabili membri din adunare, întrebări medii învățăceilor mijlocii, și întrebări ușoare învățăceilor cel mai puțin capabili.

(2) Apoi bătrânul în primul rând să își prezinte prima întrebare la cam două sau trei persoane, adresându-li-se pe rând pe nume. În al doilea rând să își prezinte prima întrebare către adunare în general pentru comentarii suplimentare sau diferite de cele date de către cele două sau trei persoane cărora li s-au prezentat mai întâi întrebările. Apoi, în al treilea rând, după ce toți cei care au dorit s-au exprimat cu privire la prima întrebare, bătrânul să își dea gândul său drept rezumat al discuției, și astfel să încheie discuția în privința acelei întrebări. În același fel bătrânul să facă cu toate celelalte întrebări pe care le-a pregătit pe baza întrebării generale.

(3) Când se ajunge la întrebarea generală, bătrânul să o prezinte în același fel în care a prezentat întrebările speciale, adică în primul rând la cam trei persoane numite, în al doilea rând către adunare, apoi rezumarea.

(4) După ce bătrânul și-a prezentat întrebarea generală și toate întrebările speciale pe care le-a bazat pe aceasta, să întrebe adunarea dacă are vreo întrebare pe care vrea să o pună – nu pe orice subiect, ci exclusiv pe întrebarea generală în analiză. Ordinea, utilitatea și economia de timp interzic introducerea întrebărilor străine față de întrebarea generală în analiză. Pentru întrebări pe alte subiecte, care din multe motive este de dorit să fie soluționate, ar trebui să fie acordat ceva timp după terminarea lecției generale și înainte de sfârșitul serviciului. Motivele din care adunarea ar trebui să aibă ocazia de a pune întrebări cu privire la fiecare întrebare generală înainte ca următoarea întrebare generală să fie luată pentru analizare sunt multiple: Este posibil ca subiectul să nu fi fost clar pentru unii din adunare; sau se poate ca bătrânul să nu fi scos în evidență unele puncte din întrebarea generală ori din paragraful din care face parte; sau poate ar fi de dorit să se atragă atenția la o diferență de opinie existentă pentru discuție și soluționare etc.

(5) Dacă membrii adunării pun întrebări, conducătorul să le prezinte în ordine în primul rând adunării în general, însă nu celor trei persoane așa cum a făcut cu întrebările speciale și generale; apoi, în al doilea rând, când au răspuns toți doritorii, să o prezinte celui care a pus întrebarea, iar în al treilea rând să își dea gândul său, astfel prin rezumatul său să încheie discuția în privința fiecărei întrebări a adunării. Astfel, deși bătrânul nu trebuie să aibă primul cuvânt la orice întrebare, drept purtător de cuvânt al adunării el trebuie să aibă ultimul cuvânt la fiecare întrebare prezentată, prin aceea că face un rezumat al concluziilor.

(6) Dacă, după ce lecția este terminată cum se cuvine, sunt preluate întrebările pe subiectele străine lecției, bătrânul să le trateze așa cum s-a sugerat la punctul precedent, în primul rând să le prezinte adunării, în al doilea rând să îl întrebe pe cel care a pus întrebarea ce gândește, apoi să facă rezumat.

(7) De obicei, după ce se termină toate întrebările speciale și întrebarea generală, să fie citite pasajele doveditoare menționate, dacă sunt. Uneori acest lucru va fi cel mai bine de făcut în timpul întrebărilor speciale. Bătrânul trebuie să își folosească judecata în această privință.

(8) Pasajele menționate să fie explicate ca dovezi prin răspunsuri la întrebările speciale prezentate de către bătrân în conformitate cu sugestiile date în cazul întrebărilor speciale.

(9) Apoi să fie citită mărturia din manual sau din articolul cu lecția de un cititor bun, cu o voce suficient de tare și cu o rostire clară pentru ca toți să o înțeleagă. Acest lucru în mod cuvenit îi oferă autorului posibilitatea de a rezuma discuția la fiecare întrebare generală.

(10) Atunci bătrânul să preia și să trateze următoarea întrebare generală așa cum s-a schițat mai sus, și așa să continue până la sfârșitul lecției.

Avantajele acestor metode

Avantajele metodelor schițate mai sus sunt numeroase. Ele mențin pacea și ordinea în adunare, asigură minuțiozitatea predării și învățării, atrag pe fiecare învățăcel dând fiecăruia o ocazie individuală să răspundă, adaptează subiectul la diferitele capacități ale diferiților membri ai adunării, oferă tuturor ocazia de a-și exprima opinia, sau să vadă că opinia lui sau a ei este exprimată la fiecare întrebare care vine înaintea adunării, garantează o libertate de exprimare ordonată în adunare și conduce la dezvoltarea minții și inimii învățătorului și învățăceilor.

Câteva sugestii vor fi acum în ordine pentru membrii adunării care nu predau. Aceștia ar trebui să își pregătească lecțiile; căci lecția nepregătită duce la răspunsuri greșite, de mântuială, sau la lipsa lor, umilește inutil adunarea și învățătorul, pricinuiește dispute și răspândește eroare, și în cel mai bun caz lasă mintea și inima doar puțin avantajate, pe când lecțiile bine pregătite de regulă se desfășoară lin și pașnic, edifică și satisfac atât învățătorul cât și adunarea, avansează Adevărul, resping eroarea și înalță atât mintea cât și inima. De aceea sugerăm ca adunarea precum și bătrânul să se pregătească de fiecare lecție. Unul din cele mai bune moduri de a pregăti lecția este de a studia întrebările generale și paragrafele pe care se bazează unul în lumina celuilalt, și de a ține cont de relația dintre cuvintele și grupurile de cuvinte principale din întrebările generale și ideile principale din paragrafe după cum a fost sugerat mai sus să facă bătrânii. Toate referințele să fie căutate și studiate, precum și contextele lor. Aceste puncte folosite cu efortul mintal  necesar pentru a conduce lecția se vor dovedi de importanță esențială la pregătirea membrilor adunării de lecțiile lor.

Metode pentru participarea adunării

Unele sugestii cu privire la participarea membrilor adunării în studiul adunării de asemenea vor fi în ordine. Pentru a le face mai clare le vom enumera.

(1) Manualele sau revistele pentru studiu să fie deschise numai la întrebări în timp ce sunt prezentate întrebările. Vom învăța foarte puțin dacă ne vom citi răspunsurile! Învățătorii noștri din școlile laice, știind acest lucru, ne cereau să ne învățăm lecțiile așa de bine încât să putem răspunde din înțelegere și memorie. Noi să nu facem măcar atâta pentru Domnul?

(2) În timp ce întrebările sunt puse persoanelor pe nume, fiecare să aștepte până conducătorul îi pune lui întrebarea sa personală, și să nu răspundă în locul altuia. A aștepta până suntem întrebați înainte de a răspunde la întrebarea individuală va insufla stăpânirea de sine și practicarea Regulii de Aur. Este un privilegiu de a răspunde la întrebări; și nimeni prin aceea că răspunde în locul altuia nu ar trebui să-l lipsească pe altul de privilegiile sale, așa cum nici el nu ar dori să fie lipsit de ale sale.

(3) Fiecare frate sau soră care răspunde la întrebările prezentate către toată adunarea să folosească numai o parte rezonabilă de timp și ocazii, amintindu-și că și alții doresc timp și ocazii cuvenite pentru a se exprima.

(4) Fiecare să se străduiască să răspundă la acel punct, omițând din răspunsurile sale toate aspectele nepotrivite. Implementarea acestei sugestii va cruța nervii slabi din adunare și va împiedica repetările inutile și vorbăria irositoare de timp în care unii se răsfață; pentru că unii par să simtă că trebuie să spună tot planul în timp ce răspund la o întrebare, chiar dacă cere afirmarea doar a unei fracțiuni foarte mici de Adevăr. Chiar de a răspunde la toate lucrurile din întrebarea generală sub o întrebare specială ar fi în afara ordinii; întrucât ar anticipa răspunsurile la întrebările pe care conducătorul nu le-a pus încă adunării. Astfel se interferează cu conducătorul și cu alții din adunare. Răspunsul la punct ajută pe toți, inclusiv pe acela care răspunde.

(5) Fiecare să studieze pentru ca răspunsul său să fie cât mai concis posibil. Acest lucru este necesar pentru a face progres rezonabil cu o lecție unde fiecare întrebare este adresată la două sau trei persoane, unde tot atâția câți doresc pot răspunde, unde conducătorul rezumă fiecare întrebare, și unde oricine din adunare de asemenea poate prezenta întrebări și oricine precum și cel care întreabă și bătrânul pot da răspunsuri la acestea. Mai mult, răspunsurile prea lungi de obicei acoperă punctele incluse în întrebările următoare, pe când răspunsurile concise nu numai că economisesc timp, ci de regulă sunt înțelese mai bine de alții, lovind, așa ca de obicei, drept în țintă.

(6) Fiecare, atunci când răspunde, să își limiteze răspunsul la întrebările bătrânului – să nu dispute răspunsurile altora, ceea ce curând ar face ca studiul să degenereze într-o dezbatere. Dojenirea și corectarea nu sunt o ordine generală; acestea aparțin bătrânului; iar cel care își asumă în adunare rolul de corector al răspunsurilor altora se amestecă în treaba bătrânului. Dacă cineva crede că s-a dat un răspuns greșit să aștepte ca bătrânul să-l corecteze. Este posibil ca acesta din urmă să nu facă o corectare, deoarece crede că nu s-a făcut nicio greșeală, sau deoarece consideră că nu este important, sau pentru că a uitat. Dacă bătrânul nu face o corectare, și dacă cel care crede că s-a făcut o greșeală consideră că este suficient de important să urmărească chestiunea, el poate decide să-l întrebe pe bătrân cu privire la aceasta după întrunire sau la un moment potrivit mai târziu. El întotdeauna ar trebui să țină cont de faptul că propria sa cunoștință pe acel subiect ar putea fi deficitară, și ar putea dori să cerceteze mai detaliat problema. Însă dacă este destul de sigur că s-a făcut o greșeală și dacă consideră că este suficient de important să fie corectată atunci și acolo, să aștepte până când se termină întrebarea generală și întrebările speciale bazate pe aceasta, atunci când bătrânul dă ocazie adunării să pună întrebări. Apoi să formuleze cu atenție o întrebare ca și cum ar căuta informație dar nu ca și cum ar căuta să corecteze pe altcineva, și să o prezinte bătrânului, care se va ocupa de ea cum s-a sugerat mai sus, adică o va prezenta la toată adunarea, apoi celui care a întrebat, iar apoi va rezuma. Întrebările care sunt puse pentru că cineva crede că s-a făcut o greșeală întotdeauna ar trebui să fie puse într-un mod diferit, probabil întrebând cam cum punctul de vedere care a fost exprimat poate fi armonizat cu o afirmație sau cu unele afirmații din Scripturi și expunerile lor în scrierile Adevărului. Toți ar trebui să fie atenți să nu-l îngreuneze și să nu-l stânjenească inutil pe bătrân, care are un serviciu adesea foarte dificil. Totul trebuie făcut în spiritul iubirii și al ajutorării reciproce.

(7) Dacă cineva a exprimat clar gândul altuia cel din urmă să fie mulțumit cu acesta, și să nu irosească timpul și să nu încerce îndelunga răbdare a altora repetându-l.

(8) Dacă cineva are ceva diferit de exprimarea altuia cu privire la o întrebare sau adăugător la ea, să spună într-un mod ordonat, întrucât este de dorit ca oricărui gând avut la subiect să i se dea o ocazie de exprimare în adunare. A reține gândul ar putea rezulta în lăsarea celui necorectat în eroare, sau în suprimarea unui adevăr necesar.

