Destinul Etern al Omului

Destinul Etern al Omului

Dumnezeu dă soluția adevărată

ȘTIAȚI: Că de secole întregi omul a încercat să rezolve problema destinului său etern?

  • Că în timp ce ateii și alții susțin că odată cu moartea se sfârșește totul pentru totdeauna, totuși la general vorbind neamul omenesc are o speranță arzătoare că dincolo de mormânt există pentru ei o viață fericită?
  • Că unii consultă medii spiritiste, astrologi, necromanți, etc., pentru găsirea răspunsului, dar că soluțiile lor sunt nesatisfăcătoare și amăgitoare?

ȘTIAȚI: Că mulți filosofi, scriitori, învățători, teologi, conducători religioși etc., au oferit diferite soluții la problema destinului etern al omului care de asemenea sunt nesatisfăcătoare și amăgitoare, și vor dezamăgi foarte tare pe oricine le folosește?

  • Că aceste soluții sunt amăgitoare fiindcă ele de obicei sunt bazate pe marea minciună a lui Satan din Eden ― „Hotărât că nu veți muri” (Geneza 3:4; Ioan 8:44) ― pe care încă o mai susține, îndeosebi prin teoria că sufletele umane trăiesc după ce corpul moare ― că ele transmigrează sau sunt reincarnate în alte corpuri, sau că ele intră într-o stare intermediară cum ar fi purgatoriul, sau că merg direct în fericirea eternă din cer sau într-un iad de tortură veșnică?
  • Сă contrar teoriei „sufletului nemuritor”, soluția Bibliei se bazează pe învățătura sa simplă că omul este un suflet (Geneza 2:7 ― nu are un suflet), că sufletele sunt muritoare (pot muri) ― „Sufletul care păcătuiește, acela va muri” (Ezechiel 18:4, 20; Psalmul 56:13; 78:50; 116:8; Iacov 5:20), și că sufletele, bune și rele, sunt inconștiente în timpul morții, „adormite” (Deuteronomul 31:16; 2 Împărați 16:20; 21:18; Psalmul 90:3-5; Ioan 11:11-14, 44; Faptele 2:29, 34; 13:36; 1 Tesaloniceni 4:13-15)?
  • Că iadul biblic (șeol sau hades ― adesea tradus mormânt), unde toate sufletele ­­­„dorm” până la trezirea învierii, este o stare de inconștiență și uitare (Geneza 37:35; Iov 14:13; Psalmii 6:5; Eclesiastul 9:10 etc.)?
  • Că singura speranță pentru o viață viitoare după moarte este bazată pe învierea din morți (Daniel 12:1, 2; Ioan 5:28, 29; Faptele 24:15), și că dacă nu este înviere, trezire din morți, atunci toți care au murit sunt morți pentru totdeauna ― chiar și cei „ce au adormit în Hristos sunt pierduți [sunt morți pentru totdeauna]” (1 Corinteni 15:6, 18)?
  • Că omenirea, în primul om Adam, „făcut cu puțin mai prejos decât îngerii”, „din pământ, pământesc;” nu a pierdut viața în cer (pentru că niciodată nu i-a fost dată și nici nu i-a fost promisă lui Adam și neamului său) ci viață eternă pe pământ ― asupra căruia i s-a dat stăpânire (Psalmii 8:5-8; 1 Corinteni 15:47; Geneza 1:26-28; 3:22-24)?

ȘTIAȚI: Că prin neascultarea lui Adam „a intrat păcatul în lume și moartea prin păcat; și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor [prin ereditate ― toți se nasc în păcat «născut în nelegiuire»], pentru că toți au păcătuit”; și sunt sub sentința morții (întreruperea vieții ― nu chinul veșnic!) (Romani 3:9, 10; 5:12, 17-19; 6:23; 1 Corinteni 15:21, 22; Psalmii 51:5)?

  • Că „Dumnezeu își arată dragostea față de noi, în aceea că, pe când eram noi încă păcătoși [«Isus a venit în lume să salveze pe păcătoși», pe «cei neevlavioși»], Cristos a murit pentru noi ”, „pentru toți”, „pentru fiecare om”, și că numai având credință în Isus ca Mântuitor păcătoșii ar putea fi făcuți drepți înaintea lui Dumnezeu (Romani 5:8-11; 1 Timotei 1:15; 2 Corinteni 5:14, 15; Evrei 2:9; Faptele 16:31; Romani 3:24-26; 5:1; Efeseni 2:8-10; 1 Ioan 5:11-13)?
  • Сă în continuare trebuie să ne consacrăm, și anume, să renunțăm la propriile noastre voințe și să acceptăm voința lui Dumnezeu ca pe a noastră, așa cum a făcut Isus (Evrei 10:7), și după aceea să fim urmașii Săi credincioși până la sfârșit, dacă voim să câștigăm viața veșnică ca destin al nostru (Romani 5:2; 12:1; 6:23; Proverbe 23:26; Matei 16:24-36; Ioan 10:27, 28)?
  • Că deoarece Isus „s-a dat pe sine însuși răscumpărare pentru toți”, „Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie salvați [din condamnarea lui Adam] și să vină la cunoașterea [exactă a] adevărului” (1 Timotei 2:4-6; 4:10; 1 Ioan 2:2)?
  • Că cei „aleși”, „aleși din lume” (Ioan 15:19; Faptele 15:14; Apocalipsa 5:9) care în Veacul Evanghelic vin la Dumnezeu prin pocăință, credință în Isus ca Salvator și făcând și ținând consacrarea, sunt o excepție de la regula generală ― că în cele din urmă vor avea viață veșnică în cer ca destin al lor etern (Ioan 14:1-3; 2 Corinteni 5:1, 2; Evrei 10:34; 1 Petru 1:4)?
  • Сă omenirii în general ― acelora care nu au avut o ocazie deplină și completă de mântuire în această viață ― li se va acorda șansa de a câștiga viață veșnică pe pământ în pace și fericire, ca destin a lor etern (Isaia 2:2-4; 11:9; 25:6-9; 35:1-10; 65:17-25; Mica 4:1-4; Faptele 15:17; Apocalipsa 21:2-4; 22:3)?

ȘTIAȚI: Că Isus și discipolii Săi din Veacul Evanghelic datorită credinței lor sunt sămânța (copiii) lui Avraam, prin care în „timpurile restabilirii” care vor veni, Veacul Milenar, toate familiile pământului vor fi binecuvântate și judecate în dreptate (Geneza 12:3; 22:16-18; Galateni 3:8, 16, 29; Psalmii 72:1-4; 1 Corinteni 6:2; Matei 19:28; Luca 22:29, 30; Faptele  17:31; 2 Timotei 4:1; 2 Petru 3:7, 8; Apocalipsa 20:12, 13)?

  • Că aceia din omenire care în încercarea din Veacul Milenar al lui Dumnezeu vor demonstra că sunt dispuși și ascultători vor câștiga viața veșnică ca destin al lor ― nu în „cerurile noi”, ci ― pe „pământul nou” (2 Petru 3:13), în timp ce aceia care se dovedesc nevrednici vor fi tăiați (anihilați) de la viața veșnică în moartea a doua ca pedeapsă sau destin al lor, precum cea a Diavolului și a îngerilor săi (Psalmii 37:9-11, 22, 29, 34, 38; 145:20; Proverbe 2:21, 22; Isaia 1:28; 60:21; Matei 25:31-46 ― focul este simbolul distrugerii; Evrei 2:14; Apocalipsa 20:14, 15; 21:8)?
  • Că „cerurile sunt ale Domnului [ale lui Iehova]: dar pamântul l-a dat … oamenilor”, că „Dumnezeu însuși care a format pământul … nu l-a creat în zadar, l-a format pentru a fi locuit”, și el „ramâne pentru totdeauna” (Psalmii 115:16; Isaia 45:18; 46:9-11; 55:10, 11; Eclesiastul 1:4; Psalmii 104:5; 119:90)?

Dacă ați găsit o greșeală, vă rugăm să inserați fragmentul și să apăsați Ctrl+Enter.