Faceți toate lucrurile fără cârtiri — Filipeni 2:14.
Toți putem avea în dispoziția noastră naturală o tendință să ne plângem, să cârtim, să ne văietăm în necazurile care vin peste noi, chiar și în serviciul Adevărului. Dar, pe măsură ce ne dezvoltăm mai mult în asemănarea cu Cristos, desigur că Domnul va aștepta de la noi să ajungem tot mai mult la standardul pe care El îl pune în fața noastră, în care încercările și greutățile prezente vor fi mai mult decât echilibrate, mai mult decât contrabalansate prin Spiritul Său și prin mărturia Spiritului Său, că toate lucrurile lucrează spre binele nostru — producând pentru noi o mai mare slavă prin aceea că ne pregătesc pentru ea — Z ’02, 40 (R2947). * * * Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să aprobe și să tolereze ceea ce este greșit în învățătură sau practică. Ei nu trebuie nici să stea liniștiți și să lase păcatul și eroarea să se înmulțească și să aibă cale liberă. Astfel, Isus, apostolii, profeții credincioși, evangheliștii, pastorii sau învățătorii și alții din poporul credincios al lui Dumnezeu au fost nemulțumiți și au protestat împotriva lor. O astfel de nemulțumire și protestare nu trebuie considerată „cârtire” în sensul acestui verset. Felul de nemulțumire și protestare pe care acest text îl numește cârtire, este atunci când cineva se plânge pe soartă, experiențe, posibilități, greutăți, încercări, suferințe, umiliri și providențe ale Domnului, așa cum acestea îl afectează pe el sau pe alții. Acestea indică faptul că voința nu-i este moartă ci cu totul vie; iar persoana care face astfel se opune lui Dumnezeu și trăiește pentru sine — PT 1933, 163.
Întrebări: Ce experiențe am avut eu săptămâna aceasta în privința răbdării? Cum le-am întâmpinat? Ce m-a ajutat sau ce m-a împiedicat în aceste experiențe? Ce rezultat au dat ele?
De aceea având aceste promisiuni, preaiubiților, să ne curățim de fiecare întinare a cărnii și a spiritului, desăvârșind sfințenia în teama de Dumnezeu— 2 Corinteni 7:1.
Câți dintre moștenitorii în perspectivă ai Împărăției află că ei se murdăresc cu răutate, viclenie, fățărnicie, invidie, vorbire de rău! Este sigur că fiecare are unele dintre aceste slăbiciuni, dacă nu toate, în carnea sa, cu care trebuie să se răfuiască mai ales la începutul chemării sale de creștin. Cu câtă grijă ar trebui ca toți să înlăture aceste lucruri! Cum ar trebui ca fiecare să-și cerceteze nu numai orice faptă a vieții, orice cuvânt și orice cuget, ci și orice motiv care determină cugetele, cuvintele și faptele sale, pentru ca ei să poată fi din ce în ce mai curățați de întinările pământești și să fie din ce în ce tot mai plăcuți Domnului! — Z ’03, 408 (R3265).
* * *
Prin întinarea cărnii se înțeleg defectele care sunt înrădăcinate și exteriorizate prin trup, cum ar fi năravurile cu tutunul, narcoticele și alcoolul, lipsa de castitate, lăcomia, murdăria trupească etc. Prin întinarea spiritului se înțeleg defectele care sunt înrădăcinate și exteriorizate prin minte, cum ar fi mânia, ura, răutatea, presupunerea de rău, fățărnicia, hrăpăreția, necredința, deznădejdea, trufia etc. Promisiunile care sunt cuprinse în Legământul întărit prin Jurământ sunt mijloacele rânduite de Dumnezeu pentru curățirea noastră de întinarea cărnii și a spiritului; iar metoda cea mai bună pentru a ne curăța este reverența față de Dumnezeu, prin care ne completăm consacrarea — PT 1932, 48.
Lectură suplimentară: Z ʼ10, 189 (R4628: Mintea cea nouă în contrast cu mintea cărnii― VDM, Vol. 29, Nr. 4, pag. ); Z ʼ12, 389 (R5148: Ce constituie puritatea inimii? ―VDM, Vol. 21, Nr. 1, pag. 1509); Z ʼ13, 184 (R5258: Vederea spirituală proporțională cu puritatea inimii―VDM, Vol. 18, Nr. 4, pag. 1310).
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: