Să nu aveți părtășie cu faptele neroditoare ale întunericului; ci, mai degrabă, mustrați‐le — Efeseni 5:11.
Mustrarea păcatului de către noi se poate face întotdeauna prin epistola vie a vieţii noastre zilnice, care, ca o lumină strălucitoare, trebuie să mustre prin atitudine, privire, faptă, ton, tot ceea ce înclină spre întuneric şi păcat. „Astfel să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre bune și să îl glorifice pe Tatăl vostru care este în cer”. Uneori este potrivit şi cel mai adesea poate fi o datorie pentru noi să vorbim sau să acţionăm în opoziţie cu întunericul, dar lumina unei vieţi evlavioase, mărturisind pentru Adevăr şi manifestând Spiritul Sfânt, este, desigur, una dintre cele mai puternice mustrări ale păcatului, care pot fi făcute — Z ’04, 74 (R2966). * * * În acest text cuvântul părtășie înseamnă parteneriat, participare la faptele întunericului, faptele păcatului și ale rătăcirii. Acestea sunt neroditoare deoarece nu duc la rezultate bune. Avem părtășie cu astfel de fapte atunci când le facem sau le sprijinim și încurajăm pe alții să le facă. Desigur, cei care stau de partea lui Dumnezeu, a adevărului și dreptății chiar până la jertfirea a tot ce au în moarte, nu pot lua parte la astfel de fapte. Mai degrabă ei trebuie să le mustre. Acest lucru, în primul rând și întotdeauna, ei îl pot face prin exemplu nu numai arătând că ei nu fac astfel de fapte, făcând mai curând pe cele opuse lor, ci și prin atitudine, privire și ton arătând dezaprobare; apoi, în al doilea rând și ocazional, prin vorbire exprimându-și lipsa de armonie și opoziția față de faptele neroditoare ale întunericului. De obicei prima metodă este cea mai eficientă mustrare; cu toate acestea, uneori, cu sprijinul primei metode, a doua se va dovedi cea mai eficientă mustrare — PT 1933, 163.
Preaiubiților, deoarece ne dăm seama că până acum Dumnezeu ne-a socotit vrednici să privim în sulul planului Său, care a fost deschis pentru noi de către binecuvântatul nostru Domn Isus, Leul din seminția lui Iuda, să ne dovedim vrednicia de a continua să privim în el și să citim minunatele lucruri ale legii Sale, printr-o credincioasă ascultare și loialitate față de ea în toate lucrurile. Să nu subapreciem marele nostru privilegiu de a fi socotiți vrednici să avem parte în serviciul binecuvântat de reflectare a luminii Adevărului divin. Să dovedim că suntem giuvaere de cea mai rară valoare, adevărate diamante, primind cu toată inima și transmițând frumos altora lumina Adevărului, și să îndurăm cu credincioșie cea mai aspră apăsare pe care Dumnezeu o poate permite asupra noastră, pentru că dacă suntem credincioși în aceste lucruri mici, vom fi, la timpul potrivit, socotiți vrednici și să domnim cu Cristos în putere și glorie mare— Z ’02, 333(R3103).
* * *
Întrebarea din textul nostru se referă la cine a fost vrednic să interpreteze și să execute Planul lui Dumnezeu. Îngerul puternic care a pus întrebarea a reprezentat Legământul Legii, care, în timpul Veacului Iudaic nu a găsit pe nimeni vrednic să interpreteze și să execute Planul lui Dumnezeu. Iar oamenii temători de Dumnezeu din Veacul acela și acesta s-au întristat de păcătoșenia dovedită de Lege a familiei umane. Dar binecuvântat să fie harul Dumnezeului nostru, care a găsit pentru noi o fântână a Vieții prin Înțelepciunea, Dreptatea, Iubirea și Puterea care lucrează în Isus Cristos și prin El, Mielul înjunghiat înainte de întemeierea lumii! Cel puternic în mijlocul conducătorilor poporului lui Dumnezeu nu numai că a împlinit fiecare cerință a Dreptății ținând perfect fiecare precept al ei și înfruntând sentința ei împotriva lui Adam și a neamului său, dar a împlinit și fiecare sugestie a Iubirii folosind din plin fiecare ocazie de sacrificiu. El este vrednic! Da, El este cu totul de iubit! — PT 1933, 177.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: