Fă lucrarea unui evanghelist, fă deplin dovada serviciului tău — 2 Timotei 4:5. În ce măsură, fiecare dintre noi și toți împreună, folosim cu zel ocaziile pe care le-a pus Domnul în puterea noastră pentru a glorifica numele Său și pentru a binecuvânta pe semenii noștri bolnavi de păcat, nu numai spunându-le despre Isus și despre cuvintele Sale minunate ale vieții, dar și în ce măsură îi ajutăm să vină la El? Există diferite modalități în care putem ajuta: prin cuvânt, prin scrisoare, prin invitație la întruniri etc. Cu toate acestea, un element necesar în orice ajutor este acela că propria noastră purtare trebuie să fie în acord cu ceea ce recomandăm altora. Dacă noi înșine am fost cu Isus, am învățat de la El și am înțeles o parte a jertfirii de Sine și a iubirii Sale, vom putea ajuta mai bine pe alții care doresc să vină la El — Z ’04, 41 (R3315). * * * Zelul poate fi definit ca un devotament înflăcărat față de persoane, principii, cauze și lucruri, manifestându-se în activități entuziaste față de acestea. Prin urmare, el este o calitate care este înflăcărată, arzătoare, sentimentală. El se fierbe în sentimente entuziaste. Afecțiunile sunt agitate până la punctul de fierbere și el înrolează energiile trupului, sufletului și spiritului în exercitarea ardorii. Zelul este un devotament înflăcărat, de aceea el se leapădă de sine în orice mod posibil al jertfirii de sine în interesul obiectului căruia îi este dedicat interesul. Acesta se exercită uneori în interesul persoanelor de care este atașat prin devotament afectiv, uneori în interesul principiilor de care este atașat prin devotament înflăcărat, uneori în interesul unei cauze de care este atașat prin sprijin călduros, uneori față de lucruri de care se prinde cu devotament arzător și uneori față de două sau mai multe dintre acestea, de care se prinde cu un devotament entuziast — PT 1948, 51.
Preaiubiților, deoarece ne dăm seama că până acum Dumnezeu ne-a socotit vrednici să privim în sulul planului Său, care a fost deschis pentru noi de către binecuvântatul nostru Domn Isus, Leul din seminția lui Iuda, să ne dovedim vrednicia de a continua să privim în el și să citim minunatele lucruri ale legii Sale, printr-o credincioasă ascultare și loialitate față de ea în toate lucrurile. Să nu subapreciem marele nostru privilegiu de a fi socotiți vrednici să avem parte în serviciul binecuvântat de reflectare a luminii Adevărului divin. Să dovedim că suntem giuvaere de cea mai rară valoare, adevărate diamante, primind cu toată inima și transmițând frumos altora lumina Adevărului, și să îndurăm cu credincioșie cea mai aspră apăsare pe care Dumnezeu o poate permite asupra noastră, pentru că dacă suntem credincioși în aceste lucruri mici, vom fi, la timpul potrivit, socotiți vrednici și să domnim cu Cristos în putere și glorie mare— Z ’02, 333(R3103).
* * *
Întrebarea din textul nostru se referă la cine a fost vrednic să interpreteze și să execute Planul lui Dumnezeu. Îngerul puternic care a pus întrebarea a reprezentat Legământul Legii, care, în timpul Veacului Iudaic nu a găsit pe nimeni vrednic să interpreteze și să execute Planul lui Dumnezeu. Iar oamenii temători de Dumnezeu din Veacul acela și acesta s-au întristat de păcătoșenia dovedită de Lege a familiei umane. Dar binecuvântat să fie harul Dumnezeului nostru, care a găsit pentru noi o fântână a Vieții prin Înțelepciunea, Dreptatea, Iubirea și Puterea care lucrează în Isus Cristos și prin El, Mielul înjunghiat înainte de întemeierea lumii! Cel puternic în mijlocul conducătorilor poporului lui Dumnezeu nu numai că a împlinit fiecare cerință a Dreptății ținând perfect fiecare precept al ei și înfruntând sentința ei împotriva lui Adam și a neamului său, dar a împlinit și fiecare sugestie a Iubirii folosind din plin fiecare ocazie de sacrificiu. El este vrednic! Da, El este cu totul de iubit! — PT 1933, 177.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: