Și nu numai ea, dar și noi care avem cele dintâi roade ale Spiritului, suspinăm în noi, așteptând înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru — Romani 8:23, GBV1989.
Poporul Domnului nu trebuie să facă paradă de greutățile lor, plângându-și soarta. Dimpotrivă, ei au privilegiul rugăciunii și instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu, care-i învață de ce sunt permise condițiile rele din prezent și cum, când și de ce se apropie timpul când lacrimile vor fi șterse de pe toate fețele și nu va mai fi nici plâns, nici suspin și nici moarte. De aceea, în loc să se plângă în fața lumii, ei să se bucure și să vestească virtuțile Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Simpatia noastră față de biata lume, care nu are aceste avantaje, așa să ne facă să-i vestim Evanghelia, încât propriile noastre dureri să se stingă, să fie parțial uitate — Z ’02, 40 (R2947). * * * Familia umană geme sub blestem, care constă din creșterea buruienilor, secetă, tăciune, foamete, ciumă, cutremure de pământ, vulcani, tsunami, furtuni, inundații, extreme ale climei, Satan, îngeri căzuți, păcat, eroare, necaz, depravare, ură, conflict, persecuție, înălțarea celor răi, exploatare, tiranie, intrigi clericale, sectarism, trudă, panică, pierdere, înstrăinare de Dumnezeu, boală, procesul morții și moarte. Poporul lui Dumnezeu din Veacul Evanghelic geme înăuntru din cauza efectelor blestemului și din cauza suferințelor adăugate de sacrificiul lor. Neamul omenesc geme în exterior. Deși nu putem înăbuși gemetele interioare, trebuie să le înăbușim pe cele exterioare. Lumea geme în timp ce așteaptă eliberarea, pe care Dumnezeu i-o va da la revelarea celor aleși în glorie. Noi gemem în timp ce ne așteptăm înfierea deplină la înviere, când vom fi izbăviți de relele cărnii și vom primi gloriile împreună cu Isus — PT 1933, 163.
Chiar dacă aș împărți toate averile mele să hrănesc săracii … dar nu aș avea dragoste, nu mi-ar folosi la nimic— 1 Corinteni 13:3, KJV.
În slujba noastră pentru alții să nu uităm că banul nu este unicul lucru de care oamenii duc lipsă dureroasă. Unii, care nu au nevoie de bani, au nevoie de iubire și simpatie. Domnul nostru a fost unul dintre aceștia: inima Lui plină de iubire a aflat, comparativ, puțină prietenie în mințile mai mult sau mai puțin întinate chiar și ale celor mai nobili reprezentanți ai omenirii căzute, care erau apostolii Săi. În Maria, se pare, El a aflat acea profunzime a iubirii și a devotamentului care pentru El a fost o mireasmă de tămâie dulce, de reîmprospătare, de înviorare, un întăritor; după cât se vede Maria a apreciat mai bine decât alții lungimea și lărgimea caracterului Învățătorului. Ea a fost încântată nu numai că poate ședea la picioarele Lui și poate învăța de la El, ci, de asemenea, că-i poate da, cu mare preț, un semn al devotamentului și iubirii ei — Z ʼ99, 77 (R2447).
* * *
Cuvintele Apostolului lasă să se înțeleagă că există posibilitatea de a da fără bunăvoință. Pe măsură ce ne gândim la acest lucru, recunoaștem adevărul afirmației sale din faptul că unii dau din vanitate, unii pentru spectacol, unii pentru câștig și unii din invidie și vrajbă. Acestea în loc să le aducă beneficiu le strică în mod hotărât caracterele. Pentru a-l binecuvânta pe cel care dăruiește cât și pe cel care primește, darul trebuie să izvorască din iubirea divină — PT 1926, 95.
Întrebări: Din ce motive am făcut fapte bune săptămâna aceasta? Ce m-a ajutat sau ce m-a împiedicat să le fac? Care au fost împrejurările și rezultatele?
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: