Dumnezeu îl iubește pe acela care dă bucuros — 2 Corinteni 9:7.
Acest lucru este valabil nu numai din punct de vedere bănesc, după cum se aplică în mod general, ci şi în ce priveşte toate darurile şi jertfele mici pe care noi le facem pentru El şi pentru cauza Sa. Dacă noi vrem să fim plăcuţi Domnului, să creştem în favoarea Sa și să ne apropiem mai mult de El, să ne aducem inimile din ce în ce mai mult la starea pe care El o aprobă şi o iubeşte, de zel, bucurie, promptitudine în fiecare serviciu pe care noi îl putem face. Dificultatea pentru mulţi creştini constă în faptul că ei nu au învăţat pe deplin marele privilegiu de care ne bucurăm în acest Veac Evanghelic, de a putea prezenta Domnului micile noastre sacrificii, micile noastre renunţări la noi înşine, cu asigurarea că faptele noastre imperfecte vor fi acceptabile pentru Dumnezeu prin Cristos — Z ’02, 42 (R2950). * * * Dumnezeu dă în mod constant tuturor creaturilor Sale lucruri trebuincioase ființei lor. În mod special El dă continuu harul, mila și Adevărul celor consacrați Lui. El nu dăruiește cu reținere sau zgârcenie. „El dă cu generozitate și nu reproșează.” Dumnezeu dă cu bucurie și cu generozitate. Și El dorește ca poporul Său să fie asemenea Lui în privința aceasta precum și în altele. „Fără plată ați primit, fără plată să dați”, este o declarație care exprimă idealul Domnului pentru noi. Nu trebuie să dăm numai bani, ci și timp, talente, cunoștință, iubire, influență, reputație — într-un cuvânt, tot ce avem. Trebuie să fim recunoscători, să fim voioși și să apreciem mult darurile lui Dumnezeu, să fim foarte înțelegători față de nevoile altora, să fim foarte fericiți să dăruim și să îi vedem pe alții binecuvântați și să fim atât de plini de entuziasm că dăruirea cu bucurie câștigă iubirea specială a lui Dumnezeu, încât să fim fericiți a dărui — PT 1933, 163.
Așa cum l-ați primit pe Cristos Isus Domnul, așa să umblați în el, fiind înrădăcinați și zidiți în el și întemeiați în credință, așa cum ați fost învățați, abundând în ea cu mulțumire — Coloseni 2:6, 7.
Sentimentul general printre învăţătorii falselor doctrine, care cred că nu este nici necesar şi nici de recomandat a fi întemeiat în credinţă, este ... că a fi întemeiat înseamnă a fi bigot. Bigot, însă, este acela care este atât de nejust în mintea lui încât primeşte şi susţine cu insistenţă ceea ce el niciodată nu a verificat, nici prin judecata sănătoasă şi nici prin autoritatea Bibliei. Nu este însă bigot lipsit de raţiune cel care, cu credinţă simplă, pe baza autorităţii lui Dumnezeu, primeşte Cuvântul lui Dumnezeu. Aceştia şi numai aceştia, care fac așa, sunt întemeiați în Adevăr. Deosebirea între un creştin tare şi neclintit şi un bigot este aceea că unul este întemeiat în Adevăr iar celălalt în eroare — Z ’03, 199 (R3215).
* * *
Îl primim pe Isus Cristos ca Domn prin lepădarea voinței noastre și prin acceptarea voinței Sale în locul voinței noastre. Trebuie să stăruim în acest început. Suntem înrădăcinați în El atunci când ne luăm proviziile numai de la El. Suntem zidiți în El atunci când zidim un caracter ca al Lui. Suntem întemeiați în credință conform Cuvântului atunci când rămânem fermi în ea; și abundăm în ea cu mulțumire atunci când creștem în ea cu recunoștință — PT 1935, 62.
Întrebări: Ce experiențe am avut eu săptămâna aceasta potrivit acestui text? Cum le-am întâmpinat? Ce ajutor sau ce piedici am avut în aceste experiențe? Care au fost rezultatele?
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: