Ce este adevărul?

ISUS promite: „Binecuvântați sunt cei ce flămânzesc și însetează după dreptate [ceea ce este drept, bun și adevărat]: pentru că ei [și nu alții] vor fi săturați”; „cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide”; „și veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi [de păcat, eroare, ignoranță, superstiție și conflict, teorii confuze făcute de om, crezuri și religii]” (Matei 5:6; 7:7, 8; Luca 11:9, 10; Ioan 8:32).

UNDE VOM GĂSI ADEVĂRUL?

Există un Creator inteligent, care i-a oferit omului capacitatea de a înțelege  revelația Adevărului. Pentru a găsi Adevărul, „înțelepciunea curată care este de sus”, noi trebuie să-l căutăm pe Dumnezeu, „TATĂL  LUMINILOR”, care dă tuturor cu generozitate și nu reproșează (Iacov 1:5, 17; 3:17) — și să nu-l credem pe „TATĂL MINCIUNILOR”, „acel șarpe bătrân, numit Diavolul și Satan, care înșală întreaga lume [și este venerat  din ce în ce mai mult, chiar deschis]”, „care dă târcoale ca un leu răcnind,  cautând pe cine să devoreze ”, „dumnezeul acestei lumi ”, care „se preface într-un înger al luminii ”, care „a orbit mințile celor ce nu cred [Cuvântul lui Dumnezeu]” , care „a fost un ucigaș de la început și nu a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el; când vorbește o minciună, vorbește din ale lui, fiindcă este mincinos și tatăl minciunii” (Apocalipsa 12:9; 1 Petru 5:8; 2 Corinteni  4:4; 11:14; Ioan 8:44; 14:30; 16:11).

Prin urmare, în căutarea Adevărului Divin, nimeni nu ar trebui să apeleze la teoriile umane inspirate de Satan, la crezuri și tradiții —  oricât de populare ar fi —  care pretind a fi Adevăr, dar nu sunt, ci la Biblie (multe dovezi din interior și exterior dovedesc că este Cuvântul lui Dumnezeu, Adevărul), despre care Isus a spus: „Sfințește-i prin adevărul Tău; cuvântul tău este adevărul” (Ioan 17:17; 6:63).

 Sfintele Scripturi ne pot face „înțelepți pentru salvare prin credința care este în Cristos”; căci „toată Scriptura este dată prin insuflarea lui Dumnezeu și este folositoare pentru doctrină, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru educare în dreptate: ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, deplin înzestrat pentru toate faptele bune” (2 Timotei 3:15-17).

Pentru a dobândi adevărul Bibliei, este nevoie de onestitate, smerenie și blândețe, precum și de voința de a respinge ideile preconcepute; trebuie să-l lăsăm pe „Dumnezeu să fie adevărat”, chiar dacă acest lucru ar face pe „fiecare om mincinos”; „dacă ei nu vorbesc conform acestui cuvânt, este pentru că nu au lumină în ei”; astfel credința cuiva va sta, nu în înțelepciunea omului, ci în puterea lui Dumnezeu (Romani 3:4; Isaia 8:20; 1 Corinteni 2:5).

TATĂL LUMINILOR în contrast cu TATĂL MINCIUNILOR

TATĂL LUMINILOR i-a spus lui Adam: „În ziua [«o zi înaintea Domnului este ca o mie de ani» — 2 Petru 3:8; Psalmul  90:4 — Adam a murit la vârsta de  930 de ani], în care vei mânca din el, vei muri negreșit  [nota, murind  vei muri]” (Geneza  2:17) — dar TATĂL MINCIUNILOR l-a contrazis în mod deschis pe Dumnezeu, spunându-i  Evei prima sa minciună fenomenală  „Nu veți muri nicidecum” (Geneza 3:4).

TATĂL LUMINILOR în condamnarea lui Adam i-a spus că la moarte se va „întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat: căci  țărână ești și în țărână te vei întoarce” (Geneza 3:19) — dar TATĂL MINCIUNILOR susține că Adam la moarte nu s-a „întors” deloc în nicio stare anterioară, dar, încă în viață, a intrat într-o stare complet nouă.

TATĂL LUMINILOR a executat sentința Sa de moarte asupra omenirii de pretutindeni, așa cum o dovedește istoria — dar TATĂL  MINCIUNILOR a „înșelat-o” pe Eva să creadă că ea, Adam și neamul său vor trăi și vor fi „ca dumnezei [îngeri]” (Geneza 3:5; 1 Timotei 2:14).

TATĂL LUMINILOR a dat acest adevăr în mod clar, și în lumina sa le-a spus creștinilor prin Apostolul Pavel: „Dar mă tem ca nu cumva în vre-un fel, așa cum șarpele a ănșelat-o pe Eva prin viclenia lui, tot așa mințile voastre  să fie corupte de la simplitatea care este în Cristos” (2 Corinteni 11: 3) — dar TATĂL MINCIUNILOR îi înșală pe mulți să creadă că Adam, o creatură umană, nefiind conceput niciodată din spirit, a murit cumva o moarte spirituală, și că el și tot neamul său la moarte trăiesc mai departe (în cer, în chin veșnic sau într-o oarecare stare conștientă intermediară) și deci nu trebuie să aștepte ziua învierii.

TATĂL LUMINILOR spune: „Ceea ce se întâmplă  fiilor  oamenilor se întâmplă și animalelor; un singur lucru li se întâmplă: cum moare  unul, așa moare și celălalt; da, au toți o suflare; așa că omul nu are întâietate față de un animal… toți merg  într-un singur loc [nici în cer, nici în chinul veșnic]; toți sunt din țărână și toți se întorc din nou în țărână” (Eclesiastul 3:19, 20;  Psalmul  49:14, nota) — dar TATĂL MINCIUNILOR susține că, după moarte, majoritatea oamenilor ajung mai rău decât animalul — că la moarte, animalul încetează să trăiască și, prin urmare, este liber de suferință, în timp ce omenirea nu moare cu adevărat, ci trăiește mai departe — aproape toți în chin veșnic.

TATĂL LUMINILOR spune că „omul a devenit un suflet viu [ebr. nefeș, ființă simțitoare]”, că „sufletul care păcătuiește, acela va muri”, că „nimeni nu își poate ține în viață sufletul” (Geneza 2:7; Ezechiel 18: 4, 20; Psalmii 22:29; 30:3; 78:50) — dar TATĂL MINCIUNILOR învață că sufletul uman nu este ființa simțitoare, persoana însăși, ci ceva infim, indivizibil și invizibil în interiorul său, care din necesitate trebuie să existe pentru totdeauna.

TATĂL LUMINILOR  spune: „Plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică [contrariul morții] prin Isus Cristos, Domnul nostru” (Romani 6:23) — dar TATĂL MINCIUNILOR învață chiar opusul, susținând că plata păcatului nu este moartea, ci viața veșnică în chin, și că cei răi nu își primesc viața eternă ca dar de la Dumnezeu prin Cristos, din cauza unui suflet nemuritor în interiorul lor, pe care însuși Dumnezeu nu îl poate distruge; astfel, el contrazice și afirmația lui Isus conform căreia Dumnezeu „este în stare să nimicească deopotrivă și sufletul și trupul în iad [nu hades, dar gheena este cuvântul grecesc folosit aici, care se referă la a doua moarte — anihilare totală și eternă]” (Matei 10:28).

TATĂL LUMINILOR spune că „morții nu știu nimic”; „fiii lui ajung  la onoare, și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta”; „suflarea lui iese, el se întoarce în pământul lui; chiar în ziua aceea, gândurile lui pier”; „căci în moarte nu este amintire despre tine; cine îți va da mulțumiri în mormânt?” (Eclesiastul 9:5, 10; Iov 14:21; Psalmii 146:4; 6:5; 115:17) — dar TATĂL MINCIUNILOR învață tocmai opusul și — adesea prin profesori și artiști capabili — înfățișează părinții morți încă în viață  în lumea spiritelor, călăuzindu-și copilașii pe pământ.

TATĂL LUMINILOR s-a referit la Isus ca fiind  „Cel care [în afară de Sine] singur are nemurirea” (1 Timotei 6:16) și El a îndemnat Biserica să „caute glorie, onoare și nemurire”, pe care El le va „ da” lor la Prima Înviere (și nu înainte), în „ziua furiei și revelării dreptei judecăți a lui Dumnezeu”, aici în marele Timp de Necaz la sfârșitul Veacului Evanghelic când ca Mireasă a lui Cristos ei sunt făcuți „ca el” și „îmbrăcați cu nemurire” (Romani 2:5-7; Apocalipsa 20: 6; Daniel 12:1-3; 1 Ioan 3:2; 1 Corinteni 15:53, 54) — dar TATĂL MINCIUNILOR susține că sufletul omenesc este în mod inerent nemuritor, că este nechibzuit să cauți și să îmbraci ceea ce deja deții și ai avut încă de când exiști.

TATĂL LUMINILOR spune că Isus a fost „întâiul- născut dintre morți” (Coloseni 1:18; Apocalipsa 1:5); că numai cei concepuți de spirit prin Cuvântul Său (Ioan 3:5; 1 Corinteni 4:15; Iacov 1:18; 1 Petru 1:3, 23, 25) și mai târziu născuți din spirit după moarte — înviați — așa cum a fost Isus, puteau  intra în faza cerească, spirituală, invizibilă a Împărăției lui Dumnezeu; și, prin urmare, înainte de prima venire a lui Isus, „niciun om” nu s-a urcat „în cer” (Ioan 3:13); că la Cincizecime, David „nu s-a urcat la ceruri” (Faptele 2:29-34); și că chiar și Apostolii urmau să aștepte să fie încununați cu viață nemuritoare, răsplata lor cerească, până la a doua venire a lui Isus (Apocalipsa  2:10; 1 Corinteni 15:48-54; Coloseni 3:4; 1 Tesaloniceni  4:13-17; 2 Timotei 4:8; 1 Petru 1:4, 5, 13; 5:4; Ioan 14: 2, 3; 1 Ioan 3:2), când, „la învierea celor drepți”, în Ziua Judecății de o mie de ani (Faptele 17:31; 2 Petru 3:7, 8), Cristos va răsplăti pe tot poporul Său, inclusiv pe profeții din vechime (Matei 16:27; Luca 14:14; Apocalipsa 11:18; 20:12; 22:12) — dar TATĂL MINCIUNILOR învață că nimeni nu trebuie să aștepte, dar că, la moarte, toți sunt judecați și obțin viață veșnică fie în cer fie în chin veșnic în iadul de foc din crezul adaptat de la religiile păgâne de către  papalitate și adoptat de majoritatea protestanților.

TATĂL LUMINILOR spune că — având în vedere învierea — cei care mor în Adam nu au dispărut, „căci vine timpul  în care toți cei din morminte vor auzi vocea lui și vor ieși afară”; căci Cristos  „s-a dat pe sine însuși  răscumpărare pentru toți, ca să fie mărturisit la timpul cuvenit”; și de aceea Dumnezeu „dorește ca toți oamenii să fie salvați [de la condamnarea și moartea adamică] și să vină la cunoașterea adevărului”, și apoi să aibă o ocazie deplină și completă de a câștiga viață veșnică ca dar de la El (relativ puțini au avut o ocazie până acum), în consecință, „referitor la cei adormiți” în somnul inconștient al morții, „în țărâna pământului”, noi nu ne întristăm „întocmai precum ceilalți care nu au speranță”; căci ei „se vor trezi” — „pentru că, după cum în Adam toţi mor, aşa şi în Cristos, toţi vor fi făcuţi vii” (Ioan 5:28, 29; 1 Timotei  2:4-6; 1 Tesloniceni 4:13-17 ; Daniel 12:2; 1 Corinteni 15:22) — dar TATĂL MINCIUNILOR învață că „nu veți muri nicidecum” — s-ar putea să pară că muriți, dar numai trupul vostru este cel care merge să doarmă în moarte, iar voi (sufletul) sunteți destul de treji, mai vii decât înainte, iar învierea înseamnă doar că trupul vostru de carne, de care nu ați avut nevoie cu adevărat, va fi reunit cu voi și veți fi legat de el.

TATĂL LUMINILOR  promite că — după ce omenirea prin experiență va fi învățat rezultatele cumplite ale păcatului — El în înțelepciunea, dreptatea, iubirea și puterea Sa va curăța universul de  toți cei răi incorigibili — „toți cei răi vor fi distruși”; „vor fi ca și cum nu ar fi fost”; „cel rău nu va mai fi”, „vor pieri…se vor mistui” (Psalmii 145:20; 37:10, 20; Obadia 1:16); ei „vor merge în pedeapsă veșnică [din greacă, kolasin, înlăturare: nu tortură veșnică, ci înlăturare veșnică de la viață, și anume moarte veșnică  — anihilare totală, completă și eternă  — «a doua moarte», pentru că  «plata păcatului  este moartea»  —  Romani 6:23]: dar [prin contrast] cei drepți în viață eternă” (Matei 25:46) — dar TATĂL MINCIUNILOR neagă și nu ține cont de atributele sfinte ale caracterului lui Dumnezeu și Îl hulește, înfățișându-L ca fiind răzbunător  și diabolic, chinuind veșnic miliardele Sale de creaturi umane; și Satan a tradus greșit, a aplicat greșit și a interpretat greșit cuvântul ebraic șeol și cuvintele grecești hades și gheena, dându-le un sens fals, și anume, un loc în care majoritatea omenirii este în chin.

TATĂL LUMINILOR folosește focul pentru a simboliza distrugerea — „întocmai cum Sodoma și Gomora [în distrugerea lor totală]… sunt puse înainte ca exemplu, suferind răzbunarea focului etern” (Iuda 7) — nu că focul arde veșnic, ci că le-a distrus pentru totdeauna și astfel reprezintă distrugerea, la fel ca viermele și iadul în Isaia 66: 24 și Marcu 9:43-48 (iadul aici nu este hades, somnul inconștient în moartea adamică, ci gheena, valea lui Hinom, un loc în care se distrug deșeurile) și așa ca lacul de foc și pucioasă în Apocalipsa 20:14, 15; 21: 8 (căci „este [reprezintă] cea de-a doua moarte” — nu viață!) — dar TATĂL MINCIUNILOR, pentru a-și susține minciuna sa inițială, învață că focul simbolizează — nu distrugerea, ci — păstrarea, și că lacul de foc nu este a doua moarte, ci a doua viață, existența eternă într-o tortură de nedescris din partea diavolilor care rezistă la foc etc.

TATĂL LUMINILOR declară că „focul veșnic” (distrugerea) este „pregătit pentru diavol și îngerii lui” (Matei 25:41); că el va fi „aruncat în lacul de foc [«a doua moarte» — anihilare completă și veșnică]… și va fi chinuit zi și noapte în vecii vecilor [basanizo, cuvântul grecesc aici pentru «a chinui» înseamnă în primul rând a cerceta; compară Isaia 14:16; 66:24, care arată că cei drepți mereu «vor lua aminte», «vor ieși» și «vor privi», adică vor lua în considerare mental, vor cerceta, vor examina, calea celor răi incorigibili, și ca urmare a acestei cercetări sau examinări conchid că, deoarece erau legați atât de inseparabil de rău, ei au meritat pe bună dreptate anihilarea]” (Apocalipsa 20:10); că Cristos îl va „distruge pe cel ce  avea puterea morții, care este diavolul” (Evrei 2:14); că Satan, care ca Lucifer (purtător de lumină), era „în Eden, grădina lui Dumnezeu” — „desăvârșit… până când nelegiuire a fost găsită în tine”, va fi total și veșnic anihilat — „niciodată nu vei mai fi” (Isaia 14:12-20; Ezechiel 28:11-19) — dar TATĂLUI MINCIUNILOR, în mod evident, nu-i plac profețiile despre distrugerea sa posibilă, așa că înșală (1) pe unii (adepții Științei Creștine etc.) pentru a nega personalitatea sa (afirmând că este doar un principiu rău), (2) pe alții (universaliștii etc.) pentru a crede că „lacul de foc” reprezintă purgarea și păstrarea — că toți vor fi până la urmă salvați pentru viață veșnică, și (3) încă pe alții pentru a  nega existența lui Dumnezeu și / sau autenticitatea și inspirația divină a Bibliei.

Astfel, în cele din urmă, Dumnezeu, TATĂL LUMINILOR, care „este iubire” (1 Ioan 4:8), va avea un univers curat. Cu toți cei răi anihilați, răul va deveni pentru totdeauna inactiv — „toată nelegiuirea își va închide gura” (Psalmul 107: 42). Atunci orice creatură din cer și de pe pământ se va alătura la imnul etern de laudă către Dumnezeu și Cristos, spunând: „Binecuvântarea și onoarea și gloria și puterea, fie ale aceluia ce șade pe tron și a Mielului, pentru totdeauna și întotdeauna” (Apocalipsa 5:13, 14).