Timpul de Strâmtorare este identic cu Epifania

Timpul de Strâmtorare este identic cu Epifania

Dovada Biblică a acestui lucru

Expresia, Timpul de Strâmtorare, se folosește în două .sensuri. În sens larg el acoperă perioada de la 1874 și până la sfârșitul anarhiei și strâmtorării lui Iacov. În sens restrâns el acoperă perioada de la începutul Războiului Mondial în 1914 și până la sfârșitul anarhiei și strâmtorării lui Iacov. În sensul restrâns – al doilea – al acestui termen îl folosim în subiectul nostru. Noi înțelegem că perioada specială de strâmtorare și Epifania ca perioadă sunt unul și același lucru. Scopul nostru este să dovedim aici acest gând din Scripturi și să îl ilustrăm din scrierile Pastorului nostru. Vom da mai întâi dovada Scripturii. În Luca 17:29, 30 avem un pasaj cu referire la acest punct. Tocmai am scos în evidență modul în care Parousia și Epifania sunt numite fiecare o zi, cum, printre alte pasaje, în Luca 17:30 Domnul nostru numește Epifania o zi, și cum, printre alte pasaje, în Luca 17:22, 26 El le numește pe ambele zile. Faptul că în Luca 17:30, când Domnul Isus a spus, „Întocmai astfel va fi în ziua când Fiul Omului se revelează”, El s-a referit la Epifanie prin expresia „în ziua”, este evident din faptul că acest lucru trebuia să se întâmple în Epifanie atunci când El urma să se reveleze. Comparând afirmația din acest verset cu versetul precedent, vedem clar că Epifania este identică cu Timpul de Strâmtorare; fiindcă Isus a spus în Luca 17:29, „Dar în acea zi când Lot a ieșit din Sodoma a plouat foc și pucioasă din cer și i-a nimicit pe toți”. Noi cunoaștem că printre alte lucruri Sodoma tipifică Creștinătatea și Biserica Nominală (Apocalipsa 11:8), că nimicirea ei tipifică nimicirea lor; și că „ziua” nimicirii ei tipifică perioada nimicirii lor. Cunoaștem de asemenea că nimicirea lor a început prin intermediul Războiului Mondial. Prin urmare perioada Războiului Mondial a fost o parte a Zilei de nimicire a Creștinătății și Bisericii Nominale, în care Zi Isus, în versetul 30, spune că Se va revela. Deci Războiul Mondial a fost în Epifanie; da, el a fost la începutul Epifaniei. Astfel această expresie arată când și cu ce a început Epifania. Dovedindu-ni-se prin acest pasaj când și cu ce a fost introdusă Epifania, și anume prin Războiul Mondial, vom dovedi mai departe prin ce va înainta.

Matei 26:64 dovedește că Epifania va înainta prin Revoluție: „De acum încolo [în timpul Epifaniei] veți [clasa voastră – clerul creștin, întocmai cum sf. Iacov îi clasifică pe cei care l-au ucis pe Domnul nostru cu evreii acaparatori și cu alți capitaliști de la sfârșitul acestui Veac, Iacov 5:6 – a se vedea și D411 [Studii în Scripturi, Volumul IV, pag. 411, n.e.] vedea [vi se va epifaniza] pe Fiul Omului șezând la dreapta puterii [exercitând puterea de răzbunare a lui Iehova] și venind în norii cerului” [Vatican Manuscript, n.e.]. Norii cerului reprezintă strâmtorările cerului simbolic – puterile de control spiritual – din timpul Războiului Mondial și Revoluției din Timpul de Strâmtorare. Întrucât Biserica Nominală  – puterile de control spiritual – va fi nimicită cu desăvârșire în timpul Revoluției, da, la începutul ei, și deci va fi scoasă din existență înainte de Anarhie; și din moment ce toți clericii vor fi uciși în Revoluție și Anarhie (Isaia 65:11, 12; Ieremia 25:34, 35; 2 Împărați 10:18-28), și deci vor fi în uitare înainte de sfârșitul Anarhiei, Domnul în mod evident Se revelează ca fiind prezent clerului ca și clasă în strâmtorările din sistemele lor („norii cerului”), în timpul Războiului parțial și în timpul Revoluției în întregime. Prin urmare acest pasaj dovedește că Epifania a început odată cu Războiul Mondial, care a început nimicirea Bisericii Nominale (Biserica Greco-Catolică din Rusia, Polonia și România, și Biserica Romano-Catolică din Polonia, Serbia, Muntenegru, Austria, Belgia și Franța sunt exemple izbitoare ale modului în care Războiul a început nimicirea Bisericii Nominale – „norii cerului”), și va continua prin Revoluție, la începutul căreia nimicirea ei se va fi isprăvit. Prin urmare acest pasaj dovedește că Timpul de Strâmtorare este identic cu Epifania.

Acum vom cita și vom explica pasajele care dovedesc că Epifania se va termina odată cu Anarhia și strâmtorarea lui Iacov, adică se va termina odată cu sfârșitul strâmtorării. Un pasaj cu referire la Anarhie care dovedește acest lucru, deși se referă de asemenea la Război, Revoluție, Foamete și Molimă, este 2 Tesaloniceni 1:7, 8: „Domnul Isus va fi revelat din cer cu îngerii Săi puternici [mijloacele prin care El va turna răzbunarea] în flacăra focului [necazuri nimicitoare – Război, Revoluție, Foamete, Molimă și Anarhie], răzbunându-se pe cei [Clasa Morții a Doua din Biserica Nominală] ce nu cunosc pe Dumnezeu și [pe cei, Clasa Morții a Doua din Adevăr, ce] nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus Cristos”. În mod corespunzător, acest pasaj dovedește că Epifania va fi completată de Anarhie. Un pasaj care dovedește acest lucru cu referire la strâmtorarea lui Iacov, în ceea ce privește revelarea Domnului către Israel, este Zaharia 12:9, 10: „Și se va întâmpla în acea zi că Eu voi căuta să nimicesc toate națiunile care vin împotriva Ierusalimului [în timpul strâmtorării lui Iacov, Zaharia 12:1-8; Ezechiel 38, 39]; și voi turna peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului spiritul harului și al cererilor, și ei vor privi spre Mine, acela pe care l-au străpuns (Apocalipsa 1:7), și vor jeli pentru ea” [pentru străpungere, IV] etc. Tot poporul Adevărului recunoaște în același timp că acest pasaj se referă la sfârșitul strâmtorării lui Iacov, și că el dovedește revelarea Domnului nostru către Israel în calitate de Mesia al lor de mult timp respins. Așadar aceste două versete dovedesc că Timpul de Strâmtorare este identic cu Epifania.

Prin pasajele discutate mai sus am dovedit că Epifania a început odată cu Războiul și va înainta prin Revoluție și se va termina odată cu Anarhia și strâmtorarea lui Iacov. Începutul, înaintarea și sfârșitul ei odată cu Timpul de Strâmtorare demonstrează identitatea ei cu Timpul de Strâmtorare. Aceste Scripturi dovedesc faptul că epifanizarea Domnului către lume și către Marea Mulțime este o lucrare treptată, progresivă, isprăvindu-se numai la sfârșitul strâmtorării. Pasajele citate până acum dovedesc în mod direct identitatea lor. Acum vom cita și vom discuta unele pasaje care dovedesc în mod indirect identitatea lor. Deși indirect, totuși cu putere, acest lucru îl dovedește 2 Timotei 4:1: „Care [Domnul Isus] îi va judeca pe cei vii [pe îngerii căzuți și pe noile creaturi] și pe cei morți [pe rasa condamnată a lui Adam] la arătarea Sa [Epifania] și a împărăției Sale”. Rasa lui Adam, dar nu noile creaturi, va fi judecată în timpul Împărăției; deci îngerii căzuți și noile creaturi vor fi judecați – separați (Matei 25:31, 32) – în timpul Epifaniei. Scriptura, rațiunea și faptele dovedesc că în timpul Războiului a început această separare între noile creaturi – Turma Mică și Marea Mulțime. Totuși, întrucât aceasta este o lucrare din Epifanie, conform acestui pasaj, Epifania a fost aici din timpul Războiului Mondial; dar alte Scripturi arată că această separare a acestor două clase va continua în timpul Revoluției. Probabil va continua până la partea de început a Anarhiei. Maleahi 3:2, 3: „Cine va putea îndura ziua venirii Lui [Parousia], și cine va sta în picioare când se va arăta El? [Epifania]; pentru că El va fi ca focul topitorului și ca leșia albitorilor. [Timpul Parousiei este identic cu timpul Secerișului, precum s-a arătat mai sus, prin urmare ele s-au sfârșit în 1914. Așadar, conform acestui pasaj, timpul arătării Sale – Epifania – a început odată cu timpul strâmtorării.] Și El va ședea ca acela care topește și purifică argintul [separând zgura și eroarea de argintul Adevărului]; și va purifica pe fiii lui Levi [Turma Mică și Marea Mulțime] și îi va curăța ca aurul [Turma Mică] și argintul [Marea Mulțime]”. Cu toate că, bineînțeles, această lucrare și-a avut începutul în Parousie, în cel mai hotărât mod s-a desfășurat din Epifanie. Acest pasaj dovedește că Epifania urma să înceapă cu mult timp înainte să se sfârșească Anarhia și strâmtorarea lui Iacov, fiindcă Turma Mică, cu excepția câtorva membri ai ei, va pleca din lume înainte să înceapă Anarhia; iar aceștia puțini vor pleca la începutul Anarhiei. Ne vom referi simplu, fără să cităm, la 1 Corinteni 3:12-15, care în parte învață aceleași lucruri ca și Maleahi 3:2, 3, și care în lumina a ceea ce am spus cu privire la acel pasaj se va putea vedea cu ușurință că dovedește faptul că Epifania și Timpul de Strâmtorare sunt identice unul cu celălalt. Matei 7:26, 27 învață că Biserica Nominală din Babilonul Mare și Mic precum și învățăturile și practicile ei – casa zidită pe nisip – urma să înceapă să fie nimicită în timpul Războiului – „au suflat vânturile” – și nimicirea ei, cel puțin a Babilonului Mare, se va isprăvi la începutul Revoluției – „au venit șuvoaiele”. Pasajele citate mai înainte dovedesc că aceasta este o lucrare din Epifanie; deci acest pasaj dovedește, în legătură cu celelalte, că Epifania este identică cu Timpul de Strâmtorare.

Apokalypsis-ul are loc treptat

Toate pasajele de mai sus dovedesc, chiar așa cum a învățat Pastorul nostru, că revelarea Domnului nostru din timpul Epifaniei este o lucrare treptată. În război ea a avut un început mic față de unii din lume și față de unii – clasa Lot – din Marea Mulțime. În repetate rânduri s-a explicat unora din lume precum și membrilor Marii Mulțimi că Războiul Mondial a fost unul dintre semnele Prezenței a Doua a Domnului nostru; și toți ne amintim cum unii din lume au acceptat această idee; și, desigur, clasa Lot a Marii Mulțimi a acceptat ideea. În unul din orașele sudice la conferința ministerială la scurt timp după izbucnirea Războiului s-a discutat despre el, și s-a tras concluzia că era un semn al Prezenței a Doua a Domnului; și știind faptul că Pastorul nostru l-a prevăzut că va veni în 1914, s-a declarat că el a avut dreptate cu privire la acea trăsătură de timp indicată de el, și că ei au greșit în legătură cu acest subiect. Acestea sunt câteva dintre dovezile faptice că Domnul a început să Se reveleze către lume și către Marea Mulțime. Astfel experiența confirmă învățătura Bibliei că Epifania a început odată cu Războiul Mondial, și că prin aceasta Domnul a început într-un fel mic să Se reveleze că este prezent către unii din lume și către unii din Marea Mulțime, în calitate de Eliberator al lor.

În alt pasaj se presupune în mod clar lucrarea progresivă a Epifaniei – 1 Timotei 6:14, 15 – pe care îl redăm după cum considerăm că este cea mai bună traducere: „Să ții această poruncă … ireproșabil, până la Epifania Domnului nostru Isus Cristos, care în propriile ei sezoane El o va arăta”. Nu numai că acest pasaj dovedește că Epifania este o perioadă, ci și arată că ea înaintează prin sezoane succesive, care vor fi arătate ca atare. Cum vor fi arătate ca atare aceste sezoane ale Epifaniei? Prin faptul că Domnul nostru se manifestă treptat după cum cer scopurile și necesitățile fiecăruia dintre aceste sezoane, manifestarea completă vine ca un mare apogeu al tuturor lucrărilor din Epifanie, la sfârșitul ei – sfârșitul Anarhiei și strâmtorării lui Iacov. Încă un pasaj, comparat cu pasajele anterioare, presupune acest caracter progresiv al Epifaniei: Coloseni 3:4, „Când Cristos, care este Viața noastră, se va arăta [Se va manifesta complet către lume], atunci și voi vă veți arăta [vă veți manifesta] cu El în glorie”. Bineînțeles, acest pasaj se referă la marele apogeu al Epifaniei și la lucrarea ei de la sfârșitul strâmtorării. Astfel acest lucru presupune faptul că toți cei din Biserica adevărată vor fi dincolo de văl cu Domnul înainte de sfârșitul Anarhiei, și astfel înainte de sfârșitul Epifaniei, așa încât să strălucească împreună cu El – să fie epifanizați. Dar în conformitate cu 2 Timotei 4:1, în timpul Epifaniei Biserica adevărată și Marea Mulțime sunt separate; și am văzut că acest lucru a început în Război. Deci vedem că Coloseni 3:4, comparat cu alte Scripturi, învață că Epifania și lucrarea ei sunt progresive, avându-și în Război începuturile mici, în Revoluție creșterea și dezvoltarea, și la sfârșitul Anarhiei și strâmtorării lui Iacov atingându-și marele lor apogeu, în ceea ce privește lumea. Importanța acestui apogeu este în așa fel preumbrită încât Pastorul nostru a pus pe el cel mai mare accent când a tratat despre lucrarea Epifaniei, deși el nu a trecut cu vederea aspectele de început ale Epifaniei și lucrării ei față de lume și față de Marea Mulțime, după cum vom arăta mai departe.

Explicații confirmative ale Servitorului acela

Vrem să cităm câteva pasaje scrise de Pastorul nostru, care arată că Epifania este identică cu Timpul de Strâmtorare. În următoarele citate din scrierile sale se va observa faptul că în timp ce el arată că Epifania este identică cu timpul de strâmtorare, el pune cea mai mare forță pe marele apogeu al Epifaniei, care desigur are loc după ce ultimul membru al Bisericii adevărate a plecat din lume. În timp ce îi analizăm ideea să nu uităm că el folosește cuvântul epifaneia în ambele lui sensuri, uneori în sensul de perioadă numită Epifania iar uneori în sensul lucrării din acea perioadă – arătarea – și că cele mai multe citate sunt din broșura Întoarcerea Domnului Nostru, care a fost scrisă în 1902, când el credea că Biserica credincioasă va fi toată dincolo de văl înainte de a se începe strâmtorarea – un gând pe care el mai târziu l-a văzut că era incorect. Având în vedere această modificare și ținând cont de ea, în următoarele citate se va vedea cât de clar el învață că Epifania și Timpul de Strâmtorare este aceeași perioadă. În cazul acestuia cât și în cazul tuturor celorlalte subiecte cu caracter profetic, cugetul lui se lumina tot mai mult pe măsură ce se apropia ziua desăvârșită. Am dat deja unele dintre aceste citate, însă într-o formă prescurtată. Forma lor întreagă va servi pentru a le imprima mai adânc în mințile noastre.

Pastorul nostru a ținut la gândul identității Epifaniei cu Timpul de Strâmtorare. Printre alte publicații acest lucru se poate vedea în broșura sa, publicată în 1902, intitulată Întoarcerea Domnului Nostru. La acest punct vom cita mai întâi unele dintre remarcile sale pe care le-am găsit în acea broșură (17, par. 1, 2) în legătură cu analizarea subiectului adunării grâului și arderii neghinei: „Separarea neghinei de grâu și adunarea grâului în grânarul stărilor cerești precede lucrul de curățare a câmpului de neghina lui simbolică prin «focul» simbolic; și acest lucru întreg al Secerișului [cu privire la grâu] trebuie să aibă loc în timpul Parousiei [prezenței] Domnului nostru, înainte de Epifaneia [arătarea] Sa. […] Adevărul va fi mijlocul de separare, și până nu se va termina separarea și nu va fi «grâul» tot adunat în gloria naturii cerești [mai târziu el a văzut că o parte a Bisericii va fi în trup pentru câtva timp din perioada «focului»], «focul», marele Timp de Strâmtorare menționat de profet și de Domnul nostru, nu va arde și nu va mistui, în mod simbolic, toată «neghina»”. În această secvență secerarea grâului se atribuie Parousiei iar arderea neghinei – o lucrare din Timpul de Strâmtorare – se atribuie Epifaniei. Iarăși, pe pagina următoare a acestei broșuri, el arată identitatea acestora în legătură cu parabolele minelor și talanților: „Această socoteală cu slujitorii înseamnă o socoteală cu Biserica mai întâi, după întoarcerea Sa, și corespunde cu separarea grâului și neghinei [în timpul de secerare] din cealaltă parabolă. Este relativ ușor ca oricine să își dea seama că această parte a lucrării Domnului la a Doua Sa Venire este lucrarea care precede Epifaneia, sau arătarea către lume. În timpul acestei perioade Veghetorii trebuie să fie conștienți de prezența [parousia] Domnului, și de cercetarea sau judecarea lor, care se va desfășura atunci. Însă numai cei credincioși vor ști – numai ei vor fi «socotiți vrednici să stea înaintea Fiului Omului» în acea judecată – toți cei găsiți nevrednici se vor «poticni». «Cei neevlavioși [și slujitorii neglijenți] nu vor rămâne în adunarea celor drepți» (Psalmul 1:5). Despre această perioadă a prezenței Sale, și despre acest aspect al lucrării Sale, lumea trebuie să fie în ignoranță totală și să «nu știe», până când, socoteala cu slujitorii Săi fiind terminată și cei credincioși fiind glorificați [mai târziu fratele Russell a văzut că Biserica nu va fi glorificată înainte de strâmtorare], judecarea lumii va începe cu «un timp de strâmtorare cum nu a fost niciodată de când există o națiune». Acea strâmtorare este ilustrată în mod simbolic ca un foc, și apostolul ne spune că Domnul nostru va fi revelat [apokalypto – descoperit, făcut cunoscut, arătat] în flacără de foc [judecăți], aducând răzbunare [deci timpul strâmtorării este Epifania, conform vederii sale]”.

Identitatea lor se arată din nou, pag. 20, par. 1 și pag. 21, par. 1: „Nu trebuie însă să înțelegem că Domnul va lua Biserica la cer și apoi va veni din nou și Își va înfăptui Epifaneia sau Apokalypsis-ul. […] Domnul nostru și Biserica Sa nu vor lipsi de pe pământ în timpul perioadei de strâmtorare a lumii; ci dimpotrivă vor continua să fie prezenți, dar invizibili, aducând asupra lumii strâmtorarea prezisă în Scripturi, care va avea ca efect umilirea inimilor omenirii încât să poată spune în cele din urmă: «Veniți să ne suim la muntele [Regatul] lui Iehova, … și El ne va învăța căile Sale și vom umbla pe cărările Sale». […] Prin urmare este clar că Biserica, deși absentă din lume în timpul perioadei de strâmtorare [gândul său de mai târziu a fost că o parte a Bisericii va rămâne în trup pentru câtva din timpul strâmtorării], în sensul de a fi schimbată de la natura umană la cea divină, va fi prezentă în ea cu Cristos, ca executorii asociați ai dreptății divine, sfărmând în bucăți ordinea actuală de lucruri și fiind gata să vindece inimile oamenilor de îndată ce li se va zdrobi mândria și vor fi pregătiți pentru «balsamul din Galaad»”. În următorul citat din această broșură, pag. 39, par. 1, el nu arată numai că Epifania este o perioadă, ci și că perioada aceea este Timpul de Strâmtorare, și că pe parcursul acelei perioade Marea Mulțime va primi manifestarea. „Prin urmare, în timp ce șoptim încet, «Iată Mirele!», nu o facem cu vreo speranță de a trezi lumea la credință în prezența Domnului etc. Ei nu sunt vrednici să știe, și numai ar folosi greșit cunoștința acum. În curând, la timpul cuvenit al Domnului, ei vor ști – în perioada Epifaneii sau a Apokalypsis-ului Fiului Omului. Ei vor fi treziți de marea distrugere a Zilei de Strâmtorare. […] Dar fecioarele nechibzuite, supraîncărcate cu grijile acestei vieți, sau cu înșelăciunile bogăției [avuție, reputație, influență etc.] nu vor avea în ele însele [în vasele lor] suficient untdelemn [spirit sfânt]; și în consecință ele nu vor putea să obțină lumină la timp pentru a intra cu fecioarele înțelepte înainte ca numărul celor aleși să fie completat și ușa ocaziei de a deveni o parte din Mireasa lui Cristos să fie închisă pentru totdeauna. Adevărat, ele mai târziu vor obține untdelemn, după cum se arată în parabolă, însă prea târziu pentru a fi din «Turma Mică» care va fi socotită vrednică să aibă parte în Împărăție și să scape de marele Timp de Strâmtorare care vine asupra lumii. Fecioarele nechibzuite vor fi obligate să treacă prin strâmtorare cu lumea, și astfel vor avea parte în necazul ei, reprezentat în parabolă prin cuvintele «plânsul și scrâșnirea dinților»”.

În următorul pasaj (Z ʼ14, 252, col. 2, par. 1), referindu-se în prima parte la apogeul Epifaniei de la sfârșitul strâmtorării, și în a doua parte la Epifanie ca începând odată cu Timpul de Strâmtorare, el arată atât progresivitatea Epifaniei de la începutul și până la sfârșitul strâmtorării cât și identitatea lor. „Odată cu încheierea acestui lucru de separare a fecioarelor înțelepte, și după ce ele vor fi intrat în bucuriile Domnului lor prin schimbarea glorioasă a Primei Învieri, atunci va veni Epifaneia, revelarea, arătarea lui Emanuel. «Când se va arăta El, veți fi arătați și voi împreună cu El în glorie» [până aici el se referă la apogeul Epifaniei de la sfârșitul strâmtorării. Ceea ce urmează se referă la progresul ei de-a lungul Timpului de Strâmtorare]. «El va fi revelat în flacăra focului răzbunându-se». Cu alte cuvinte, revelarea lui Cristos către lume va avea loc după dezvăluirea Sa către clasa «fecioarelor înțelepte». Lumea va ști că El și-a luat marea Sa putere și și-a început domnia de dreptate, nu văzându-l pe Isus în trup, ci văzând marele Timp de Strâmtorare care atunci [începând cu Războiul Mondial] va izbucni asupra lumii – «un Timp de Strâmtorare cum nu a fost niciodată de când există o națiune». – Daniel 12:1; Matei 24:21”.

Următorul pasaj luat din «Ce a spus Pastorul Russell» (pag. 97, par. 5-7. [În ediția românească pagina 224, n.e.]) ne dă aceeași linie de gândire și ne arată că Pastorul nostru în 1914, înainte de izbucnirea războiului, a așteptat ca Epifania să înceapă în octombrie 1914. „Atunci la ce te aștepți, frate Russell, în octombrie 1914? Eu aștept că octombrie va veni și regii pământului – neamurile – nu vor ști că concesiunea lor a expirat. Iar apoi ce? Un bubuit de tunet dintr-un cer senin care va începe să le arate acestor regi că un Conducător nou ia în stăpânire lumea. Cum va veni? Eu nu cunosc amănuntele. Eu am doar conturul. Primul lucru în ordine va fi arătarea Regatului lui Dumnezeu. În ce mod? Revelarea, destăinuirea. Ce vrei să spui? Epifaneia. El a venit și trebuie să rămână o mie de ani. Parousia Sa [în sensul ei larg] nu se va sfârși în acești patruzeci de ani. Nimeni nu este conștient de aceste lucruri încă. «Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric ca ziua aceea să vă apuce ca un hoț».

Data sa exactă prezisă

Următorul lucru în ordine va fi [Apokalypsis-ul] revelarea. Cum va fi aceasta? «Am ideea mea», cineva spune. «Cred că El va veni și va ședea pe bolta cerului și fiecare ochi va privi în sus și toți vor cădea la pământ și vor plânge și se vor tângui». Nicidecum! Eu cred că acesta este felul Bibliei de a spune acel lucru, dragi prieteni: «El va fi revelat în flacăra focului răzbunându-se». Cum vine asta? O mare succesiune de judecăți va începe [odată cu Războiul Mondial] la vremea aceea. Flacără de foc, manifestare exterioară a judecății. De ce ai spus «foc»? Fiindcă Biblia îl folosește ca o expresie simbolică, întocmai cum El a spus, «încercările de foc care trebuie să vă încerce», iar aurul este pregătit prin foc. S-a spus despre lume nu despre Biserică, «El va fi revelat în flacăra focului răzbunându-se». Aceasta va fi după octombrie 1914? Da. Cât timp va dura [până se va sfârși]? Nu știu. Ai vreo presupunere? Presupunerile sunt lucruri foarte periculoase, și dacă fac vreo presupunere vă voi da motivul din care presupun. În acest caz am văzut paralela de la sfârșitul Veacului Iudeu. Cetatea a fost distrusă în anul 70 e.n. Sfârșitul Veacului Evanghelic și botezul strâmtorării va veni; elementele se vor topi de fierbințeală; elementele capitaliste și întreaga lume vor deveni ca un cuptor – mâna fiecărui om va fi împotriva aproapelui său. Aceasta este descrierea biblică a lui. Focul va veni asupra oamenilor într-un mod natural. Este propriul lor foc pe care l-au alimentat. Aceasta fiindcă ei nu trăiesc la înălțimea a ceea ce li s-a permis să facă. Biblia arată că această condiție ar fi venit cu mult timp în urmă dacă Dumnezeu nu ar fi reținut-o. Când va veni timpul potrivit Dumnezeu nu va mai reține cele patru vânturi, și conflagrația va fi completă, grabnică și groaznică. Vorbind despre vremea aceea Isus a spus: «Și dacă zilele acelea nu ar fi fost scurtate nimeni nu ar scăpa; dar din pricina celor aleși zilele acelea vor fi scurtate»”.

În mod corespunzător se va vedea că înțelegerea noastră a identității Timpului de Strâmtorare cu Epifania este în armonie cu Scripturile și cu gândul Pastorului nostru cu privire la acest subiect. „Noi suntem în Epifanie”. „Epifania este în mijlocul nostru”. Binecuvântat este cel care înțelege și acționează în conformitate cu acest cuget.

E4, pag.53-65; PT, №42, 1922, 70-73