(9) Înainte ca membrii adunării să pună întrebări, va fi bine pentru ei să aștepte până conducătorul va fi pus întrebarea generală și toate întrebările sale speciale bazate pe ea; căci de obicei astfel de întrebări anticipează și intervin în întrebările ordonate ale bătrânului spre disconfortul bătrânului și paguba adunării. Dacă el nu pune întrebările pe care le au alții, le va fi oferită posibilitatea de a le prezenta la momentul respectiv pentru asemenea întrebări. Astfel nimic nu se va pierde, iar ceva se va câștiga printr-o asemenea așteptare ordonată.

(10) Fiecare să acorde exprimării celorlalți atenția politicoasă pe care o dorește pentru a sa proprie; da, mai mult decât atât, fiecare când întreabă sau răspunde să-i prefere pe alții în onoare.

Astfel de metode respectate de membrii adunării în mare măsură vor asigura ordinea și pacea în adunare, vor dezvolta justețea și iubirea în conducătorul și membrii adunării, vor înălța mintea și inima în toți cei implicați, vor face ca legătura care îi unește să fie binecuvântată într-adevăr, vor face din studiile noastre ospețe de dragoste atât în fapt cât și în nume, vor mulțumi conducătorul, vor bucura adunarea, vor onora pe Domnul și vor glorifica pe Tatăl. Prin urmare recomandăm din toată inima metodele de studiu berean descrise mai sus pentru Israelul lui Dumnezeu de pretutindeni, asigurându-i că vor fi nemăsurat mai binecuvântați prin întrebuințarea lor cum se cuvine în Studiile Bereene decât prin Manualism sau prin alte metode de studiu.

Adunări fără Bătrâni

Fie din motiv de lipsă de calificări adecvate în mijlocul lor, fie din cauza barierei de sex, în unele adunări nu este nimeni care să poată acționa ca bătrân. În asemenea împrejurări cum ar putea fi folosite cu profit metodele schițate mai sus? Răspundem: Să fie ales un președinte competent, bărbat sau femeie, de preferință prin rotație, a cărui datorii vor fi să prezinte adunării în ordinea dată mai sus întrebările speciale pe care membrii adunării le pregătesc acasă și să le ofere în adunare la întrebările generale.

Un astfel de președinte, bărbat sau femeie, după ce a citit întrebarea generală, poate proceda după cum urmează: El sau ea să întrebe adunarea: Cine are o întrebare la întrebarea generală? Când un membru din adunare pune așa o întrebare, președintele sau președinta să o prezinte la cam trei persoane, apoi adunării, apoi celui ce a întrebat. El sau ea să nu rezume discuția, așa cum face bătrânul; ci el sau ea să răspundă numai când el sau ea are ceva adăugător sau diferit față de ceea ce au expus ceilalți. În acest fel președintele sau președinta să procedeze cu toate întrebările, generale și speciale, cum s-a schițat mai sus, și la timpul potrivit să facă apel pentru întrebări cu privire la Scripturile citate așa cum s-a afirmat mai sus; și la urmă, în legătură cu fiecare întrebare generală el sau ea să ceară citirea paragrafelor corespunzătoare din manual așa cum s-a arătat mai sus, să dea adunării ocazii la sfârșitul lecției să pună întrebări pe subiecte aparte de lecție, și să se ocupe de ele așa cum s-a descris mai sus.

Această procedură va cere ca fiecare membru al adunării să pregătească întrebări speciale oarecum după modul care a fost indicat mai sus pentru bătrân. Printr-o astfel de procedură cum tocmai a fost schițată, adunările se pot edifica foarte bine chiar dacă nu au bătrâni. Într-adevăr, avantajele adăugate care vin de la toată adunarea care pregătește întrebările speciale într-o mare măsură vor compensa unele dezavantaje căpătate din aceea că nu are bătrân. Așadar noi recomandăm din toată inima ca această procedură să fie întrebuințată acolo unde nu sunt bătrâni (sau diaconi calificați). Domnul să binecuvânteze aceste sugestii pentru cei dragi de pretutindeni!

PT, №477, 1965, 36-39

Dacă ați găsit o greșeală, vă rugăm să inserați fragmentul și să apăsați Ctrl+Enter.