El mi‐a pus în gură o cântare nouă, laudă Dumnezeului nostru — Psalmii 40:3.
Umplerea cu Spiritul Domnului ne face să cântăm și să ne bucurăm, nu numai cu buzele ci și cu inima — înviorând, mângâind și înălțând nu numai pe cel care cântă, dar și pe cel care ascultă. Această „cântare nouă” din inimă este cea care îl face pe creștin să fie o ființă separată și deosebită de toți ceilalți din jurul lui. De aceea, pentru că este în inimă, trebuie să fie și în gură și trebuie să influențeze toate treburile vieții; pentru că nu putem să nu vorbim despre lucrurile care ne-au înălțat și ne-au înviorat atât de minunat sufletul — Z ’02, 75 (R2966). * * * Cântarea cea nouă este Cântarea lui Moise și a Mielului — armonia Scripturilor așa cum se vede în Planul Divin al Veacurilor. Acest Plan a provenit din caracterul lui Dumnezeu; el este în armonie cu caracterul Său; este o manifestare a caracterului Său; este continuat de caracterul Său; reflectă cinste asupra caracterului Său; formează caracterul Său în cei credincioși și ascultători; și în cele din urmă va adeveri perfecțiunea caracterului Său. Cristos este cel care vorbește în versetul acesta, a cărui gură sunt cei care exprimă gândurile Sale. Acestora le este arătată taina Domnului. Ei o vestesc în armonie cu ea însăși, cu pasajele și învățăturile Scripturii, cu caracterul lui Dumnezeu și cu răscumpărarea lui Cristos, cu faptele și cu planurile din Cuvântul Domnului. După cum sugerează imaginea unui cântec, ei o fac cu bucurie. În timp ce o „cântă” tuturor celor care vor să asculte, ei o „cântă” mai ales tuturor celor care au urechi pentru notele ei melodioase — PT 1933, 163.
Preaiubiților, deoarece ne dăm seama că până acum Dumnezeu ne-a socotit vrednici să privim în sulul planului Său, care a fost deschis pentru noi de către binecuvântatul nostru Domn Isus, Leul din seminția lui Iuda, să ne dovedim vrednicia de a continua să privim în el și să citim minunatele lucruri ale legii Sale, printr-o credincioasă ascultare și loialitate față de ea în toate lucrurile. Să nu subapreciem marele nostru privilegiu de a fi socotiți vrednici să avem parte în serviciul binecuvântat de reflectare a luminii Adevărului divin. Să dovedim că suntem giuvaere de cea mai rară valoare, adevărate diamante, primind cu toată inima și transmițând frumos altora lumina Adevărului, și să îndurăm cu credincioșie cea mai aspră apăsare pe care Dumnezeu o poate permite asupra noastră, pentru că dacă suntem credincioși în aceste lucruri mici, vom fi, la timpul potrivit, socotiți vrednici și să domnim cu Cristos în putere și glorie mare— Z ’02, 333(R3103).
* * *
Întrebarea din textul nostru se referă la cine a fost vrednic să interpreteze și să execute Planul lui Dumnezeu. Îngerul puternic care a pus întrebarea a reprezentat Legământul Legii, care, în timpul Veacului Iudaic nu a găsit pe nimeni vrednic să interpreteze și să execute Planul lui Dumnezeu. Iar oamenii temători de Dumnezeu din Veacul acela și acesta s-au întristat de păcătoșenia dovedită de Lege a familiei umane. Dar binecuvântat să fie harul Dumnezeului nostru, care a găsit pentru noi o fântână a Vieții prin Înțelepciunea, Dreptatea, Iubirea și Puterea care lucrează în Isus Cristos și prin El, Mielul înjunghiat înainte de întemeierea lumii! Cel puternic în mijlocul conducătorilor poporului lui Dumnezeu nu numai că a împlinit fiecare cerință a Dreptății ținând perfect fiecare precept al ei și înfruntând sentința ei împotriva lui Adam și a neamului său, dar a împlinit și fiecare sugestie a Iubirii folosind din plin fiecare ocazie de sacrificiu. El este vrednic! Da, El este cu totul de iubit! — PT 1933, 177.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: