Adevărul constructiv ce avansează cu privire la singura biserică adevărată

ADEVĂRUL CONSTRUCTIV CE AVANSEAZĂ CU PRIVIRE LA SINGURA BISERICĂ ADEVĂRATĂ

(În sensul său restrâns și larg.)

„A voastră este promisiunea și a copiilor voștri și a tuturor care sunt departe,

atâția câți Domnul Dumnezeul nostru va chema” (Faptele 2:39);

„Păziți-vă în dragostea lui Dumnezeu” (Iuda 21);

„Într-adevăr Domnul Iehova nu va face nimic [la îndeplinirea planului său]

fără să își reveleze taina lui servitorilor săi profeții (Amos 3:7).

Sunt multe Scripturi care se aplică numai la Turma Mică, cum ar fi cele care promit nemurirea, natura divină, moștenirea împreună cu Cristos, un loc pe tron și apartenență în Mireasă, în Preoțimea Împărătească etc. De asemenea sunt multe Scripturi care arată direct sau în principal la Turma Mică, însă au și o aplicare indirectă sau secundară, precum și o aplicare în principiu, față de alți servitori credincioși ai Domnului. A recunoaște acest lucru înseamnă a împărți drept cuvântul Adevărului.

În principal vorbind, biserica (ecclesia) se referă la Turma Mică, Corpul al cărui Cap este Cristos. Dar noi am învățat în studiile noastre că cuvântul ecclesia are o însemnătate mai generală și extinsă – cei chemați din lume, cei care iubesc dreptatea aleși și credincioși, pe deplin consacrați lui Dumnezeu.

Scripturile de asemenea se referă la o biserică falsă (Apocalipsa 2:9; 3:9). Și aceasta are o însemnătate principală (cristosul falsificat), și la fel o însemnătate mai generală – cei orbi, care practică nedreptatea (în care locuiește majoritatea lumii).

Așadar este Biserica Adevărată, un grup mic al cărui Cap este Cristos, și de asemenea Biserica Adevărată în sens extins sau mai larg. Aici se ridică întrebarea: suntem noi din biserica falsă, ori suntem noi (ca candidați în Tăbărașii Consacrați în Epifanie) dintre cei chemați și separați ca să fim folosiți de Dumnezeu aici în Veacul Evanghelic Extins? Răspunsul nostru este acesta din urmă! Sunt multe dovezi că marele Iehova continuă să cheme din lume mai multe clase consacrate care sunt o parte din Biserica Sa Adevărată. Tatăl atrage la Fiul pentru „îndreptățirea prin credință în sângele său” pe acei care iubesc dreptatea și urăsc nelegiuirea, și vor să fie cu Dumnezeu (Ioan 6:44).

Studiul nostru la acest subiect merge acum înainte către caracteristicile acestei Biserici Adevărate, modul în care Dumnezeu a avansat Adevărul cu privire la Biserica Sa și l-a susținut cu referințe aplicabile găsite în literatura Adevărului și sprijinite de referințe Scripturale.

Începutul Său Spiritual

Cea mai mare parte a Noului Testament este formată din adresări scrise către poporul Domnului, și fiecare Epistolă arată o ordine și o abilitate mare în prezentarea Adevărului în mod logic și cu forță. Cartea Faptelor însă conține consemnările câtorva discursuri predicate, dintre care niciunul nu este mai interesant decât cel care ne stă acum înainte pentru examinare.

Se pare că cei unsprezece Apostoli vorbeau cu grupurile mici de oameni, aici și acolo, pe măsură ce se adunau împreună după ce auziseră despre manifestarea miraculoasă a puterii divine în legătură cu binecuvântarea de la Cincizecime. Este posibil ca Apostolii să fi vorbit fiecare într-un dialect distinct și separat și să fi fost auziți de diferite grupuri în diferite limbi; sau poate că au vorbit într-o singură limbă și au fost auziți și înțeleși în mod miraculos de ascultătorii lor diferiți. Nu suntem informați în ce mod, dar miracolul ar fi aproape la fel de mare oricum, și rezultatul același (PT 1989, pag. 34).

Așteptând puterea de sus, cei unsprezece apostoli, și cu ei se pare un număr mare de credincioși (posibil 120, Faptele 1:15) au fost răsplătiți cu binecuvântarea de la Cincizecime. Ei erau „într-un gând la un loc”, probabil că așteptaseră binecuvântarea în timpul celor nouă zile precedente ale adunării lor. Dar Cincizecimea fiind în mod special o zi sfântă poate că li s-a părut probabil că le va aduce împlinirea speranțelor lor, așa că într-un gând sau de comun acord numărul total era prezent atunci. Este un cuget aici cu privire la faptul că este potrivit ca poporul Domnului să fie într-un gând sau în înțelegere în privința lucrurilor pe care le caută și le așteaptă. Pentru aceasta Domnul ne-a îndemnat prin Apostol să nu părăsim adunarea noastră împreună, și cu atât mai mult cu cât vedem apropiindu-se ziua – nu ziua Cincizecimii, ci o zi încă mai mare și mai măreață. Deși Cincizecimea a adus doar primele roade ale Spiritului, ziua pe care noi o așteptăm este ziua împlinirii tuturor speranțelor noastre și tuturor făgăduințelor lui Dumnezeu (BS 1992, pag. 41).

Noi nu putem să ne adunăm împreună în sensul literal, așa cum au făcut apostolii și biserica timpurie la Cincizecime, însă noi ne putem aduna împreună la un loc în alt sens. Noi putem veni în starea consacrată a inimii și vieții, și în unitate și părtășie cu Domnul și cu toți cei care sunt în aceeași stare sfântă, părtași la aceeași binecuvântare a luminii interioare. Dispozițiile noastre naturale sunt diferite, cotiturile și întorsăturile lor diferite, însă mințile noastre noi sunt una, iluminate de același Tată, prin același spirit. Noi trebuie să căutăm armonia, și trebuie să înfrânăm, să mortificăm și să izgonim slăbiciunile cărnii și dispoziția gâlcevitoare care ne poate aparține uneori – să fim insuflați sau energizați de un singur spirit de ascultare față de unicul Tată, și sub controlul singurei legi a iubirii.

Un Mesaj și un Răspuns suplimentar

Mesajul de la Cincizecime al Apostolului Petru, Faptele 3:19, a fost o Evanghelie a îndurării, iertării, simpatiei, chiar și pentru cei care l-au răstignit pe Domnul. Asemenea predicilor tuturor apostolilor, această predică nu conținea nicio sugestie de chin veșnic, ci era plină de milă și har – „vorbind pace prin Isus Cristos Domnul nostru”. Rezultatul a fost că trei mii au fost îndemnați să-l accepte pe Isus ca pe Mesia. Rațiunea lor și dovezile prezentate de Apostol și de alți frați i-au convins, ei s-au conformat la sfatul Apostolului. Păcatele lor au fost acoperite temporar de meritul sacrificiului Domnului.

Sacrificiul lui Cristos pentru păcate nu a avut drept scop să îndreptățească pe oamenii care trăiesc în păcat, ci să îndreptățească pe acei care, renunțând la păcat, au căutat să trăiască separat de acesta și să vină în armonie cu Dumnezeu. Acesta încă este mesajul nostru. Nimeni nu are dreptul să-l strice ori să-l modifice în vreo măsură. Legea divină încă condamnă păcatul în carne. Prevederea divină pentru acoperirea păcatelor celor ce cred în Isus se aplică numai celor care caută să pună deoparte păcatul și să depună eforturi pentru dreptate. Numai pentru aceștia sunt toate aranjamentele și binecuvântările divine.

Mesajul sf. Petru a fost: Pocăiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, și veți primi darul Duhului sfânt. Fiindcă a voastră este promisiunea și a copiilor voștri și a tuturor care sunt departe, atâția câți Domnul Dumnezeul nostru va chema (Faptele 2:38, 39). Pretutindeni Scripturile ne aduc aminte că nimeni nu își ia singur această onoare – decât cei chemați de Dumnezeu, atrași de Tatăl, pot să vină acum la Fiul și să primească toate aceste binecuvântări. Acest lucru rămâne adevărat până astăzi (R4308).

Cât de diferit și special este procedeul lui Dumnezeu cu Biserica din acest Veac Evanghelic Extins? Noi răspundem, foarte diferit. O chemare specială merge mai departe către sămânța lui Avraam de dinaintea Mileniului, acei ce se consacră în timp ce predomină păcatul. Aceștia sunt „atrași” de Tatăl, după cum declară Isus: „Nimeni nu poate veni la mine [acum] decât dacă Tatăl care m-a trimis îl atrage”, și „pe cel ce vine la mine [atras de Tatăl] nicidecum nu îl voi arunca afară [respinge]” (Ioan 6:44, 37). Unii urmași ai Domnului nostru au fost atrași la El de Tatăl înainte să își fi completat sacrificiul pentru păcate la Calvar, iar alții au fost atrași pe parcursul Veacului Evanghelic; precum declară Apostolul: „Atâția câți Domnul Dumnezeul nostru va chema” (Faptele 2:39). Aici este o inversare a scopului divin. Biserica Evanghelică, sub aranjamentul Legământului Avraamic, este atrasă la Fiul de Tatăl, dată Lui (Ioan 17:6, 12). Chemări speciale continuă până când vor fi completate scopurile Veacului Evanghelic Extins (PT 1963, pag. 25).

Recunoașterea Faptelor

În vremea de acum avem mare nevoie să recunoaștem aceste fapte, să abandonăm toate acele crezuri și tradiții ale oamenilor și să ne întoarcem la învățăturile lui Isus, ale celor doisprezece Apostoli și ale Profeților din Vechiul Testament. Numai atunci putem spera să redobândim poziția pierdută (…) Numai atunci ne putem întoarce la „un singur Domn, o singură credință, un singur botez”, un singur Tată, un singur Isus Capul nostru și O Singură Biserică Adevărată (Efeseni 4:5, 6). Continuăm să înțelegem că Singura Biserică Adevărată a fost și este formată numai din aceia (indiferent de rasă, poziție socială sau sex – Galateni 3:28) care ar merge în urmele lui Isus (1 Petru 2:21), și-ar prezenta trupurile omenești lui Dumnezeu, ca sacrificii vii (Romani 12:1; BS 1981, pag. 14; BS 1956, pag. 55).

Poate că este momentul potrivit să întrebăm: de ce ar trebui Dumnezeu să facă o astfel de diferență pentru a-i căuta pe diferiții membri ai Bisericii adevărate? Cu siguranță este un motiv logic legat de aceasta, dacă am putea să-l găsim. Și cu siguranță este Adevărat că „Domnul Iehova nu va face nimic fără să își reveleze taina lui servitorilor săi profeții” (Amos 3:7). Dacă toți cei din omenire ar fi fost în inimă „cu adevărat israeliți” nu ar fi fost nevoie de un mijlocitor și un Nou Legământ – Legământul Avraamic ar fi fost cu totul deajuns. Din cauza că omenirea este înstrăinată de Dumnezeu, răzvrătită împotriva Legii Divine și iubitoare de păcat, de aceea este necesară lucrarea mijlocitoare din Mileniu. Marele Mijlocitor (Cap și Corp) după ce va face „ispășire pentru păcatele tuturor oamenilor”, la încheierea acestui Veac, va lua toți oamenii pe seama Sa, și prin instruire, pedepse și corectări în dreptate, va cauza fiecare genunchi să se plece și fiecare limbă să mărturisească în armonie cu aranjamentul divin, sau îi va înlătura în Moartea a Doua.

Noi cu autoritate bună înțelegem că toți oamenii s-au născut păcătoși: „Iată, am fost format în nelegiuire; și în păcat m-a conceput mama mea” (Psalmul 51:5), toți sunt copii ai mâniei, sub sentința divină a morții, însă sunt alte privințe din care toți nu sunt deopotrivă. Unii urăsc lanțurile de păcat în care sunt ținuți, și tânjesc după libertate și împăcare cu Dumnezeu, pe când alții iubesc păcatul și sunt înstrăinați de Dumnezeu. El nu este în cugetele lor. Așadar aici avem temeiul diferenței în procedeele Sale cu cele două clase. El ia seama la cei care sunt trudiți și împovărați,  cei care vor să fie cu Dumnezeu dacă cumva l-ar putea găsi, El binevoiește pe aceștia să-i „atragă” la Isus în timpul acestui Veac Evanghelic Extins, prin cunoașterea Adevărului, care din partea Sa să fie îndreptățiți și să se facă acceptabili pentru Dumnezeu în consacrare (Romani 12:1). Cei neevlavioși nu sunt „atrași” sau chemați la consacrare în timpul acestui Veac Evanghelic, ci sunt lăsați ca Răscumpărătorul lor să se ocupe de ei când își va asuma funcția de Mijlocitor între Dumnezeu și oameni – lumea.

Dar nu declară Scriptura despre cei ce cred că am fost „dușmani ai lui Dumnezeu prin fapte rele?” Și nu ne pune aceasta pe același nivel cu lumea, în dușmănie față de Dumnezeu? Noi răspundem: Nu, este o diferență. Masa lumească sunt dușmani față de Dumnezeu, nu doar în privința faptelor lor imperfecte, pe care El nu le poate accepta, ci de asemenea și mai ales din cauza că inimile lor sunt înstrăinate de El. Ei iubesc nedreptatea. Cei ce cred, dimpotrivă, chiar dacă au fost odată dușmani prin fapte rele, nu mai sunt dușmani, deși sunt încă oarecum imperfecți, iar Dumnezeu, care citește inima, are de-a face cu ei din acel punct de vedere, și îi conduce la Cristos, ca meritul sacrificiului Său să poată compensa deficiențele păcatului și faptelor lor imperfecte.

Din nou Apostolul spune că noi am fost străini, și „înstrăinați de cetățenia lui Israel”. Da, noi care am fost neamuri, am fost cu totul separați și înstrăinați de Dumnezeu, până a venit Cristos, și am găsit acces la favoarea divină prin El, în timp ce iudeul a avut o măsură de favoare divină și posibilitate de dezvoltare înainte de a veni Cristos. Sf. Pavel spune că zidul din mijloc al despărțirii dintre iudei și neamuri a fost dărâmat, așa încât, în providența lui Dumnezeu, păgânul cu inima cinstită nu mai era un străin pentru Dumnezeu față de aproapele său iudeu (Efeseni 2:12-19; R4485; R4368; PT 1963, pag. 25).

Adaptat pentru Trebuința Noastră

Biserica Adevărată din zilele noastre recunoaște cu certitudine cum mult mai adâncă și mai semnificativă este mărturia inimilor noastre față de valoarea Bibliei pe măsură ce venim, pas cu pas, la o apreciere cuvenită a cuvintelor glorioase și minunate ale vieții. Dumnezeu nu revelează tuturor tainele Sale, ci numai acelora care au anumite calități ale inimii și minții. Acest aspect al instrucțiunii lui Dumnezeu va continua împreună cu adaptări (pentru clasa chemată acum) din scrierile fratelui Russell și fratelui Johnson pentru a se potrivi necesităților noastre actuale (BS 2016, pag. 4; BS 1958, pag. 75; PT 1954, pag. 59).

Fratele Jolly ne-a adus necontenit în atenție aceste gânduri în slujirea sa de mai târziu. În calitate de Hiram cel antitipic, el a fost ultimul membru din Marea Mulțime care și-a terminat cursul pe pământ. Cu moartea sa el a completat Curtea Interioară a Templului din Epifanie. Ajutorii fratelui Jolly din Vrednicii Tineri după moartea sa au continuat lucrarea de completare a Curții Exterioare a Templului din Epifanie. De atunci ceilalți ajutori ai săi (din Vrednicii Tineri și Tăbărașii Consacrați în Epifanie) continuă lucrarea de construire a Taberei din Epifanie așa cum a fost el instruit și îndrumat, până când va fi terminată, întrucât până acum această dată rămâne necunoscută (PT 1975, pag. 38).

Să ținem cont și de acest gând! După cum s-a arătat în PT 1972, pag. 15, dacă Dumnezeu face o excepție de la principiul general „întâi iudeului” în cazul clasei Vrednicilor Tineri, care intră sub Noul Legământ dar este în principal din linia neamurilor, desigur nu există niciun motiv din care El nu ar putea face o excepție și în cazul celeilalte clase de consacrați – Tăbărașii Consacrați în Epifanie, care de asemenea va intra sub Noul Legământ dar este în principal din linia neamurilor – clasa care în același chip Îi este credincioasă în consacrare în timp ce încă predomină păcatul.

„Păziți-vă în Dragostea lui Dumnezeu”

„Păziți-vă în dragostea lui Dumnezeu” este invitația lui Iuda 21 pentru Biserica Adevărată. Prin urmare, „voi” din textul nostru sunt cei din Turma Mică, care sunt singurii care au fost sfințiți de Tatăl. În consecință, strict vorbind, îndemnul din textul nostru s-a aplicat la Turma Mică, deși în principiu se poate aplica la Vrednicii Tineri buni și Tăbărașii Consacrați în Epifanie. Da, este cu totul potrivit să se aplice acum la Vrednicii Tineri curați și Tăbărașii Consacrați în Epifanie. Doar pentru că sunt astfel ei ar trebui să caute să dobândească iubirea lui Dumnezeu și apoi să o mențină, datorită chemării lor actuale și a perspectivelor lor de viitor ca atare, altminteri vor cădea. Prin urmare, Dumnezeu va face să lucreze spre bine pentru ei faptul că ei posedă iubirea Sa pentru ei (PT 1985, pag. 23, 25).

Pe acest principiu Dumnezeul harului și dreptății îi asigură pe cei fideli ai Săi din poporul Adevărului de astăzi (da, Singura Biserică Adevărată în 2019) cu aceste cuvinte minunate: „Tot așa va fi cuvântul meu care iese din gura mea, nu se va întoarce la mine gol, ci va împlini ceea ce îmi place și va prospera în lucrul la care l-am trimis” (Isaia 55:11). Acei care astăzi sunt loiali față de Adevărul din Parousie și Epifanie și „luptă cu zel pentru credința care a fost dată sfinților o dată” (Iuda 3), care „umblă în lumina lui Iehova” (Isaia 2:5), vor avea același fel de experiență binecuvântată de care cei din Turma Mică au avut în timpul lor în Veacul Evanghelic; căci „dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?” (Romani 8:31; PT 1964, pag. 62).

Mana din Biblie Adevăr pe măsură ce devine cuvenit

Iehova privilegiază Biserica Adevărată (cei pe deplin consacrați de astăzi) cu acest mesaj: peste Adevărul deja acordat Domnul pune mai mult Adevăr, adăugând învățătură peste învățătură, regulă peste regulă (Isaia 28:10, 13). Căderea manei pe rouă toată noaptea sugerează dezvoltarea progresivă a Adevărului (Proverbe 4:18), amintindu-ne mereu de gândul exprimat într-o cântare: „Încă mai mult trebuie să urmeze” [CM80, n.e.]. O! Programul Divin nu s-a schimbat, ci în scrierile Adevărului au fost date afirmații mai clare cu privire la el (E11, pag. 318).

Adevărul pe măsură ce devine cuvenit a ajuns la poporul lui Dumnezeu adaptat la diferitele lui nevoi, circumstanțe și experiențe providențiale; căci Cuvântul lui Dumnezeu a fost în așa fel construit de Dumnezeu încât nu este numai adaptat la nevoile poporului lui Dumnezeu în general, ci de asemenea este adaptat la nevoile lor personale în mijlocul diferitelor lor circumstanțe și experiențe. Acest lucru arată că Dumnezeu și Adevărul lui Dumnezeu este practic. Faptul că Dumnezeu a aranjat Cuvântul Său pentru a putea fi adaptat la nevoile generale ale poporului Său este evident din Amos 3:7: „Într-adevăr Domnul Iehova nu va face nimic [la îndeplinirea planului Său] fără să își reveleze taina lui servitorilor săi profeții”. Dumnezeu a spus: „Voi ascunde eu de Avraam ceea ce fac?” (Geneza 18:17). Exemple: Avraam și Lot au știut dinainte despre distrugerea Sodomei; Noe a știut despre potop la timp pentru a construi arca (E9, pag. 20).

Domnul și Capul nostru a spus, Ioan 15:15: „De acum înainte nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face domnul său, ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute”. Domnul nostru va cunoaște cu siguranță timpurile și anotimpurile la vremea cuvenită, din moment ce el trebuie să îndeplinească planul, și dacă nu s-a schimbat, el va face de cunoscut planurile către cei apropiați lui și asociați în lucrarea sa – prietenii săi, sfinții săi (SITS 1, pag. 21).

Să remarcăm cum Iehova a asigurat progresul Adevărului în timpul Parousiei și Epifaniei. Fr. Russell a avut cinci ajutori speciali unul după altul, primii patru au naufragiat total: dnii Barbour și Paton, dna Russell și dl M.L. McPhail, a cărui cădere în 1908 a prilejuit un alt frate să-i ia locul, care a păstrat acea favoare până la sfârșitul activității de peregrin a fr. Russell. Pastorul Johnson, înarmat cu Adevărurile fundamentale a progresat cu Adevărul prezent până la moartea sa (E9, pag. 32).

Apoi să remarcăm cum Iehova l-a făcut în stare pe scumpul nostru Pastor Jolly să aducă încă o bijuterie a înțelegerii în privința adaptării Adevărului la zilele noastre. La o Adunare de Întrebări din 27 octombrie 1968, s-a pus întrebarea: Putem adopta cuvintele noii creații la Marea Mulțime? Acum, de exemplu, să luăm textul din 2 Petru 1:4, „«pentru noi» sunt promisiuni mari și scumpe, ca prin acestea noi să devenim părtași naturii divine” [după redarea autorului, n.e.]; acum cum veți citi acest text, voi care nu sunteți din Turma Mică, iar aceasta ne cuprinde pe toți, cum vom aplica acest text pentru a căpăta binecuvântări pentru noi înșine; bine vom spune, și „pentru noi” sunt promisiuni mari și prețioase și prin acestea putem să devenim părtași vieții perfecte, fie în gloria cerească fie în gloria terestră… Dacă nu suntem concepuți de Spirit am spune: O da, pentru noi sunt promisiuni mari și prețioase: prin acestea putem deveni Vrednici Tineri sau Tăbărași Consacrați în Epifanie și să avem viață veșnică. Noi trebuie să luptăm lupta cea bună a credinței și să apucăm viața veșnică, și acest lucru se aplică la fiecare dintre noi. Așa aș adapta eu textul.

Continuăm cu încă o bijuterie de la o Adunare de Întrebări cu Fr. R.G. Jolly, duminică, 31 octombrie 1971: Deci eu aș spune că Vrednicii Tineri și Tăbărașii Consacrați în Epifanie își vor termina cursul înainte de stabilirea Noului Legământ … și de atunci vor intra Tăbărașii Consacrați în Epifanie. Sunt ei o parte a etapei Laodiceea a bisericii? Da, în acel sens mai larg, în cel mai larg sens, da. Iar etapa Laodiceea a bisericii continuă în cel mai larg sens al său până când Veacul Evanghelic se termină de tot.

Lumina celor Consacrați

Romani 12:1 afirmă: „Vă îndemn deci, fraților”. Această afirmație cere o definiție la faptul cine sunt frații! Frații sunt: (1) Cei care s-au obligat față de Domnul să se reformeze, și (2) cei care și-au consacrat viețile chiar până la moarte. Cristos devine girant pentru aceștia care s-au întors de la păcat, au crezut în Domnul Isus și s-au consacrat. El le acoperă păcatul adamic și le garantează meritul său continuu dacă ei sunt credincioși. Domnul a garantat acestora care și-au consacrat viețile lui, chiar până la moarte, că el îi va auzi și le va da, conform înțelepciunii sale, cele mai folositoare experiențe și binecuvântări.

Toți frații au lampa, cuvântul sigur al profeției pe care Petru îl numește o lumină într-un loc întunecos. În timp ce ei mențin atitudinea potrivită de frați, ca studenți credincioși, blânzi și umili ai Cuvântului ei nu vor fi nicicând în întuneric: ei vor avea Adevărul furnizat ca hrană la timp cuvenit. Acei care trăiesc în deplină armonie cu Dumnezeu niciodată nu au fost lăsați în neștiință față de Adevărul necesar, să își caute pe bâjbâite calea prin întuneric cu lumea. De-a lungul secolelor Singura Biserică Adevărată alcătuită din frații consacrați pe care Isus a format-o nu este niciuna dintre denominațiile creștine, ci mai degrabă a fost adunarea creștinilor adevărați dinăuntrul și dinafara tuturor denominațiilor. Singura Biserică Adevărată este compusă numai din cei (indiferent de rasă, poziție socială sau sex – Galateni 3:28) care merg pe urmele lui Isus (1 Petru 2:21), și își prezintă trupurile umane lui Dumnezeu, ca jertfe vii (Romani 12:1).

Biserica Adevărată, sau corpul religios, la care noi și alți consacrați (dintre care mulți nu au auzit niciodată despre MML) au avut privilegiul de a se alătura, conform fratelui Johnson (E6, pag. 102, 103) este „invizibilă atât pe plan local cât și general, deși se manifestă prin activitățile, aranjamentele, întrunirile și servitorii săi vizibili, fie într-un loc fie în toate locurile. Cu alte cuvinte, nu există o organizare generală vizibilă a Bisericii Dumnezeului cel Viu care să facă ca diferitele Ecclesii sau diferiții indivizi să fie părți organice ale unui Corp general vizibil”.

În 1934 Pastorul Johnson a scris aceste cuvinte suplimentare: „Întâi de toate, El ne-ar avea în vedere numai ca Singura Biserică Adevărată, sau corp religios, aceea pe care Domnul a organizat-o, cu Sine însuși ca unicul ei Cap, care în sens larg cuprinde pe Marea Mulțime și pe Vrednicii Tineri, pe toți din Biserica celor Întâi-născuți (E4, pag. 323, 330, par. 5, pag. 333, par. 1). Acesta este singurul corp religios la care ar trebui să pretindem că ne-am alăturat”. Iar noi putem spune în plus că aceasta îi cuprinde pe Consacrații din zilele noastre, aceia care au același spirit și aceeași relație cu Domnul ca și aceste clase de consacrați de mai înainte.

Fr. Jolly confirmă și extinde acest Adevăr în PT 1956, pag. 43: „Din punctul de vedere al Domnului există o Singură Biserică Adevărată (Coloseni 1:24; Evrei 12:23), și El nu recunoaște în felul acesta alte organizații numite biserici. Al doilea, că această singură Biserică pe care o recunoaște Dumnezeu este numai o «turmă mică» (Luca 12:32). Deci nu trebuie să căutăm cea mai mare organizație pentru Biserica Adevărată a lui Cristos. Al treilea, noi suntem informați că această «turmă mică» nu conține mulți bogați, ori mari, ori înțelepți conform cu înțelepciunea acestei lumi” (1 Corinteni 1:26; Herald Epiphany 1934, pag. 33).

A Cincea Clasă de Aleși

Noi, Tăbărașii Consacrați în Epifanie, luminați de Epifanie, care trăim în Secerișul Veacului Evanghelic Extins, cu o înțelegere clară și concisă și credință deplină afirmăm că cei din „biserica întâilor născuți, care sunt scriși în cer” (Evrei 12:23), care include pe cei din Marea Mulțime precum și pe cei din Turma Mică, toți și-au terminat cursul pământesc și au ajuns la locurile lor în Împărăția cerească. Această parte a Singurei Biserici Adevărate este completă! De asemenea, din dovada bună de principiu, înțelegem că rolul conducător al Vrednicilor Tineri este acum sfârșit. Cu această înțelegere recunoaștem a cincea clasă de aleși chemată de Dumnezeu în timpul prezent, care este alcătuită din cei consacrați luminați de Spirit, neconcepuți de Spirit, care acum sunt pregătiți pentru rolul lor important de ajutori speciali ai Vrednicilor pentru a-i aduce pe restituționiști, în timpul Domniei Mijlocitoare a lui Cristos din Mileniu, la înțelegerea lor corectă de a avea viață veșnică pe un pământ desăvârșit.

Cu toate că termenul „Tăbărașii Consacrați în Epifanie” nu se găsește în Scripturi, cele trei cuvinte care le formează numele sunt Scripturale. Tăbărași = locul de ședere; Consacrați = starea inimii; Epifania = perioada de timp! Această denumire clară poate fi explicată ca fiind numele acelei clase care intră în poporul lui Dumnezeu, în tabăra antitipică a lui Israel, și devin urmași consacrați ai lui Isus după ce chiar cei aleși din Veacul Evanghelic au fost toți aleși însă înainte de a se arăta sau a se revela Cristos în Venirea Sa a Doua către lume ca distrugător al imperiului lui Satan și întemeietor al Împărăției lui Dumnezeu. Această clasă va fi privilegiată cu „învierea celor drepți” (Luca 14:14). Acest termen de asemenea îi deosebește de acei care se vor consacra în timpul când va fi deschisă Calea Sfințeniei. Pe aceia i-am putea numi în mod corespunzător Tăbărașii Consacrați în Mileniu (PT 2002, pag. 43).

Toți cei consacrați, luminați de spirit, neconcepuți de Spirit, sunt sub conducerea lui Cristos ca Cap și nu trebuie să încerce să Îl învețe, ci trebuie să se bucure în privilegiul lor de a învăța de la El. Prin urmare, frații trebuie să continue practica de a avea capetele descoperite în adunări, și numai frații trebuie să servească ca învățători în adunările ecclesiei. Iar surorile trebuie să se bucure în privilegiul lor de a-i ajuta pe frați (și pe ele însele) să rămână umili și pe deplin supuși la învățăturile Domnului, având capetele acoperite în toate adunările ecclesiei și păstrând tăcerea în privința predării la adunările doctrinare. Ele țin o predică minunată și mult necesară exprimată prin gesturile și acțiunile lor.

Este foarte potrivit ca astfel de practici să continue. Cu toate că în primul rând se face referire la simbolurile că Cristos este Capul iar Biserica este Corpul, același principiu se aplică în toate ecclesiile poporului consacrat al lui Dumnezeu din zilele noastre, căci acestea sunt toate părți ale bisericii, ecclesia (cei chemați), în sensul mai larg. Nu trebuie să uităm că alții în afară de Turma Mică sunt ilustrați că sunt într-o relație conjugală cu Domnul nostru Isus. Rut în relația ei conjugală cu Boaz îi tipifică pe Vrednicii Tineri mai timpurii într-o relație conjugală simbolică cu Domnul nostru Isus (Rut 4:10-13; E4, pag. 394, 395).

Aplicare la Tăbărașii Consacrați în Epifanie

Învățăturile lui Isus și ale Apostolilor cu privire la semnificația mai adâncă a celor Zece Porunci și cu privire la alte lucruri din Predica de pe Munte (Matei 5:1-12), despre căsătorie și divorț (Matei 19:1-9), despre alegerea bătrânilor (Faptele 14:23; Tit 1:5), despre surori că își acoperă capul în adunările ecclesiei și nu predau la adunările doctrinare ale ecclesiei etc., se aplică la cei care se consacră între Veacuri tot așa cum se aplică la Turma Mică și la Marea Mulțime. Discipolii lui Cristos care se consacră între Veacuri nu trebuie să creadă că aceste instrucțiuni se aplică numai la cei concepuți de Spirit iar la ei nu, sau că la ei se aplică numai într-un fel mai puțin. Există numai un fel de consacrare – consacrare deplină lui Dumnezeu, de a face voia Sa – căci tuturor celor din sămânța lui Avraam de dinaintea Mileniului și numai celor care fac și țin o astfel de consacrare li se vor da locurile favorizate ca Leviți și Netinimi antitipici în Împărăție (PT 1982, pag. 94).

Trebuie să ținem cont și de faptul că (așa cum s-a arătat în PT 1968, pag. 44-46) Dumnezeu nu își va îndepărta niciodată favoarea Sa de la oamenii Săi fideli, fie că sunt copiii Săi concepuți de Spirit fie că sunt servitorii și prietenii Săi consacrați, luminați de Spirit dar neconcepuți de Spirit din vremea de dinainte și de după Chemarea de Sus. Vrednicii Tineri în Curtea antitipică și Tăbărașii Consacrați în Epifanie în Tabăra antitipică sunt acum îndreptățiți de probă prin credință, au „pace cu Dumnezeu” și „pacea lui Dumnezeu”, sunt din Casa Credinței Epifaniei, sunt prietenii lui Dumnezeu și fiii Săi în perspectivă, au tovărășie cu El și sunt privilegiați să se roage Lui ca viitorul lor Tată. Își vor pierde ei această relație binecuvântată cu Dumnezeu când vor intra sub Noul Legământ și Mijlocitorul său, și când vor intra sub îndreptățirea prin fapte în loc de îndreptățirea prin credință? Cu siguranță nu!

La așezarea Singurei Biserici Adevărate, Dumnezeu îi va onora foarte mult pe Tăbărașii Consacrați în Epifanie; căci ei se dovedesc credincioși în încercări mai mari decât vor avea restituționiștii în general. Ei vor fi privilegiați să fie ajutorii speciali ai Vrednicilor și vor fi în stare să dea un ajutor real pentru toată omenirea în timp ce vor merge cu ea pe Calea Sfințeniei. Să afirmăm din nou că Tăbărașii Consacrați în Epifanie sunt separați și deosebiți de clasele concepute de Spirit, care sunt Marea Mulțime (vezi E4, pag. 115-117) și Biserica care este Corpul lui Cristos, care constă numai din 144000 de membri (Apocalipsa 7:1-4; 14:1).

Biblia Adevărată

Până acum am folosit cuvântul Adevăr de 23 de ori în acest articol. Poate că ar trebui să accentuăm unde își are originea acest mesaj al Adevărului care înaintează. Fără ezitare răspundem: în „Biblie”, cuvântul lui Dumnezeu, expus pentru înțelegerea noastră prin vasele alese ale lui Dumnezeu! Da, în Biblie, cea mai mare dintre cărți. Multe dintre cele mai bune și cele mai nobile caractere ale lumii au recunoscut măreția Cărții lui Dumnezeu, chiar cei care nu au pretins că sunt creștini consacrați. Aceste mărturii vin la noi din afară mai degrabă decât dinăuntru – în principal de la cei care înțeleg foarte puțin din Planul Divin al Veacurilor adevărat. Cu cât mai profundă și semnificativă este mărturia inimilor noastre față de valoarea Bibliei pe măsură ce venim, pas cu pas, la o apreciere cuvenită a cuvintelor glorioase și minunate ale vieții pe care le conține, și la semnificația adevărată a celor mai mari și prețioase promisiuni, prin care în planul Domnului este proiectat ca Singura Sa Biserică Adevărată să fie pregătită pentru a fi instrumentele Domnului pentru binecuvântarea finală a tuturor familiilor pământului (Geneza 12:3; 22:16-18; BS 2016, pag. 4; BS 1958, pag. 75). Poate că acesta ar fi un moment bun să întrebăm: pentru cine sunt scrise cuvintele din Ieremia 15:16? „Cuvintele tale au fost găsite și eu le-am mâncat; și cuvântul tău a fost pentru mine veselia și bucuria inimii mele, pentru că eu sunt chemat după numele tău, Iehova Dumnezeul oștirilor.” Ei bine, Dumnezeu nu revelează tuturor tainele Sale, deci numai celor care au anumite calități ale inimii și minții (celor consacrați).

Cu acest cuget în inimile și mințile noastre examinăm Ioan 10:10: „Eu am venit ca ele să aibă viață și să o aibă mai abundent” [KJV]. În acest text Domnul nostru Isus se referă la două clase: la cei ascultători din lume, și la Biserică care este Corpul Său, „plinătatea celui care umple toate în toți” (Efeseni 1:22, 23), care cu El are parte în natura divină, cu viață „mai abundent”, în sensul că este viață inerentă, care nu necesită să fie susținută. Această afirmație este în sens foarte strict și restrâns! Trebuie să acceptăm că în sens restrâns partea a doua a acestei scripturi arată direct și în primul rând la Turma Mică, dar în sens mai larg de asemenea are o aplicare indirectă și secundară, în principiu, la alții dintre servitorii credincioși ai Domnului. Luca 21:15 este o scriptură care se poate aplica și la servitorii fideli ai Domnului din alte clase (PT 1964, pag. 62).

Despre cei Consacrați care se dezvoltă în încercările din Timpul de Strâmtorare după ce numărul de membri al claselor chiar alese este completat dar înainte de deschiderea Căii Sfințeniei sub Noul Legământ de asemenea se poate spune că primesc o viață mai abundentă decât aceea dată altor restituționiști în general, pentru că ei vor avea cea mai mare onoare printre aceștia. Și într-un sens anumit restituționiștii în general pot fi incluși în a doua binecuvântare din Ioan 10:10; fiindcă omenirii în general nu numai i se va da viață ca rezultat al jertfei de răscumpărare a lui Isus pentru ea, ci de asemenea o va avea mai abundent decât a avut-o Adam inițial – în sens că ea va fi îmbogățită foarte mult de lecțiile pe care le-a învățat în școala experienței cu păcatul și consecințele lui îngrozitoare (vezi SITS 1, pag. 122, 124). Miliardele de oameni se vor bucura împreună de viață într-o tovărășie binecuvântată, și vor avea o casă pământească mai largă și umplută cu descoperiri, invenții, îmbunătățiri și comodități minunate cu mult peste ceea de ce s-a bucurat Adam sau la ce chiar a visat (BS 1968, pag. 3).

Încheiem acest studiu despre Adevărul Constructiv care Avansează pentru Tăbărașii Consacrați în Epifanie cu privire la locul lor în Singura Biserică Adevărată întorcându-ne la Iuda 21, care ne invită: „păziți-vă în Dragostea lui Dumnezeu”. Așadar, „voi” din textul nostru sunt cei din Turma Mică, care sunt singurii care au fost sfințiți de Tatăl și chemați și păstrați în Isus Cristos. Prin urmare, îndemnul din textul nostru se aplică, în sensul său restrâns sau limitat, la Turma Mică, deși în principiu se poate aplica la Vrednicii Tineri buni și Tăbărașii Consacrați în Epifanie care sunt credincioși în Cristos Isus acum. Experiența consacrării dă acestor Tăbărași mai mult decât oricăror altora privilegiul de a fi printre ajutorii principali ai Vrednicilor Bătrâni și ai celor Tineri în serviciul lor din Mileniu în Împărăție, atât de aproape ajung ei în multe cazuri să fie dintre cei aleși (PT 1959, pag. 42).

Dumnezeu nu a dat Tăbărașilor Consacrați în Epifanie spiritul fricii, ci al puterii și iubirii și al minții sănătoase (2 Timotei 1:7). Da, noi „păzim” și păstrăm iubirea lui Dumnezeu la fel ca toți ceilalți Sfinți: hagios, cei sfinți, cei dedicați, cei consacrați și cei rânduiți (Ezra 8:20). De fapt, toți cei consacrați sunt sfințiți, sfinți pentru Dumnezeu, și de aceea sfinți în această întrebuințare mai largă a cuvântului (PT 1968, pag. 54).

Noi, în calitate de candidați în Tăbărașii Consacrați în Epifanie, să acceptăm în inimile noastre încercările, probele și acțiunile de cernere pe care Dumnezeu le pune înaintea noastră. Privilegiul de a avea iubirea lui Dumnezeu acum va lucra spre bine, să ne păzim în iubirea lui Dumnezeu.

PT, №768, 2019, 50-56