Nu vă întristați, pentru că bucuria lui Iehova este tăria voastră — Neemia 8:10. Întristările pot veni într-adevăr, și vor veni adesea ca un potop, dar Domnul este ajutorul nostru în toate aceste lucruri. Sufletul care nu a cunoscut niciodată disciplina întristării și necazului nu a învățat încă cât de prețioasă este iubirea și ajutorul Domnului. Domnul se apropie în mod special de noi în perioadele de întristare copleșitoare, atunci când noi ne apropiem de El. Așa a aflat psalmistul (130), atunci când, într-un necaz profund, el a strigat către Domnul și a cugetat asupra dreptății Sale spunând: „Din adâncuri am strigat către tine, Iehova. Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele”. Simțindu-și propriile neajunsuri, tânjind după eliberare deplină de orice imperfecțiune și profețind despre pregătirile bogate ale Planului Divin de salvare prin Cristos, el adaugă: „Dacă tu, Iehova, ai însemna nelegiuirile [punându-le pe seama noastră], Doamne, cine ar sta în picioare? Dar la tine este iertare, ca să fii de temut [privit cu reverență]” — Z ’95, 20 (R1759). * * * În general vorbind, cea mai mare parte a omenirii este dată mai curând pe mâna întristării decât a bucuriei. Nu putea fi altfel sub domnia blestemului adamic; căci durerea, suferința, boala, pierderile, dezamăgirile, dușmăniile, procesul morții, moartea și doliul abundă din toate părțile și întristează omenirea; pentru că trăim cu toții în noaptea păcatului în care plânsul durează (Psalmii 30:5). Astfel, bucuria nu este experiența obișnuită și de durată a omenirii sub blestem. Este privilegiul poporului lui Dumnezeu să fie bucuros — PT 1942, 100.
Întrebări: Am încercat eu să obțin mângâiere de la Dumnezeu și să nu mă întristez prea mult? Ce ajutoare sau ce obstacole am avut în privința aceasta? Care au fost rezultatele?
Umblați precum copii ai luminii … încercând ce este plăcut Domnului— Efeseni 5:8, 10.
Dacă noi suntem sfințiți prin Adevăr pentru Dumnezeu — dacă voința noastră este moartă și am acceptat pe deplin voința Domnului ca fiind a noastră, în cuget, cuvânt și faptă, atunci am făcut voia lui Dumnezeu și vom câștiga premiul ca „învingători”, chiar dacă, nefiindu-ne date ocazii favorabile, nu am predicat niciodată, nu am dat niciodată săracilor și niciodată nu am suferit ca martiri pentru cauza Adevărului. Să reținem bine acest punct cu toții: „Aceasta este voia lui Dumnezeu [cu privire la voi], sfințirea voastră”. Nimic să nu umbrească sau să întunece acest adevăr — nici alte adevăruri și nici erori. Aceasta să domine mersul vieții noastre și dacă voința lui Dumnezeu este într-adevăr voința noastră, atunci avem o cărare clar marcată înaintea noastră, ceea ce este foarte important — Z ʼ99, 4 (R2411).
* * *
Copiii luminii sunt poporul consacrat al lui Dumnezeu care au Adevărul. Ei își conformează conduita după doctrinele, preceptele, promisiunile, îndemnurile, profețiile, istoriile și tipurile din Cuvântul lui Dumnezeu. Ei studiază statornic Cuvântul și caută să-i pună în practică principiile în împrejurările din viața lor, pentru ca astfel să poată afla, și apoi să facă ce este plăcut Domnului — PT 1926, 95.
Întrebări: Am căutat eu săptămâna aceasta, ca un copil al luminii, să-mi cercetez dispoziția, motivele, gândurile, cuvintele și faptele? În ce mod? Din ce motiv? În ce împrejurări? Cu ce rezultate?
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: