Analizarea celor susținute de pbi referitor la data de Paște

ANALIZAREA CELOR SUSȚINUTE DE PBI REFERITOR LA DATA DE PAȘTE

În Vestitorul celor de la PBI din 1 martie 1926 sunt anumite lucruri care este necesar să fie comentate. La pagina 67 ei fac unele comentarii în privința dificultății stabilirii datei de Paște. După ce atrag atenția la diferite metode care au fost folosite de poporul Adevărului pentru a afla datele de 1 și 14 Nisan, ei fac apel ca tot poporul Adevărului să ia data pe care o dau calendarele moderne evreiești, pentru aceasta susținând motivul că în ultimii săi ani Pastorul nostru a făcut din aceasta regula sa neschimbată. A da un motiv ca acesta pare la suprafață a da dovadă de un spirit demn de laudă și fidel față de Pastorul nostru. Dar atunci când ne amintim faptul că PBI neagă că el a fost „Robul acela”, putem fi siguri că loialitatea față de el și de învățăturile sale nu este motivul pentru care ei au dat această sugestie. Pentru că lipsa lor de loialitate față de el se manifestă nu numai din aceea că au negat verbal și în scris că el este „Robul acela”, ci și din aceea că au negat același lucru prin fapte. Ei au respins statutul său și l-au înlocuit cu unul contradictoriu. Ei au respins cronologia sa și au înlocuit-o cu cea a Bisericii Nominale care se demonstrează a fi falsă. Ei au respins multe dintre interpretările sale cu privire la Apocalipsa, și aproape toate interpretările sale cu privire la Daniel, și le-au înlocuit cu unele eronate pe care le-au plagiat de la scriitorii din Biserica Nominală, susținând de asemenea vederile Bisericii Nominale cu privire la părțile acelor cărți despre care el nu a scris. Ei au mai respins și alte învățături ale sale, cum ar fi Piramida ca întreg și caracterul tipic al ultimelor fapte asociate ale lui Ilie și Elisei, și au exercitat influență contrară organizării complete a Bisericii. Aceste fapte dovedesc că editorii de la PBI nu își pierd somnul din cauza unui zel mistuitor pentru învățăturile Robului acela. Lipsa lor de loialitate față de el și de învățăturile sale i-a făcut să-și piardă dreptul de a atrage atenția la practicile sale reale sau pretinse ca punct de sprijin pentru receptivitatea poporului Adevărului.

Mai mult, motivul pretins de ei, adică că Pastorul nostru în ultimii ani a folosit invariabil calendarul evreiesc modern pentru data de Paște, nu este adevărat. Paștele din anul 1914 a fost unul din ultimii săi ani; și în anul acela potrivit calendarului evreiesc modern 14 Nisan a început pe 9 aprilie la ora 18:00, dar Pastorul nostru a anunțat acel Paște pentru 10 aprilie la ora 18:00. De fapt, potrivit lui Iosefus, evreii nu folosesc metoda de calcul folosită pe vremea lui Cristos. În anul 360 e.n. ei au adoptat calendarul lunar elaborat de către păgânul grec Meton în secolul al V-lea î.e.n. Așadar, datările lor moderne nu vin la noi cu sprijinul Scripturii; și desigur că noi nu suntem obligați să respectăm obiceiurile lor luate de la păgâni. Fie în primii fie în ultimii săi ani, de fiecare dată când Pastorul nostru a găsit că calculele lor sunt greșite, el a respins data lor. Regula pe care Pastorul nostru ne-a dat-o este aceasta – frații din întreaga lume trebuie să țină Paștele în aceeași zi solară și pe 14 Nisan. Credem că ceea ce urmează este învățătura Bibliei cu privire la această regulă: Ziua în care luna care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară se înnoiește la Ierusalim, este cea care întotdeauna trebuie să fie luată ca prima zi a lunii Nisan, cu ziua de doi Nisan care începe în seara următoare la ora 18:00. Peste douăsprezece zile începe 14 Nisan. Biblia, prin paralelele împlinite ale celor 2520 și ale celor 1845 de ani, dovedește că ziua în care luna se înnoiește la Ierusalim este prima zi a lunii lunare. Acea dată solară în care începe 14 Nisan trebuie anunțată ca data pentru cina de amintire. Paralelele celor 1845 și ale celor 2520 de ani în evenimentele împlinite în cea de-a doua parte a lor, totdeauna s-au împlinit în ziua lunară paralelă bazată pe luna care se înnoiește la Ierusalim și nu pe cea bazată pe 180° longitudine estică așa cum ne gândeam odinioară, și nici pe o dată diferită a calendarului evreiesc modern. A se vedea articolul din acest număr intitulat „O Corectare”. Acest lucru dovedește că la fel ca în vremurile biblice tot așa și acum Dumnezeu consideră că ziua lunară începe la Ierusalim. Potrivit acestor paralele împlinite, regula Sa de acum este aceeași pe care a folosit-o în Israel în vremurile biblice. Pentru detalii vă rugăm să vedeți articolul „O Corectare” din acest număr. Având în vedere aceste fapte, nu putem accepta propunerea celor de la PBI de a lua data de Paște din calendarul evreiesc modern, care diferă de acela de pe vremea lui Isus.

Anterior, în cinci articole diferite, noi am răspuns la feluritele pretinderi ale celor de la PBI cu privire la data de Paște în aceste coloane. Crezând că ar fi mai convenabil ca cititorii noștri să aibă într-un singur număr toate cele cinci articole publicate anterior în aceste coloane, noi le retipărim acum cu corectări ca pe partea rămasă a acestui articol, și le cerem cititorilor noștri dragi să-și amintească că aceste articole nu au fost scrise anul acesta. Două au fost scrise în 1920, unul în 1921, unul în 1923, și unul, pe care îl cităm primul, în 1924. În mod corespunzător expresia „anul acesta” care apare în ele nu înseamnă anul 1933, ci anul în care a apărut articolul în cauză. Este suficient că am indicat în paranteză anii la care se face referire, așa încât frații să înțeleagă la ce ani se face referire în diferite cazuri.

De ce poporul Adevărului celebrează Comemorarea la date diferite? În parte din cauza anumitor persoane care calculează că luna Nisan începe odată cu prima zi întreagă care urmează după prima lună nouă după echinocțiul de primăvară și caută inconsecvent să combine această regulă cu calendarul evreiesc care deseori începe luna Nisan cu luna nouă dinaintea echinocțiului de primăvară. În plus, este parțial din cauza altora care află luna Nisan pe baza lunii noi care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară, dar pentru prima zi a lunii Nisan socot prima zi întreagă care urmează după ce luna se înnoiește la Filadelfia, Pa., unde ora locală este aceeași ca și ora standard estică în SUA. Mai departe este din cauza că unii iau seara cu lună plină pentru 14 Nisan. În cele din urmă este în parte din cauza altora care află luna Nisan pe baza lunii noi care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară, dar pentru prima zi a lunii Nisan calculează ziua în care luna se înnoiește la Ierusalim, când și de unde Dumnezeu socotește că începe luna lunară. Unii (cu excepția cazului în care calendarul evreiesc dă o dată diferită) au urmat regula dată în nota din F 470 [și 480 jos, n.e.], adică află începutul lunii Nisan pe baza primei luni noi de după echinocțiul de primăvară. Având în vedere faptul că atât înainte cât și după ce a fost publicat Vol. 6, Pastorul nostru a anunțat datele Comemorării pe baza lunilor care s-au înnoit înainte de echinocțiul de primăvară. Mai departe având în vedere faptul că practica sa era în armonie cu regula că luna Nisan începe odată cu luna nouă care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară, nu are nicio importanță dacă o astfel de lună era înainte sau după echinocțiul de primăvară. Și în cele din urmă având în vedere faptul că, de la publicarea Volumului 6 (Z ’07, 88, par. 3; Z ’15, 70, par. 1 [VDM Vol. 10, Nr. 1, pag. 664-665, n.e.]) el a dat de două ori regula că luna Nisan începe odată cu luna nouă care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară, noi considerăm că există o greșeală de tipar neobservată pe rândul doi al notei din F 470, unde cuvântul „după” apare incidental în loc de cuvintele „cea mai aproape”. Este sigur că pe vremea lui Cristos luna Nisan se afla pe baza lunii noi care era cea mai aproape de echinocțiul de primăvară. Pentru că Iosefus (în Antichități, Cartea III, Cap. 10, Sec. 5) afirmă clar că Paștele trebuia ținut în timp ce soarele era în constelația Berbec, la care atunci ajungea la echinocțiul de primăvară, și unde rămânea timp de 30 de zile, adică până pe 20 aprilie. Prin urmare, dacă regula lor de atunci ar fi fost aceea că luna Nisan trebuie să fie aflată pe baza lunii noi care este după echinocțiul de primăvară, de nenumărate ori ei nu ar fi celebrat Paștele decât după ce soarele ar fi ieșit din constelația Berbec. În armonie cu regula pe care o dă Iosefus, este faptul că cele dintâi dintre primele roade din Palestina se coceau în zilele lui Cristos cu câteva săptămâni înainte de echinocțiul de primăvară (deși acum se pârguiesc cu câteva săptămâni mai târziu decât în zilele lui Cristos, chiar și acum se pârguiesc acolo înainte de echinocțiul de primăvară) și, prin urmare, aveau să fie coapte pentru 16 Nisan (Leviticul 23:9-15) care se afla pe baza lunii noi care era înainte de echinocțiul de primăvară, dacă era cea mai aproape de el.

Calendarul evreiesc modern nu este demn de încredere

Având în vedere inexactitatea datelor legate de Paște în calendarele evreiești, și în armonie cu procedeul nostru de anul trecut [1919], noi i-am scris profesorului Doolittle de la Universitatea din Pennsylvania, o autoritate recunoscută în astronomie, cerându-i prietenos să ne ofere, după Ora Medie de la Greenwich, data, ora, minuta și secunda când se înnoiește anul acesta [1920] luna care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară. Avem plăcerea să prezentăm cititorilor noștri, care suntem siguri că îi apreciază amabilitatea, acea parte a scrisorii sale care dă răspuns la întrebarea noastră:

„Dragul meu Profesor Johnson: În 1920 soarele traversează ecuatorul pe 20 martie la ora 21, 59 de minute, 0 secunde. Este foarte ușor să spunem care este luna nouă care este cea mai aproape de această dată; deoarece se întâmplă ca luna să fie nouă în aceeași zi. Timpul exact este pe 20 martie, la ora 10, 55 de minute, 48 de secunde. Astfel luna va fi nouă exact cu 11 ore, 3 minute și 12 secunde înainte de echinocțiul de primăvară. Îmi face o deosebită plăcere să vă trimit această mică informație. (…)

Cu toate cele mai bune urări pentru dumneavoastră, rămân

Foarte sincer al dumneavoastră, [semnat­] Eric Doolittle.”

Din motivele date mai jos, faptele pe care ni le oferă profesorul Doolittle dovedesc că luna care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară anul acesta [1920] se înnoiește pe 20 martie la ora 13:00, 16 minute și 42 de secunde după ora locală la Ierusalim, unde ora este cu 2 ore, 20 de minute și 54 de secunde înainte față de ora de la Greenwich, deoarece este la 35° 13′ și 30″ la est de Greenwich; și că acest lucru ar face ca 1 Nisan să înceapă pe 19 martie la ora 18:00 și 2 Nisan pe 20 martie la ora 18:00, iar ziua de 14 Nisan să înceapă pe 1 aprilie la ora 18:00 la Ierusalim. Calendarul evreiesc dă anul acesta [1920] data de 14 Nisan pe 1 aprilie la ora 18:00, ceea ce este corect, dar contrazice regula celor de la PBI de a începe luna Nisan cu luna nouă de după echinocțiul de primăvară.

Unii susțin că pentru 14 Nisan trebuie luată seara care introduce ziua în care luna se umple. Aceasta desigur este o greșeală; pentru că 14 Nisan nu poate fi în mod normal la lună plină. Acest lucru se poate vedea ușor din mai multe fapte. (1) O lună lunară începe în ziua în care luna se înnoiește, iar a doua zi a acestei luni începe cu prima perioadă completă de 24 de ore, care începe la ora 18:00 după ce se înnoiește luna; în timp ce a 14-a zi a lunii lunare este cu peste 13 zile și o fracțiune după ce se înnoiește luna. (2) Dacă nu există aberații în faptul că luna și se înnoiește și se umple în aceeași lună, așa cum adesea nu există, ar fi 14 zile și trei sferturi între aceste două evenimente; pentru că luna lunară este în medie de aproximativ 29,5 zile. Într-un astfel de caz luna nu s-ar putea umple înainte de 15 Nisan, pentru că 13 zile întregi plus o fracțiune din altă zi s-ar termina cu sfârșitul zilei de 14 Nisan, iar 14 zile și trei sferturi, timpul pentru ca luna normală să se umple, nu s-ar putea termina înainte de după-amiaza zilei de 15 Nisan – adică cu peste 18 ore după sfârșitul zilei de 14 Nisan. Desigur, aberațiile lunii ne-ar putea da 14 Nisan în seara cu lună plină, ca în două cazuri ale Pastorului nostru. Aceste considerente vor arăta cât de eronat este să fixăm 14 Nisan ca să fie o zi cu lună plină, așa cum au încercat să facă anul trecut Editorii de la „Vestitorul” [Zorile și Vestitorul Prezenței lui Cristos, n.e.]. Exceptând trei cazuri, Pastorul nostru întotdeauna a anunțat că data Comemorării va cădea înainte de lună plină.

Anul trecut [1919] evreii au fixat corect data de 13 aprilie la ora 18:00 pentru începutul zilei de 14 Nisan, pentru că pe 31 martie la ora 21:05 luna s-a înnoit la Greenwich, de unde practic toată lumea începe să calculeze longitudinea estică și cea vestică, iar la Ierusalim pe 31 martie la ora 23:26; și, prin urmare, 1 Nisan s-a terminat pe 1 aprilie la ora 18:00, iar 14 Nisan a început pe 13 aprilie la ora 18:00. Motivul pentru acest lucru este evident: În timp ce luna se înnoiește peste tot absolut în același moment, ea se înnoiește după orele din diferite locuri cu o oră mai devreme pentru fiecare 15 grade în direcție estică și cu o oră mai târziu pentru fiecare 15 grade în direcție vestică. De aceea oamenii care călătoresc spre est trebuie să-și dea ceasurile înainte cu o oră la fiecare 15 grade, pe când cei care călătoresc spre vest trebuie să-și dea ceasurile în urmă cu o oră la fiecare 15 grade.

Este foarte de dorit ca toți frații din toată lumea să celebreze Comemorarea la aceeași dată solară și la data adevărată de 14 Nisan. Având în vedere diferențele locale pentru ora lunii noi menționate mai sus, cum se poate face aceasta? Trebuie să începem luna lunară cu ziua în care luna se înnoiește la Ierusalim, după cum paralelele celor 2520 și ale celor 1845 de ani dovedesc că Dumnezeu o începe, și să socotim că prima zi a lunii se termină la prima oră 18:00 îndată după aceea, și să nu ținem seama de toate celelalte metode care au predominat printre noi. Și de asemenea, lucrul acesta este ușor de aflat. Tot ce trebuie să facem este să consultăm un Almanah demn de încredere sau un astronom competent pentru a vedea la ce dată, oră, minută și secundă se înnoiește luna care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară după ora medie de la Greenwich, unde încep să fie numărate orele de la ora exactă medie la Greenwich, și apoi doar să calculăm 2 ore, 20 de minute și 54 de secunde înainte; aceasta ne va da ora locală exactă când se înnoiește acea lună la Ierusalim. Anul acesta [1920], conform scrisorii profesorului Doolittle, va fi pe 20 martie cam la ora 13:16. Aceasta ar face ca prima zi lunară după ce se înnoiește luna în acest an să se termine pe 20 martie la ora 18:00. Așadar 14 Nisan va începe pe 1 aprilie la ora 18:00.

Totuși, dacă în diferite locuri am lua ora locală când se înnoiește luna, nu vom putea întotdeauna să ținem cu toții Comemorarea în aceeași zi solară și în ziua lunară corespunzătoare. Calendarele noastre solare ne vor permite să comemorăm în aceeași zi solară; dar deseori ne-ar împiedica să comemorăm în aceeași zi lunară – adică pe 14 Nisan. De exemplu anul trecut [1919], dacă noi în America am fi luat ora locală când se înnoiește luna, chiar în partea cea mai de est a Americii, iar frații din Britania ar fi luat ora locală când se înnoiește luna chiar în cea mai de vest parte a Britaniei, noi aici am fi celebrat în seara de 12 aprilie, iar frații din Britania în seara de 13 aprilie. De aceea este necesar să avem un loc fixat de unde să începem să calculăm. Singurul mod în care acest lucru poate fi făcut cu fiecare ocazie pentru frații de pretutindeni este să avem începutul zilelor lunare pe același grad de longitudine, și dacă Ierusalimul este luat ca singurul loc, aceasta va permite ca tot poporul Domnului să țină aceeași zi solară și aceeași zi lunară corespunzătoare. Datarea lui Dumnezeu ne-ar cere să socotim ziua în care se înnoiește luna până la prima oră 18:00 la Ierusalim ca prima zi a lunii Nisan și apoi să socotim că a doua zi a lunii Nisan începe la ora 18:00. Anul acesta [1920] prima zi lunară întreagă a lunii noi care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară este în seara de 20 martie la Ierusalim. Evreii nu sunt demni de încredere pentru a ne da timpul lunar exact, așa cum dovedește calendarul lor timp de câțiva ani. Este pur și simplu un mit talmudic, contrar faptelor biblice, că în vremurile biblice luna lunară începea la prima perioadă întreagă de 24 de ore începând cu ora 18:00 după ce veghetorii au văzut și au raportat pentru prima dată oficialilor luna nouă. În vremurile Vechiului Testament, ei stabileau în mod evident începutul lunii noi înainte de timp prin calcule astronomice, chiar așa cum David a știut dinainte data lunii noi (1 Samuel 20:5, 18, 24). Din nou, evreii îndepărtați trebuiau să știe data lunii noi pentru luna Nisan cu mai multe luni înainte de timp pentru a ajunge la Ierusalim la timp la Paște.

Dificultatea de a afla data de Paște din calendarele locale și de a o armoniza cu diferite lucruri care au legătură cu aceasta, l-a determinat pe Pastorul nostru drag să recomande întreruperea ținerii datei de 14 Nisan și în schimb luarea datei Bisericii Nominale, seara din Vinerea Mare, Z 1905, pag. 127, col. 1, par. 3-5. Dar frații i-au scris foarte general sfătuindu-l împotriva acestei schimbări. Acest lucru l-a determinat să-și retragă îndrumarea, dar să scrie în Z 1906 articolul de la pagina 20, din care anul trecut [1919] „Vestitorul” a citat drept dovadă că data aniversară a ținerii Comemorării nu era prea importantă. Faptul că Pastorul nostru a scris acel articol a produs o oarecare lipsă de armonie cu ceea ce a spus mai înainte și mai pe urmă cu privire la caracterul potrivit al ținerii datei de 14 Nisan și nu al altei date. Spre deosebire de „Vestitorul”, noi acceptăm acea părere a sa pe care a exprimat-o atât cu ani înainte cât și cu ani după ce a scris ceea ce a citat „Vestitorul”. Aceasta fiind o chestiune de consacrare, desigur că el nu a tratat-o ca pe o lege de justiție și nu a insistat dogmatic asupra datei. Totuși, el niciodată nu a luat pentru comoditate o seară de duminică pentru Comemorare, când luni sau altă zi a fost cea potrivită pentru 14 Nisan, așa cum a recomandat „Vestitorul” în 1919. Vol. VI, pag. 481, par. 1, conține gândul său așa cum l-a dat ca învățătură, nu dogmatic ci sugestiv, cu ani înainte și după articolul din 15 ianuarie 1906, pe care l-a citat „Vestitorul”. În Z 1905, pag. 87, par. 1, el spune: „Cu o atenție egală cu cea arătată de Domnul nostru și Apostolii Săi, să ținem serbarea, Comemorarea morții Sale, așa cum a îndrumat El – nu oricând, dimineața, la amiază sau seara, ci numai ca o Cină – nu în orice zi – ci numai la aniversarea ei – dacă am face aceasta, mai degrabă decât am comemora altceva la altă dată”. În Z 1911, pag. 40, col. 2, sfârșitul par. 4, după ce dă motive pro și contra, el rezumă după cum urmează: „Prin urmare noi sfătuim să fie urmată data exactă conform calendarului [lunar] evreiesc”. Faptul că el aici nu a avut în vedere că ar trebui să-i urmăm pe evrei în erorile lor calendaristice este evident din aceea că el de câteva ori a anunțat o dată diferită de data greșită a evreilor. La începutul anului 1913 el a anunțat o dată greșită, adică o dată cu o lună înainte de timpul corect; de aceea în Z 1913, pag. 66, col. 2, par. 1, el a corectat data, ceea ce arată că el a fost și a devenit mai minuțios la acest punct, sfătuind chiar, deși nu dictatorial desigur, o a doua comemorare, dacă a fost ținută la data greșită. În mod esențial el s-a exprimat în Z 1915, pag. 70, col. 2, par. 1 și 2 [VDM Vol. 10, Nr. 1, pag. 665, n.e.]: „Dar Domnul nostru a accentuat importanța omorârii mielului de Paște când El s-a anunțat ca antitipul său, și când ne-a invitat să celebrăm moartea Sa la aniversarea ei. […] Ar fi o mare binecuvântare … să ne unim din toată inima la celebrarea ei – la aniversarea ei în loc de alte timpuri și perioade”. Gândul „Robului acela” asupra acestui subiect a suferit trei schimbări, cum a fost și în cazul Noului Legământ, primul cel corect, al doilea pentru scurt timp unul greșit, și al treilea și ultimul cel corect. Prin urmare anul trecut [1919] „Vestitorul” nu i-a reprezentat corect gândul; pentru că a citat gândul său temporar greșit ca să-și dovedească pretinderea, în timp ce el [Pastorul nostru, n.e.] și înainte și după aceea a respins gândul acela. Un astfel de procedeu ca al lor este sofistic.

De când a ieșit numărul nostru din februarie [1920], atât Turnul cât și Vestitorul au anunțat data de 2 aprilie pentru Comemorarea din acest an. Turnul a anunțat această dată pe baza lunii noi care a apărut la Filadelfia pe 20 martie la ora 5:56; și că 1 Nisan începe pe 20 martie la ora 18:00 și 14 Nisan pe 2 aprilie la ora 18:00. Vestitorul din 15 februarie al celor de la PBI spune despre data Comemorării după cum urmează: „Prima lună nouă care urmează echinocțiului de primăvară apare anul acesta pe 20 martie [prin aceasta ei nu au în vedere că este văzută pentru prima dată, ci că ea se înnoiește la acea dată], ora standard estică [ora căii ferate dintre Ohio de Vest și Maine de Vest, ora locală la Filadelfia], indicând astfel 21 martie pentru prima zi a lunii Nisan; în armonie cu calendarul evreiesc 14 Nisan va începe în seara zilei de 2 aprilie la apusul soarelui”. Prin faptul că a anunțat data de 2 aprilie la apusul soarelui pentru începutul zilei de 14 Nisan, Vestitorul arată că începe 1 Nisan pe 20 martie la apusul soarelui. Trebuie să atragem atenția la faptul că Vestitorul declară greșit despre calendarul evreiesc stabilind 2 aprilie ca data pe care o dă calendarul pentru 14 Nisan; pentru că calendarul evreiesc dă 1 aprilie, ora 18:00, pentru 14 Nisan. Se va observa în continuare că Vestitorul afirmă că luna nouă din 20 martie urmează echinocțiului de primăvară. Acest lucru de asemenea nu este corect, pentru că pe 20 martie, după cum arată mai sus scrisoarea profesorului Doolittle, șeful departamentului de astronomie de la Universitatea din Pennsylvania, luna din martie se înnoiește la 10:56 după ora medie de la Greenwich, în timp ce echinocțiul de primăvară începe cu peste unsprezece ore mai târziu la 21:59 după ora medie de la Greenwich. Cu aceasta sunt de acord toate almanahurile pe care le-am consultat. Data Turnului pentru echinocțiul de primăvară, 17 martie, este o greșeală evidentă, o greșeală de tipar, deoarece editorii Turnului știu că nu poate veni atât de devreme.

Opinia editorilor Vestitorului a fost și, după cum dovedește citatul de mai sus din Vestitor, încă este că noi trebuie să urmăm calendarul evreiesc pentru datele de 1 și 14 Nisan, pretinzând că Pastorul nostru întotdeauna l-a urmat. Cel puțin anul acesta Vestitorul nu urmează calendarul evreiesc; pentru că calendarul dă data de 19 martie, ora 18:00, pentru 1 Nisan, și data de 1 aprilie, ora 18:00, pentru 14 Nisan. Mai mult decât atât, Pastorul nostru din anul 1899 până în anul 1914 de trei ori a anunțat pentru 14 Nisan o dată diferită de cea a evreilor. Data sa pentru anul 1899 a fost 30 martie, pentru anul 1905 a fost 16 aprilie, și pentru anul 1914 a fost 10 aprilie (Z ’99, 18; Z ’05, 50; Z ’14, 2); în timp ce evreii au anunțat data de 14 Nisan pentru acei ani – 24 martie, 18 aprilie și 9 aprilie. În Z ’99, 18, anunțând data de 30 martie pentru 14 Nisan, Pastorul nostru ne arată că noi nu trebuie să-i urmăm pe evrei în greșelile lor calendaristice cu privire la această dată, în exprimarea următoare: „Dar din spirit de contradicție, pentru a se feri de data creștină, sau din alte motive necunoscute, anul acesta evreii se îndepărtează de modul lor corect de calcul și încep săptămâna de Paște pe 26 martie, care în realitate ar fi 9 Nisan în loc de 15, dacă ar fi socotită cum se cuvine”. Prin urmare, sperăm că editorii Vestitorului vor renunța la pretinderea lor cu privire la faptul că Pastorul nostru a mers întotdeauna după calendarul evreiesc.

Din nou, citatul din Vestitor arată faptul că ei încă susțin că 1 Nisan ar trebui să înceapă cu prima zi întreagă cu lună nouă de după echinocțiul de primăvară, dar nu țin seama de această regulă anul acesta [1920], întocmai cum am arătat mai sus. Mai mult, această regulă nu este corectă; pentru că așa cum s-a arătat mai sus, se bazează pe o probabilă greșeală de tipar în F 470, nota de subsol. Pastorul nostru a învățat în repetate rânduri, după cum spune Turnul anul acesta, că 1 Nisan începe cu „ziua cu lună nouă care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară”. Prin urmare, după publicarea Vol. VI, el a anunțat patru date pentru Comemorare bazate pe Lunile Noi care cad înainte de echinocțiul de primăvară – de exemplu, 29 martie, Z ’04, 34; 28 martie, Z ’07, 34; 31 martie, Z ’12, 58; 28 martie, Z ’15, 34. Prin urmare, sperăm că Vestitorul va înceta să dea învățătură că 14 Nisan începe cu prima zi cu lună nouă „după echinocțiul de primăvară”.

Enciclopediile nu sunt infailibile

Enciclopedia de McClintock și Strong, care este de obicei o autoritate bună, greșește în afirmația sa citată în F 481-484, conform căreia evreii țin întotdeauna ziua cu lună plină ca 14 Nisan. În timpul pregătirii acestui articol am căutat în Turnuri fiecare dată a Comemorării de la cea din anul 1895 până la cea din anul 1916, și în calendarul evreiesc am căutat datele ei pentru 14 Nisan pentru aceeași perioadă, și am constatat că numai cu trei dintre aceste ocazii evreii au ținut ca 14 Nisan seara zilei cu lună plină – 8 aprilie 1906; 20 aprilie 1913 și 9 aprilie 1914. Faptul că din anul 1895 până în anul 1916 doar în trei cazuri din 22 evreii au început 14 Nisan în seara zilei cu lună plină arată că Enciclopedia de McClintock și Strong greșește susținând că ziua de 14 Nisan este întotdeauna cu lună plină, conform evreilor. În perioada cuprinsă între anii 1895-1916, „Robul acela” a anunțat doar trei Comemorări în seara zilei cu lună plină – 16 aprilie, Z ’05, 50; 8 aprilie, Z ’06, 20; 20 aprilie, Z ’13, 66. Aberațiile lunii au făcut ca prima și a treia dată să fie corectă, iar pe a doua el a fixat-o astfel în mod deliberat. În felul acesta vedem că în practică doar cu o singură excepție el a ținut Comemorarea în seara zilei de 14 Nisan, fără a ține seama de seara zilei cu lună plină, în pofida regulii tipărite din greșeală pe care a dat-o asupra acestui subiect în nota de subsol din F 470. După cum am spus mai sus, cu excepția aberațiilor lunii, la Ierusalim seara zilei de 14 Nisan întotdeauna vine înainte de seara zilei cu lună plină, așa cum arată tabelul de mai jos, din care, pentru concizie, omitem datele înainte de anul 1900. Pastorul nostru a anunțat (Z ’14, 2) seara zilei de 10 aprilie ca data Comemorării, care, conform tabelului alăturat, a fost în seara următoare după ziua cu lună plină, fapt care parțial se datorează excentricității sau aberației lunii la acea dată. Dacă în timpul acestor 22 de ani ar fi trebuit să socotim luna plină după Standardul Estic al SUA, adică după ora locală de la Filadelfia, prima zi care începe cu prima oră 18:00 după luna nouă, ar fi fost doar șase din cele 23 de comemorări în seara zilei cu lună plină, adică pe lângă cele două din trei menționate mai sus, cele din 1898, 1907, 1909, 1912, în timp ce pe lângă cea din 1914, Comemorarea din 1913 ar fi avut loc în seara următoare după ziua cu lună plină, reducând numărul total la doar șase din 23. Astfel, calculate în oricare fel, aceste fapte demonstrează că argumentul controversat al Vestitorului este greșit în această privință. Dăm datele după cum urmează:

                Datele Comemorării                                                                      Lunile pline la Greenwich

Z ’00, 50,	12 aprilie	15 aprilie,	1:02
Z ’01, 76,	2 aprilie	4 aprilie,	1:20
Z ’02, 66,	20 aprilie	22 aprilie,	18:50
Z ’03, 66,	10 aprilie	12 aprilie,	12:18
Z ’04, 34,	29 martie	31 martie,	00:44
Z ’05, 50,	16 aprilie	17 aprilie,	13:38
Z ’06, 20,	8 aprilie	9 aprilie,	6:12
Z ’07, 34,	28 martie	29 martie,	19:44
Z ’08, 86,	14 aprilie	16 aprilie,	16:55
Z ’09, 34,	4 aprilie	5 aprilie,	20:28
Z ’10, 50,	22 aprilie	24 aprilie,	13:23
Z ’11, 74,	11 aprilie	13 aprilie,	14:37
Z ’12, 58,	31 martie	1 aprilie,	22:05
Z ’13, 66,	20 aprilie	20 aprilie,	21:33
Z ’14,   2,	10 aprilie	10 aprilie,	13:28
Z ’15, 34,	28 martie	31 martie,	17:38
Z ’16, 34,	16 aprilie	18 aprilie,	5:08

Am omis datele evreiești pentru 14 Nisan deoarece sunt identice cu cele ale Pastorului nostru, cu excepția celor trei cazuri amintite mai sus. Ora lunilor pline am luat-o din Almanahul lui Whitacker, o autoritate britanică standard. Cei care doresc datele din calendarul evreiesc, pentru 25 ¢ (12$) (trimiși la Societatea evreiască de editare din America, N. Broad Street, Filadelfia, Pa., SUA) pot să cumpere un exemplar al „Calendarului evreiesc pentru o sută de ani, 1824-1924”. Pentru a schimba la ora locală datele arătate mai sus pentru ora medie de la Greenwich, nu trebuie decât să adăugați 4 minute pentru fiecare grad la est și să scădeți 4 minute pentru fiecare grad la vest de Greenwich. Dar metoda de datare de la Ierusalim ar schimba anumite cifre și unele date în aceste tabele.

Consultând tabelele de timp de mai sus, observăm că doar la trei date, așa cum a fost scos în evidență, Pastorul nostru a anunțat Comemorarea pentru seara zilei cu lună plină. Prin urmare, Vestitorul și susținătorii săi nu ar mai trebui să insiste asupra faptului că, potrivit Pastorului nostru, ar trebui să luăm întotdeauna ziua cu lună plină pentru 14 Nisan; căci dacă data nu ar fi obținută dinainte prin calcule astronomice, tot felul de nereguli ar fi introduse în datele din calendar înainte și după acea dată, mai ales având în vedere „aberațiile” sau „excentricitățile” dese ale lunii, după cum se spune în Z ’06, 20, 21. Mai degrabă, întrucât Pastorul nostru nu a ținut seama de această regulă (decât cu o singură excepție), nici noi nu trebuie să ținem seama de aceeași regulă (pe care el pare să o fi acceptat pe autoritatea de neacceptat a lui McClintock și Strong) de fiecare dată când intră în conflict cu data reală de 14 Nisan.

Unii înțeleg că expresia Pastorului nostru, „anul evreiesc începe primăvara la prima apariție a lunii noi etc.”, înseamnă că luna nouă trebuie să fie văzută înainte ca luna să poată începe. Faptul că nu acesta este gândul său se arată din aceea că, decât cu o singură excepție, datele sale pentru Comemorare s-au bazat pe faptul ca 1 Nisan să înceapă în ziua cu lună nouă care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară. În acest caz, urmând regula greșită a lui McClintock și Strong, el a anunțat data Comemorării fără a ține seama de 1 Nisan și a fixat-o în seara cu lună plină. În următoarele două puncte Pastorul nostru drag ne-a dat regulile corecte pe care să le ținem: (1) seara zilei de 14 Nisan a lui Dumnezeu (pe care El o indică în calendarul celest și nu neapărat în cel evreiesc) este singura dată corectă a Comemorării; și (2) toți frații de pretutindeni trebuie să comemoreze în seara acelei date și la aceeași dată solară. De aceea noi am anunțat seara zilei de 1 aprilie ca fiind data corectă anul acesta [1920], și ne întrebăm: De ce Turnul și Vestitorul, contrar datei evreiești, au anunțat ziua de 2 aprilie drept data Comemorării? Ne întrebăm dacă nu cumva această controversă cu privire la data Comemorării poate fi și o modalitate pe care Domnul o folosește pentru a manifesta Marea Mulțime?

Să ne amintim că în numărul nostru din februarie [1921], în armonie cu sugestia Pastorului nostru (Z ’15, 70, par. 1; Z ’07, 88, par. 3), noi am anunțat data Comemorării pentru 23 martie. De atunci, atât Turnul cât și Vestitorul se pare că au anunțat data evreiască de 21 aprilie, ambele reviste făcând anunțul cu încălcarea regulii corecte a Pastorului nostru (Z ’15, 70, par. 1; Z ’07, 88, par. 3), la care anul trecut Turnul s-a referit în mod aprobator (Z ’20, 45, par. 8). Vestitorul din 15 martie, cu metoda sa obișnuită de a ascunde faptul că ne răspunde, a publicat un articol pentru a-și justifica data sa față de data pentru martie. În acest articol se referă la anunțul său din 15 februarie (V ’21, 61), unde o notă de subsol se referă la numerele lor din 1919 și 1920 care afirmă că luna nouă de după echinocțiul de primăvară indică 1 Nisan. Astfel, într-un mod nesincer, ei evită să menționeze clar faptul că sunt în contradicție cu gândul Pastorului nostru exprimat în referințele de mai sus, și prin datele sale pentru următoarele Comemorări se dovedește că include și lunile noi înainte de echinocțiul de primăvară: 27 martie 1896 (Z ’96, 43); 30 martie 1899 (Z ’99, 18); 2 aprilie 1901 (Z ’01, 76); 29 martie 1904 (Z ’04, 34); 28 martie 1907 (Z ’07, 34); 31 martie 1912 (Z ’12, 58); 28 martie 1915 (Z ’15, 34); și astfel, în același timp, ei încearcă să-și țină cititorii sub impresia că regula lor greșită este corectă, adică că luna nouă de după echinocțiul de primăvară indică 1 Nisan.

 Mai departe Vestitorul afirmă: „În ultimii ani ai vieții sale noi credem că el a adoptat modalitatea de a accepta fără echivoc data de Paște care a fost hotărâtă de către autoritățile evreiești și în conformitate cu metodele evreiești de calcul”. La aceasta noi răspundem: Anul 1914 a fost unul dintre „ultimii ani ai vieții sale”. În anul acela el a anunțat că 14 Nisan începe în seara zilei de 10 aprilie (Z ’14, 2), în timp ce autoritățile evreiești au anunțat seara zilei de 9 aprilie. (Calendarul evreiesc pentru 100 de ani.) Această dată diferită care a avut loc în „ultimii ani ai vieții sale”, deși contrazice ceea ce susține Vestitorul, este în armonie cu declarația clară (Z ’99, 18) făcută mai devreme în „anii vieții sale”, că noi nu trebuie să ținem la data evreiască atunci când este greșită, ci trebuie să luăm data indicată de calendarul pe care Dumnezeu l-a făcut în ceruri, care nu greșește niciodată.

Din nou Vestitorul spune: „Anul trecut [1920] s-a socotit că anul evreiesc începe cam pe la 21 martie”. Acesta nu este precizat; el a început pe 19 martie la ora 18:00. De ce se dă această afirmație lipsită de precizie? Oare pentru a ascunde faptul că anul trecut, deși a anunțat că luna nouă de după echinocțiul de primăvară determină 1 Nisan, Vestitorul a anunțat data de 2 aprilie pentru Comemorare pe baza faptului că 1 Nisan a început pe 20 martie la ora 18:00 – o dată care pe cât era diferită de data de anul trecut a evreilor pe atât era și contrară regulii Vestitorului exprimată în legătură cu anunțarea datei de 2 aprilie ca fiind data potrivită, că luna nouă de după echinocțiul de primăvară arată 1 Nisan? Din nou, Vestitorul citează de la o autoritate evreiască anonimă următoarele: „Începuturile lunii la evrei: erau precizate … de prima apariție vizibilă a lunii noi”. Aceasta este în armonie cu un mit talmudic (Talmudul este aproape tot așa de nedemn de încredere în privința faptelor cum sunt mitologiile păgâne) dar contrazice Biblia, care dovedește că evreii precizau dinainte data lunii noi și-i știau data înainte ca luna nouă să fie vizibilă (1 Samuel 20:5, 18). Nechibzuința acestei păreri cu privire la prima apariție vizibilă a lunii iese la iveală atunci când ne amintim că nopțile adesea înnorate o fac invizibilă.

Calendarul evreiesc nu este biblic

Chiar dacă Vestitorul ascunde faptul că calendarul evreiesc adeseori nu este în armonie cu regula sa pentru 1 Nisan, cererea sa principală este aceea că noi trebuie să mergem după calendarul evreiesc, deoarece, spun ei, este Scriptural și logic. La acest punct aducem deznodământ și facem următoarele obiecții: (1) Biblia nicăieri nu afirmă cu hotărâre metoda pentru a calcula începutul lunii Nisan sau a oricărei alte luni, cu atât mai puțin metoda arbitrară a calendarului evreiesc. (2) Calendarul evreiesc care este folosit acum este de origine păgână, fiind inventat de atenianul păgân Meton, care a propășit cam pe la 432 î.e.n. (Z ’08, 35, col. 2, par. 1.) Singura schimbare pe care evreii au făcut-o în calendarul său a fost aceea de a împiedica ca doi ani de câte treisprezece luni lunare fiecare să urmeze imediat unul după altul. (3) Evreii nu au adoptat calendarul acesta păgân în vremurile biblice. (4) Ei l-au pus în practică în jurul anului 360 e.n., aproape la trei sute de ani după ce fusese scrisă ultima carte a Bibliei, după cum se poate vedea din citatul următor din Enciclopedia de McClintock și Strong, Vol. VI, pag. 547, par. 1, la subtitlul Luna: „În calendarul evreiesc modern luna intercalară (a treisprezecea) este introdusă de șapte ori la fiecare 19 ani, în conformitate cu ciclul metonic, pe care evreii l-au adoptat în jurul anului 360 e.n.” A se vedea, de asemenea, confirmarea acestor fapte în Enciclopedia de Schaff-Herzog, Vol. IV, pag. 2563, col. 1, par. 1, ediția din anul 1894, la subtitlul Anul. (5) Calendarul evreiesc folosit pe vremea Noului Testament, potrivit lui Iosefus (Antichități, Cartea III, cap. 10, sec. 5), cerea ca 14 Nisan să cadă în timp de o lună după echinocțiul de primăvară dar niciodată înainte de el. Aceasta este o altă modalitate de a afirma regula că luna nouă care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară determină 1 Nisan. Dar anul acesta calendarul evreiesc face ca 14 Nisan să cadă la 32 de zile după echinocțiul de primăvară, deci cu peste o lună după aceea, și în consecință nu este în armonie cu obiceiul din vremurile Noului Testament după cum afirmă Iosefus. În ultimii 87 de ani, 14 Nisan a căzut în calendarul evreiesc de patru ori la 32 de zile și de două ori la 33 de zile după echinocțiul de primăvară. Așadar, nu acesta era calendarul folosit pe larg pe vremea Domnului nostru, ci este în contradicție cu acela. Calendarul lor actual este aranjat în mod arbitrar pentru a se armoniza cu calendarul solar la fiecare 19 ani, fără a ține seama de legătura fixată a lunii noi cu echinocțiul de primăvară. Drept urmare, calendarul acesta păgân, adoptat de evrei la secole după vremurile biblice, nu are pentru noi nicio împuternicire și obligativitate din partea Bibliei. Prin urmare, calendarul pentru care controversează Vestitorul nu este Scriptural.

Calendarul evreiesc nu este logic

Mai departe, pentru a-și dovedi punctul de vedere, Vestitorul declară că autorități de încredere (Dicționarul Biblic de Smith, așa cum este citat în Z ’08, 35, par. 2) îi citează pe niște călători care spun că orzul, ale cărui prime roade par să fi fost folosite în slujba menționată în Leviticul 23:9-14, nu se coace mai devreme de două săptămâni după echinocțiul de primăvară în părțile cele mai calde ale Palestinei. La aceasta dăm următorul răspuns: (1) Faptul acesta demonstrează falsitatea argumentului lor controversat; pentru că clima și solul Palestinei s-au înrăutățit foarte mult din vremurile biblice; iar fertilitatea mai mare a solului și clima de iarnă mai moderată din acele vremuri aducea orzul la coacere mult mai devreme decât este cazul acum. Mai mult decât atât, primele roade se pârguiesc de la două până la trei săptămâni înainte de a se pârgui toate roadele mai târzii; și acest lucru era adevărat și în vremurile vechi. De aceea, coacerea primelor roade nu avea nevoie de o lună Nisan atât de târzie precum susține Vestitorul. În consecință, tocmai acest punct pe care ei îl dau drept principalul lor argument logic pentru a demonstra o lună Nisan biblică atât de târzie, îl respinge. Așadar, calendarul evreiesc actual cu niciun chip nu este obligatoriu pentru noi din punct de vedere scriptural sau logic pentru a stabili data de Paște. (2) De când a fost distrus Templul evreii nu țin slujba din Leviticul 23:9-14 care era făcută în Sfânta Sfintelor pentru a tipifica învierea Domnului nostru pe 16 Nisan; drept urmare, de atunci ei nu ar fi putut aștepta primele roade pentru o astfel de slujbă care condiționa datarea unui calendar pe care ei l-au adoptat la 290 de ani după ce templul a fost distrus. (3) Ceea ce susține Vestitorul cu privire la timpul coacerii acestor prime roade contrazice tocmai calendarul evreiesc care este pus în față pentru a dovedi; pentru că de douăzeci și două de ori din anul 1824 până în anul 1924, ultima zi în care primele roade puteau fi secerate ca să fie folosite în dimineața zilei de 16 Nisan (întrucât ziua a 15-a era o zi de odihnă), era 14 Nisan, care potrivit acestui calendar cădea la diferite date înainte de 1 aprilie, cazuri care ar fi avut loc de la 10 până la 24 de zile mai devreme de cum pretinde Vestitorul că primele roade ar fi putut să fie coapte, dacă ar fi fost adevărat argumentul controversat al Vestitorului cu privire la acest punct! Aceste douăzeci și două de ori au fost în anii care urmează, și în fiecare dintre ei 1 Nisan din calendarul evreiesc a căzut înainte de echinocțiul de primăvară: 1828, 1831, 1839, 1842, 1847, 1850, 1858, 1861, 1866, 1869, 1877, 1880, 1885, 1888, 1893, 1896, 1899, 1904, 1907, 1915, 1918, 1923. În plus, au existat alți doisprezece ani în acea perioadă în care 1 Nisan conform calendarului evreiesc a căzut înainte de echinocțiul de primăvară, după cum urmează: 1825, 1833, 1836, 1844, 1852, 1855, 1863, 1874, 1882, 1901, 1912, 1920. A se vedea Calendarul Evreiesc pentru o sută de ani. Astfel, de 34 de ori într-o sută de ani calendarul acesta începe luna Nisan cu o lună nouă de dinaintea echinocțiului de primăvară. De fapt, doar cu câteva excepții, acest calendar evreiesc corespunde cu regula Pastorului nostru că luna nouă care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară, fie înainte fie după el, determină 1 Nisan. Dacă timpul pentru coacerea primelor roade ar fi fost adevărat după cum pretinde Vestitorul, luna nouă Nisan aproape fără excepție ar fi fost după echinocțiul de primăvară; dar prima noastră obiecție la punctul lor din acest paragraf dovedește faptul că orzul se cocea în vremurile biblice cu câteva săptămâni mai devreme decât susțin ei, astfel încât, chiar dacă luna nouă care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară venea înainte de el, să poată începe 1 Nisan, în ceea ce privește primele roade. În urma celor trei motive pe care tocmai le-am dat, ceea ce pretind ei cu privire la faptul că calendarul evreiesc actual este obligatoriu, și cu privire la regula lor ca luna nouă să fie după echinocțiul de primăvară din punctul de vedere al primelor roade, cade la pământ. Aceste trei puncte resping de asemenea accentul extrem pe care ei îl pun pe Ve-Adar, făcând ca 16 Nisan să nu cadă niciodată mai devreme de sfârșitul primei săptămâni din aprilie. A se vedea Calendarul Evreiesc pentru o sută de ani pentru a verifica ceea ce am arătat noi.

Prin urmare, eforturile lor de a dovedi din punct de vedere biblic și logic că 1 Nisan este stabilit de luna nouă de după echinocțiul de primăvară, au căzut la pământ. În concluzie Vestitorul citează din Z ’06, 101, dând ca pe gândul matur al Pastorului nostru faptul că exactitatea cu privire la data adevărată nu este importantă. Cititorii noștri își vor aminti că anul trecut [1920] noi am dat răspuns la felul cum anterior ei folosiseră înșelător acel articol. (PT 1920, 25, par. 2 [articolul acesta îl conține pe acela], unde sunt citate referințe care dovedesc că el, și înainte și după ce a scris articolul acela, a recomandat cu tărie să fie ținută ziua hotărâtă de 14 Nisan și nu alta.) Repetăm aici remarca noastră de încheiere din referința de mai sus: „Gândul Robului acela asupra acestui subiect [dacă să fie ținută data exactă sau nu] a suferit trei schimbări, cum a fost și cazul cu Noul Legământ, primul cel corect, al doilea pentru scurt timp unul greșit, și al treilea și ultimul cel corect. Prin urmare anul trecut [în 1919; și din nou în 1920, și încă o dată anul acesta (1921)] Vestitorul nu i-a reprezentat corect gândul; pentru că a citat gândul său temporar greșit ca să-și dovedească pretenția [și acum face același lucru din nou după două corectări anuale], în timp ce el [Pastorul nostru, n.e.] și înainte și după aceea a respins gândul acela”. Cu alte cuvinte, ei se poartă cu el în privința acestui punct exact așa cum cineva s-ar purta cu el dându-i gândul greșit cu privire la Noul Legământ – un gând pe care el l-a respins mai târziu – ca și cum ar fi gândul său matur cu privire la subiectul acela. Este de mirare că cei care îi denaturează astfel scrierile bâjbâie în întuneric?

Fraților, în această chestiune să ne ținem de regula pe care Pastorul nostru a dat-o ca pe ultimul și cel mai matur gând al său cu privire la metoda de aflare a datei de 1 Nisan – un gând care, potrivit lui Iosefus, a predominat în vremurile Noului Testament – și anume, că luna nouă care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară – fie înainte fie după el, indică 1 Nisan (Z ’07, 88, par. 3; Z ’15, 70, par. 1), indiferent dacă corespunde sau nu cu calendarul evreiesc actual preluat de la păgâni. Mai mult, datele paralele din paralelele celor 2520 și ale celor 1845 de ani dovedesc că Biblia dă de înțeles faptul că luna nouă la Ierusalim care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară stabilește data de 1 Nisan. Pentru că, de exemplu, data de 17 decembrie 1912, care este a zecea zi a lunii a zecea, este determinată de luna nouă Nisan care este înainte de echinocțiul de primăvară, pe când celelalte date, cele pentru anul 1914, sunt determinate de luna Nisan de după echinocțiul de primăvară. (PT 1921, 105, 106). Toate paralelele celor 1845 de ani pentru anul 1915 sunt întemeiate pe luna nouă Nisan care este înainte de echinocțiul de primăvară, așa cum se poate vedea din tabelul de mai sus cu datele de Paște.

Anul acesta seara de 29 martie [1923] este începutul zilei de 14 Nisan, și deci este timpul cuvenit pentru a celebra Cina de Amintire a Domnului nostru. Luna de la echinocțiul de primăvară se înnoiește la Ierusalim pe 17 martie la ora 15:12. Drept urmare 1 Nisan începe pe 16 martie la ora 18:00 și 14 Nisan pe 29 martie la ora 18:00. Anul acesta calendarul evreiesc este cu o zi în urmă față de timpul adevărat pentru aceste două date. Calendarul păgânului grec, Meton, pe care evreii l-au adoptat în jurul anului 360 e.n. contrar celui obișnuit despre care Iosefus afirmă că era actual în zilele lui Cristos și ale apostolilor, nu este demn de încredere, precum am arătat noi în PT 1921, 61-63; PT 1920, 23-25; PT 1920, 64, 65. [Toate articolele amintite aici sunt integrate în articolul acesta.]

Ne vom aminti că în PT 1921, 61-63 noi am respins ceea ce susține Vestitorul pe baza datei lor pentru pârguirea primelor roade, că 1 Nisan este stabilit de prima apariție vizibilă a lunii noi de după echinocțiul de primăvară. Fără să dea sursa informației lor, ei au citat o declarație din Z ’08, 31, par. 2, citată din Dicționarul Biblic de Smith în sens că cei care în zilele noastre călătoresc în Palestina raportează că primele roade nu se pârguiesc acum în părțile cele mai calde ale Palestinei decât la două săptămâni după echinocțiul de primăvară. Ei au citat aceasta pentru a dovedi metoda lor de a stabili 1 Nisan cu prima apariție vizibilă a lunii noi care este după echinocțiul de primăvară. Deși am respins argumentul lor cu primele roade în PT 1921, 61-63 [citat mai sus], acum dezbatem adevărul afirmației precum că în părțile cele mai calde ale Palestinei primele roade nu se pârguiesc decât la două săptămâni după echinocțiul de primăvară, adică cam pe la 3 aprilie, și facem aceasta sprijiniți pe autoritatea dr. W.M. Thompson, care a petrecut mai bine de 45 de ani în Palestina și Siria, și a cărui lucrare în trei volume mari, intitulată Țara și Cartea, este considerată de către cei care s-au documentat pe astfel de subiecte drept cea mai mare autoritate existentă în chestiuni ce țin de Palestina. Comentând afirmația din Iosua că Iordanul s-a revărsat peste maluri în timpul secerișului, el face următoarea afirmație (Vol. I, pag. 362, par. 3): „Dar unde s-a vorbit despre seceriș și care a fost timpul lui? Aceste întrebări sunt strict esențiale [pentru a explica problemele în discuție]. Am vizitat locul de scăldătoare al peregrinilor [la Iordan, lângă Ierihon], presupusa scenă a acestui miracol [uscarea Iordanului pentru a permite trecerea lui Israel], la începutul lunii aprilie [cursivele ne aparțin] și am aflat că secerișul orzului din împrejurimile Ierihonului se terminase deja [cursivele ne aparțin; prin urmare, primele roade se pârguiseră cam cu trei sau patru săptămâni mai devreme, și deci înainte de echinocțiul de primăvară, deoarece primele roade se pârguiesc cu câteva săptămâni înainte de a începe secerișul]. De asemenea am găsit râul plin până la maluri și am văzut dovezi abundente că se revărsase peste maluri foarte recent. În valea Iordanului de Jos secerișul orzului începe cam pe la sfârșitul lunii martie [cursivele ne aparțin; așadar primele roade se pârguiesc acum înainte de echinocțiul de primăvară, iar în vremurile biblice se pârguiau cu câteva săptămâni mai devreme decât acum, precum am arătat în PT 1921, 62, par. 4]. Acesta pare devreme, și de fapt este cu mult înainte ca recoltele de pe munții învecinați sau chiar dimprejurul fântânilor Iordanului de Sus să fie gata de secerare. Dar motivul este evident. Valea de la Ierihon se află la o mie trei sute de picioare mai jos de nivelul mării, este adăpostită de vânturile reci din toate părțile de munți de mare înălțime și este deschisă față de briza caldă sudică din bazinul Mării Moarte. Așadar are clima tropicelor, deși pe latitudinea Ierusalimului”.

Faptul pe care îl afirmă aici Doctorul, pe care el l-a observat adesea, infirmă complet gândul că primele roade se pârguiesc în părțile cele mai calde ale Palestinei la două săptămâni după echinocțiul de primăvară, și, prin urmare, infirmă concluzia celor de la PBI pe care ei au tras-o dintr-o astfel de pârguire târzie a primelor roade, în sens că 1 Nisan este condiționat de prima apariție vizibilă a lunii noi de după echinocțiul de primăvară. Nu! Regula matură pe care Pastorul nostru a dat-o de câteva ori după ce a publicat Vol. VI, în sens că luna Nisan trebuie să înceapă cu luna nouă care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară, este cea corectă.

P.S. 17 martie 1926. În timp ce articolul de mai sus era la tipar pe 15 martie 1926, Vestitorul celor de la PBI a ajuns la noi. Acesta insistă pentru data sa de anul acesta a Comemorării – 28 martie – conform cerințelor informațiilor care l-au determinat pe Pastorul nostru să stabilească data Comemorării pentru anul 1906, adică în seara cu lună plină. Mai sus am respins această vedere la subtitlul Enciclopediile nu sunt infailibile etc. Vom da doar scurte declarații împotriva acestei vederi: (1) Doar de trei ori în 23 de ani Pastorul nostru a anunțat datele Comemorării care au căzut în seara cu lună plină; și numai în cazul din anul 1906 el a stabilit-o astfel fără a ține seama de 14 Nisan. (2) Practica sa dinainte și de după anul 1906 a respins acea metodă de a ajunge la data Comemorării. (3) Acea metodă contrazice de nenumărate ori data stabilită de calendarul evreiesc asupra căreia Vestitorul insistă că trebuie urmată (a se vedea Calendarul evreiesc pentru 100 de ani). (4) În mod obișnuit această metodă stă în calea ținerii regulii cu siguranță corecte pe care ne-a dat-o Pastorul nostru că 14 Nisan este data corectă. (5) Ceea ce susține Vestitorul că trebuie să socotim din ziua cu lună plină ca fiind 14 Nisan înapoi până la 1 Nisan este o metodă falsă care, doar după o singură încercare, Pastorul nostru a lăsat-o la o parte ca fiind incorectă, întrucât nu a mai folosit-o niciodată, și nici nu a folosit-o vreodată înainte de anul 1906. (6) În cele din urmă, după ce timp de mai mulți ani Vestitorul a insistat că data de 1 Nisan este stabilită de luna nouă de după echinocțiul de primăvară, și-a schimbat părerea că este stabilită de luna nouă care este cea mai aproape de echinocțiul de primăvară, indiferent dacă este înainte sau după echinocțiul de primăvară. Ei mai au de făcut câțiva pași înainte de a ajunge la adevărul întreg pe acest subiect. Pentru a-i ajuta, le vom cere să răspundă sincer la această întrebare: Cum este posibil ca frații din toată lumea să țină aceeași zi solară și totuși să țină ziua a 14-a a lunii noi echinocțiale stabilită de Dumnezeu, dacă nu încep ziua lunii Nisan într-un singur loc, de exemplu la Ierusalim? Fără îndoială, Pastorul nostru a dat întotdeauna următoarele reguli: (1) că toți frații de pretutindeni trebuie să țină Comemorarea la aceeași dată; și (2) că toți de pretutindeni trebuie să o țină pe data corectă de 14 Nisan. Este imposibil ca toți să facă aceste două lucruri, cu excepția cazului în care toți încep ziua lunară de 14 Nisan în același loc și la aceeași oră, loc pe care paralelele îl arată a fi Ierusalimul. Prin urmare, îi invităm pe toți frații de pretutindeni să țină cu toată strictețea cele două reguli ale Pastorului nostru date mai sus, ca fiind stabilite de luna nouă la Ierusalim; și atunci vom ține cu toții ziua pe care Dumnezeu o consideră a fi 14 Nisan.

PT 1933, 27-32