Când dă El liniște, cine o va tulbura? — Iov 34:29.
Cine altul decât numai „Dumnezeul oricărei mângâieri” poate da liniște în mijlocul tulburărilor care se ridică în suflet ca niște furtuni neașteptate pe mare? Ca și marinarii în pericol pe ocean strigăm și noi către Domnul și El ne aduce în portul dorit, în portul binecuvântat al liniștii și păcii în Dumnezeu. Care este strigătul care aduce acest răspuns de pace? Nu este rugăciunea ca orice ocazie de tulburare să fie îndepărtată de la noi, căci nu totdeauna este voința lui Dumnezeu să aducă pace spiritului omenesc pe această cale; nu este totdeauna calea cea mai bună. Există însă un strigăt care totdeauna aduce liniștea pe care nimeni nu o poate tulbura. Este rugăciunea pentru supunerea dulce, încrezătoare și iubitoare în voința lui Dumnezeu — Z ’96, 259 (R2058).
* * *
Elihu, la fel ca ceilalți trei împotrivitori ai lui Iov, nu era inspirat de Dumnezeu, așa cum era Iov. Cu toate acestea, în cuvântarea lui Elihu, un contemporan cu Avraam, se găsește multă înțelepciune, o înțelepciune care dovedește că el a fost departe de maimuță, o înțelepciune pe care evoluționiștii nu au atins-o încă. Deși afirmația din textul nostru nu este inspirată, este totuși o vorbă adevărată; căci Dumnezeu dă celor care sunt ai Săi o pace pe care alții nu o pot lua. Această pace izvorăște dintr-o credință deplină în El și din armonia inimii cu El, cu caracterul Său, cu planul și lucrările Sale, pe care lumea nu o cunoaște, nu o poate da și nici nu o poate lua. Cei care sunt ai Săi își dau seama de aceasta prin experiență binecuvântată. Nestrămutați în promisiunea Sa întărită prin Jurământ, în lucrarea lui Isus ca Mare Preot și în posesia Spiritului sfânt, ei se ridică deasupra necazurilor din prezent și se bucură astfel de pacea lui Dumnezeu care întrece orice înțelegere, păzindu-le inimile și mințile în Cristos Isus spre viață veșnică cu El — PT 1935, 171, 172.
Pasaje paralele: Isaia 26:3; Romani 8:31; Filipeni 4:7; Psalmii 1:1, 2; 4:8; 25:12, 13; 29:11; 85:8; 119:165; Luca 1:79; 2:14; Ioan 14:27; 16:33; Romani 2:10; 5:1; 8:6.
Cântări: 128 [109], 80, 87, 94, 179 [133], 244 [-], 321 [182].
Poeziile Zorilor, 100: Rănit de moarte.
Lectură din Turn: Z ʼ16, 101 (R5878: Liniște în mijlocul furtunilor ― VDM, Vol. 4, Nr. 3, pag. 252).
Lectură suplimentară: Z ʼ96, 259 (R2058: „El dă liniște” ― VDM, Vol. , Nr. , pag. ); Z ʼ11, 397 (R4898a: Pacea lui Dumnezeu ― VDM, Vol. 25, Nr. 3, pag. 1966); Z ʼ13, 227 (R5284: „Pacea lui Dumnezeu” ― VDM, Vol. 18, Nr. 1, pag. 1268); Z ʼ14, 102 (R5431: Pacea cu Dumnezeu și pacea lui Dumnezeu ― VDM, Vol. 14, Nr. 5, pag. 1010).
L.T. în limba rusă; R4898; R5284; R5431.
L.T. în limba ucraineană; R4898; R5284; R5431.
L.T. în limba engleză; R2058; R4898; R5284; R5431.
Întrebări: Ce experiențe am avut eu săptămâna aceasta potrivit acestui text? Cum le-am întâmpinat? Ce m-a ajutat sau ce m-a împiedicat în ele? Care a fost rezultatul lor?
CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 28 NOIEMBRIE [R4419] (Cântarea 36)