Noi nu avem privilegiul să ajungem în contact personal cu scumpul nostru Răscumpărător, dar avem privilegiul să ungem pe „frații” Domnului cu parfumul dulce al iubirii, al simpatiei, al bucuriei și al păcii, și cu cât acesta ne va costa mai mult în privința negărilor noastre de sine, cu atât va fi mai prețios în ochii Fratelui nostru mai mare, care a declarat că în măsura a ceea ce facem sau nu facem fraților Săi, Lui îi facem sau nu-i facem. ... Vasele noastre de alabastru sunt inimile noastre, care trebuie să fie pline de parfumurile cele mai scumpe și mai dulci ale dorințelor bune, ale amabilității și iubirii față de toți, dar mai ales față de … Domnul nostru Isus, și față de toți discipolii Săi … asupra cărora avem acum privilegiul să turnăm dulcile miresme ale iubirii și devotamentului în numele Domnului, căci noi suntem ai Lui— Z ’99, 78; ’00, 378(R 2447; 2743).
* * *
Nu pentru că n-ar fi cunoscut slăbiciunile omenești ale Mariei a apreciat Isus fapta bună pe care ea a făcut-o pentru El; dar în pofida acelei cunoștințe El a avut noblețea de caracter care putea vedea atât abilitatea cât și intenția ei, iar aceasta L-a făcut să o aprecieze atât de mult pe Maria, știind că ea a păstrat tot ce avea mai bun pentru El și că a făcut tot ce a putut. De aceea El a lăudat-o cu dragă inimă, spre amintirea ei. Și fără îndoială, El a intenționat ca această laudă să fie o lecție și o încurajare pentru noi, ca noi să putem învăța să apreciem faptele bune, faptele iubitoare ale altora și să fim încurajați să facem binele. Dacă ne spargem vasele noatre de alabastru asupra consacraților Săi cu cele mai bune intenții și abilități, El va aprecia fapta noastră și o va menționa ca pe o amintire a faptului că noi am făcut ceea ce am putut. Dumnezeu nu ne cere mai mult decât atât; iar noi nu trebuie să oferim mai puțin — PT 1933, 162.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: