UNELE PARALELE IZBITOARE

  În Manualul Berean al Bibliei, Partea a IV-a, pag. 15 (chiar înainte de Concordanță), întemeiate pe faptul că Timpurile Neamurilor au început odată cu detronarea lui Zedechia în anul 606 î.e.n., sunt date mai multe paralele în paralelele celor 2520 de ani. Aceste paralele sunt deosebit de interesante tocmai acum, având în vedere faptul că Vestitorul respinge anul 606 î.e.n. ca pe anul detronării lui Zedechia, și desigur că acestea se află în opoziție izbitoare față de ciudățeniile cronologice ale Vestitorului. Noi sugerăm ca frații dragi să recitească aceste paralele. Dorim să mai adăugăm câteva pe care le-am observat în timpul lunii ianuarie 1915, și care au legătură cu sfârșitul Timpurilor Neamurilor, ca o confirmare foarte bună a faptului că anumite evenimente care au început odată cu asedierea Ierusalimului de către Nebucadnețar în ziua a zecea a lunii a zecea a celui de-al nouălea an al lui Zedechia își găsesc paralelele de exact 2520 de ani până la zi în anul 1912 și în anul 1914. Pentru a înțelege aceste paralele, să ne amintim că în tip Nebucadnețar îl reprezintă pe Satan, dumnezeul acestei lumi rele; că Ierusalimul reprezintă Creștinătatea; și că Zedechia reprezintă puterile civile ale Creștinătății. Satan a cauzat împrejurările care au dus la Războiul Mondial într-o încercare deliberată de a-i abate pe radicali de la scopul lor de a-i schimba ordinea sa de lucruri; și în această uneltire el a folosit în mod special Puterile Centrale pentru a-și înainta scopurile, fără îndoială raționând că ar fi mai bine să aibă o împărăție slăbită care să aibă spiritul său decât una puternică care să aibă un alt spirit.

Ne vom aminti că în tip Nebucadnețar a asediat Ierusalimul în a zecea zi a lunii a zecea în anul al nouălea al domniei lui Zedechia (Ieremia 52:4). În a noua zi a lunii a patra în anul al unsprezecelea al lui Zedechia zidurile cetății au fost dărâmate, oamenii de război au fugit (Ieremia 52:6, 7), au fost urmăriți și mai târziu au fost împrăștiați de către babilonieni. În a șaptea zi a lunii a cincea Nebuzaradan, generalul lui Nebucadnețar, s-a întors în cetate (2 Împărați 25:8), și în a zecea zi el a intrat și a început să distrugă cetatea și templul (Ieremia 52:12-14). În a douăzeci și treia zi a acestei luni (Ieremia 52:15, 26, 27, 30; a se vedea traducerea revizuită a versetului 30 în PT 1921, 88, par. 2, aproape de mijlocul coloanei a doua) el a dus captivii, după ce a lăsat în țară pe unii israeliți sub conducerea lui Ghedalia (Ieremia 52:16). Asasinarea lui Ghedalia în prima zi a lunii a șaptea a dus la scoaterea oamenilor din casele lor (Ieremia 41:1-18) în a doua zi a acestei luni (Ieremia 41:1-4), adică i-a făcut să înceteze să mai fie locuitori ai țării; după care ei au plecat în Egipt. Întrucât detronarea lui Zedechia și pustiirea țării s-au petrecut în același timp (PT 1921, 92, par. 1), ambele evenimente au avut loc în a doua zi a lunii a șaptea, Zedechia fiind detronat la Ribla (Ieremia 52:9, 10, 27), unde probabil a ajuns după o călătorie liniștită de cinci săptămâni de la Ierusalim, de unde a plecat în a douăzeci și treia zi a lunii a cincea (Ieremia 52:30), sosirea la Ribla având loc probabil în prima zi a lunii a șaptea, ziua morții lui Ghedalia (Ieremia 41:1, 4). Din două motive înțelegem că expresia „în a doua zi” (Ieremia 41:1, 4) înseamnă a doua zi a lunii a șaptea, precum și a doua zi de după asasinarea lui Ghedalia: (1) Întrucât detronarea lui Zedechia și pustiirea țării sunt concomitente, și întrucât aceste două evenimente au fost cele mai importante din întreaga serie de evenimente cu care a fost însoțită cea de-a treia scoatere din teacă a sabiei lui Nebucadnețar, ar trebui să găsim data lor precizată în Biblie, iar acest pasaj, dacă este înțeles așa cum este dat mai sus, este singurul loc în care este precizată data lor. (2) Paralela acestor două evenimente a avut loc pe 21 septembrie 1914, exact cu 2520 de ani înainte. Aceasta dovedește că noi înțelegem corect datările din Ieremia 41:1, 4. La sfârșitul acestui Veac toate aceste evenimente își găsesc paralelele la exact 2520 de ani până la zi, după calculele lunare. Aceste calcule lunare însă, nu sunt întemeiate pe calendarul evreiesc actual care este incorect; ci pe lunile care încep cu ziua în care luna se înnoiește la Ierusalim. Informațiile noastre pentru aceste luni noi pentru anii 1912 și 1914 le-am luat din Almanahul lui Whitaker, o autoritate britanică standard. Ierusalimul se află la 35° 13′ 30″ longitudine estică; și prin urmare, ora sa este cu 2 ore, 20 de minute și 54 de secunde înainte față de ora de la Greenwich.

[PT 1921, 88, par. 2: În Ieremia 52:29 un scrib neglijent a scris cuvântul ebraic pentru zece după cuvântul ebraic pentru opt, făcând ca versetul să spună anul al optsprezecelea în loc de anul al optulea al lui Nebucadnețar. (…) Nebuzaradan s-a întors la Ierusalim după ce i-a urmărit pe fugari (2 Împărați 25:4-6, 8) în a șaptea zi a lunii a cincea (2 Împărați 25:8); în ziua a zecea a acestei luni el a intrat și atunci a început să distrugă cetatea și templul (Ieremia 52:12; 2 Împărați 25:9, 10), iar în a douăzeci și treia zi a acestei luni a dus pe captivi din Ierusalim (Ieremia 52:30). Editorii Vestitorului, care folosesc acest verset pentru a infirma vederea Pastorului nostru cu privire la semnificația și timpul pustiirii țării, obiectează că ultimul verset spune că aceasta s-a făcut în al douăzeci și treilea an al lui Nebucadnețar. Răspunsul nostru este după cum urmează: Atât relatarea din 2 Împărați 25:5-12, 18-21, 22, 25, cât și din Ieremia 52:12, 15, 16, 24-27 arată că aceasta s-a făcut în al nouăsprezecelea an al lui Nebucadnețar. Prin urmare, înțelegem că din textul ebraic s-au pierdut următoarele cuvinte după cuvintele traduse „în anul”, cu a cărui cuvinte corespunzătoare începe versetul în ebraică: „al nouăsprezecelea și în ziua” etc. Cu alte cuvinte, versetul ar trebui să fie redat după cum urmează: „în anul al nouăsprezecelea în ziua a douăzeci și treia” [a lunii a cincea], adică la două săptămâni după ce a început să distrugă cetatea, Nebuzaradan s-a retras împreună cu captivii, lăsând în țară câțiva oameni și un guvernator, care a fost ucis în luna a șaptea, după care toți cei care rămăseseră au fugit în Egipt lăsând țara „pustiită” și „fără locuitori” (Ieremia 26:9; 52:16; 2 Împărați 25:22-26). – Nota Editorilor.]

Care a fost data și evenimentul la exact 2520 de ani după a zecea zi a lunii a zecea din al nouălea an al lui Zedechia? Data a fost în anul 1912 de pe 17 decembrie la ora 18:00 până pe 18 decembrie la ora 18:00; pentru că pe 8 decembrie 1912 la ora 19:28 s-a înnoit luna la Ierusalim pentru luna a noua. Evenimentul a avut legătură cu prima întrunire a Conferinței Ambasadoriale a celor șase mari Puteri Europene, care a fost convocată de aceste Puteri pentru a rezolva situația de război din Balcani. Această Conferință s-a întrunit pentru prima dată pe 17 decembrie 1912 la Londra, la Ministerul de Externe Britanic; și în acea seară, scopul lacom al Austriei (pe care diplomații Antantei l-au numit „politica porcină a Austriei”) anunțat atunci de ambasadorul ei, pentru ca spre propria ei mărire să facă șah-mat față de aspirațiile Serbiei pentru un port maritim în Marea Adriatică, a pus bazele Războiului Mondial, cu care a început răsturnarea Creștinătății, exact cum cu 2520 de ani înainte până la zi, asediul Ierusalimului de către Nebucadnețar a pus bazele răsturnării Ierusalimului. „Politica porcină” a Austriei a stârnit astfel de resentimente în Serbia care au dus în cele din urmă la asasinarea Arhiducelui de Austria, cauza directă a Războiului Mondial. Așadar, prin poziția Austriei, pe care au susținut-o Germania și Italia, Satan în calitate de Nebucadnețar cel antitipic, a început să asedieze Creștinătatea la exact 2520 de ani până la zi după ce tipul său a început să asedieze Ierusalimul, tipul Creștinătății.

Următorul eveniment care ne atrage atenția este spargerea zidurilor Ierusalimului în a noua zi a lunii a patra în al unsprezecelea an al lui Zedechia. Ce dată și ce eveniment corespund acestora? Data a fost de pe 1 iulie la ora 18:00 până pe 2 iulie la ora 18:00 în anul 1914; pentru că pe 23 iunie la ora 17:54 s-a înnoit luna la Ierusalim pentru luna a patra. Evenimentul este următorul, care a avut loc în legătură cu funeraliile Arhiducelui: Potrivit documentelor pe care Aliații le-au obținut după război din Arhivele Germane, cu ajutorul revoluționarilor germani, Statul Major General al Germaniei și cel al Austriei s-au întrunit în noaptea de 1 iulie și în timpul zilei de 2 iulie 1914, la care s-a hotărât că vremea potrivită venise pentru Marele Război, „Ziua”, de care atât de mult s-au temut și totodată au așteptat-o oamenii de stat europeni; și aceste State Majore Generale atunci și acolo au decis să-l pornească forțat. Aceasta a fost o spargere a zidurilor aranjamentelor și puterilor Creștinătății, reprezentate în tribunalul de la Haga, pentru apărarea păcii și bunăstării acesteia, întocmai cum evenimentul paralel a avut loc cu exact 2520 de ani înainte până la zi, atunci când aranjamentele și puterile pentru apărarea păcii și bunăstării Ierusalimului – zidurile lui – au fost sparte. Și așa cum drept urmare a spărturii în ziduri armata israelită a fugit și a fost împrăștiată, tot așa și apărătorii bunăstării și păcii Creștinătății, marile Puteri, au fugit dinaintea îngerilor dezlegați ai lui Satan, care au adus la îndeplinire decizia Statului Major General al Germaniei și a celui al Austriei. (Apocalipsa 7:1, 2.) Acești apărători au fost împrăștiați în ce privește consiliile și eforturile lor; iar conducătorii ambelor părți au fost capturați de Satan în diferite moduri, întocmai cum în tip conducătorii israeliților au fost prinși de Nebucadnețar.

Următorul eveniment care ne atrage atenția este întoarcerea lui Nebuzaradan la Ierusalim în ziua a șaptea a lunii a cincea în al unsprezecelea an al lui Zedechia. Care a fost data și evenimentul corespunzător acestora? Data a fost de pe 28 iulie la ora 18:00 până pe 29 iulie la ora 18:00 în anul 1914; pentru că pe 23 iulie la ora 4:59 s-a înnoit luna la Ierusalim pentru luna a cincea. Ce eveniment a avut loc în perioada aceea? Pe 28 iulie 1914 la ora 20:30 Austria a declarat război Serbiei. Oamenii de stat europeni împrăștiați – împărțiți în ceea ce privește planurile și metodele lor – au căutat să îndepărteze războiul cu care amenința ultimatumul Austriei către Serbia, dar nu au reușit. Declarația de război care avea să fie precursorul nimicirii Creștinătății, începută de declarația de război a Germaniei împotriva Rusiei, a avut loc exact la timp până la zi, la 2520 de ani după ce a avut loc tipul său. Prin conduita Austriei au triumfat îngerii căzuți, care au venit împotriva Creștinătății, întocmai cum Nebuzaradan a triumfat venind împotriva Ierusalimului, cu exact 2520 de ani înainte.

O paralelă foarte impresionantă

Acum ne atrage atenția una dintre toate datele și evenimentele cele mai triste din toată această paralelă – cea care a avut loc în a zecea zi a lunii a cincea. În tip babilonienii au început să distrugă cetatea și templul la acea dată, exact data la care în anul 70 e.n., printr-o coincidență deosebită, romanii, de asemenea, au distrus templul de la Ierusalim. Exact 2520 de ani până la zi după ce babilonienii au început să distrugă cetatea și templul au fost de pe 31 iulie la ora 18:00 până pe 1 august la ora 18:00 în anul 1914. În ziua aceasta kaizerul, acționând sub control satanic, a declarat război Rusiei, și astfel a transformat războiul local dintre Austria și Serbia în Războiul Mondial, cu care a început distrugerea Ierusalimului antitipic, Creștinătății. Începutul distrugerii templului corespunde cu începutul distrugerii Bisericii Nominale, care, asemenea puterii civile, a fost slăbită de Războiul Mondial în număr, prestigiu și influență.

Următorul eveniment dat în acest tip (Ieremia 52:15, 26, 27, 30) a fost ducerea captivilor în a douăzeci și treia zi a lunii a cincea, la doar două săptămâni după ce a început arderea cetății și a templului. Ce dată și eveniment corespund acestora? Data care a venit exact peste 2520 de ani de la această dată a fost de pe 13 august la ora 18:00 până pe 14 august la ora 18:00 în anul 1914. Ce eveniment a avut loc pe această dată care să corespundă cu ducerea israeliților în captivitate? Răspundem: decizia finală a țarului de a reuni cele trei părți despărțite ale Poloniei și de a-i acorda autonomia a fost în ziua aceea adusă în scris și semnată, iar în ziua următoare a fost declarată solemn întregii națiuni poloneze. Factorii următori vor clarifica acest lucru. Creștinătatea a preferat întotdeauna autocrația în imperiul său, și a cedat democrației și autodeterminării numai sub constrângere. Rusia a avut cel mai autocratic guvern din Creștinătate, și pentru ea, a fi obligată de împrejurări să acorde autonomie oricărei părți din imperiul ei, însemna să fie pusă la grea strânsoare – captivitate simbolică. Și de atunci înainte ambele părți ofereau continuu supușilor lor libertate mai multă pentru a avea sprijinul lor. Astfel Creștinătatea mai mult sau mai puțin autocratică intra în strânsoare din ce în ce mai mult – în captivitate simbolică. Să ne amintim aici că toate evenimentele acestea în perioadele paralele reprezintă începuturile antitipurilor nu completarea lor.

Penultima dată pe care o examinăm aici este prima zi a lunii a șaptea a anului al unsprezecelea al lui Zedechia. Evenimentele care au avut loc în prima zi a lunii a șaptea au fost sosirea lui Zedechia la Ribla și omorârea lui Ghedalia la Mițpa. Care a fost data cu exact 2520 de ani mai târziu care corespunde cu prima zi a lunii a șaptea? Ea a fost de pe 19 septembrie la ora 18:00 până pe 20 septembrie la ora 18:00 în anul 1914; pentru că luna s-a înnoit la Ierusalim pentru luna a șaptea pe 19 septembrie la ora 23:54. Acea dată era a opta zi de luptă a bătăliei de pe Aisne. Pe parcursul acestor opt zile Aliații de pe frontul vestic au atacat germanii fortificați cu cea mai mare disperare și cu pierderi imense. La sfârșitul atacului de opt zile aproape că nu mai trăgeau nădejde să-i scoată pe germani din poziție, hotărând să încerce doar încă o zi; iar apoi, dacă nu vor reuși, să sape tranșee împotriva acelor germani. Această decizie a adus Creștinătatea în locul – Ribla antitipică – unde urma să fie făcută judecata finală împotriva concesiunii ei de putere; pentru că odată cu ziua aceea concesiunea ei de putere a expirat; și incidental a ucis partidul (Ghedalia) care a susținut continuarea puterii prin măsurile de război anterioare; deoarece să ne amintim că Creștinătății, a cărei concesiune de putere s-a terminat atunci, i-a fost pornit „procesul de evacuare” prin faptul că a hotărât definitiv în favoarea războiului de tranșee și a intrat în el în ziua următoare.

Și acum data finală: a doua zi a lunii a șaptea a anului al unsprezecelea al lui Zedechia. În ziua aceea Zedechia a fost detronat, fiii, nobilii și ofițerii lui au fost uciși înaintea ochilor lui, iar apoi i s-au scos ochii. Evreii care se aflau în Palestina au fost alungați din locuințele lor – un eveniment introductiv pentru fuga lor în Egipt. Ziua exact peste 2520 de ani a fost de pe 20 septembrie la ora 18:00 până pe 21 septembrie la ora 18:00 în anul 1914. În ziua aceasta, odată ce a eșuat atacul Aliaților în bătălia de pe Aisne, luându-se decizia condiționată pentru războiul de tranșee cu o zi înainte, s-a intrat în el ca singura metodă disponibilă. Această decizie a avut drept rezultat un fel de a acționa care slăbea foarte mult Creștinătatea, luându-i dreptul de a mai conduce sub concesiune divină, aruncând în aer marea reputație a celor mai de seamă ofițeri ai Creștinătății și orbind puterile civile ale Creștinătății față de ceea ce se întâmpla cu ocazia expirării concesiunii ei de putere: începutul evacuării ei. Cu siguranță, războiul de tranșee a fost o procedură de evacuare a cărei rezultat final va fi pustiirea totală a pământului social, întrucât războiul de tranșee a început cu siguranță pustiirea aceea. Prin războiul de tranșee națiunile s-au extenuat una pe alta, fiind slăbite astfel ca pregătire pentru Armaghedon, prin care Creștinătatea așa cum este organizată acum va fi „pustiită, fără locuitori”. Dar războiul de tranșee a fost începutul pustiirii antitipice nu completarea ei.

Aici trebuie inserată o remarcă legată oarecum de subiectul nostru. Adevărul Prezent susține ideea că pentru a găsi prima zi a lunii lunare trebuie să socotim luna care începe în ziua cu lună nouă la Ierusalim, indiferent dacă aceasta corespunde sau nu cu calendarul evreiesc actual (mai mult sau mai puțin incorect). Urmărind datele paralele de mai sus pentru anii 1912 și 1914 am constatat că niciuna dintre date nu se potrivește cu datele corespunzătoare pe care le dă calendarul evreiesc, ci că toate s-au potrivit exact cu începutul lunilor lunare implicate în ziua în care se înnoiește luna la Ierusalim; de exemplu, conform calendarului evreiesc, 1 august 1914 a fost ziua a noua a lunii a cincea. Prin urmare a fost cu o zi în urmă față de timpul cerut de paralelă (a se vedea Calendarul Evreiesc pentru 100 de ani). Metoda de calcul a Adevărului Prezent indică pe bună dreptate 1 august 1914 pentru ziua a zecea a lunii a cincea, dar Calendarul Evreiesc a fost cu o zi înainte pentru evenimentele din prima zi și a doua zi a lunii a șaptea a anului al unsprezecelea al lui Zedechia, după cum greșise și în privința celorlalte zile implicate. Faptele acestea dovedesc că Dumnezeu acum ca și în vremurile biblice socoate că luna lunară începe în ziua cu lună nouă la Ierusalim, și Dumnezeu arată că Calendarul Evreiesc actual este mai mult sau mai puțin nedemn de încredere.

Noi cunoaștem paralelele pe care le-am dat mai sus încă din ianuarie 1915. Nu prea ne-am gândit atunci că vor fi folosite pentru a dovedi celor din poporul Adevărului faptul că Timpurile Neamurilor au început la detronarea lui Zedechia; pentru că atunci nu ne-am imaginat că având la îndemână toate dovezile pentru acea dată frații se vor îndoi de un asemenea gând. Cu toate acestea, faptele din zilele noastre arată cât de ușor se îndepărtează de învățăturile Scripturii diferitele ramuri ale leviților. De aceea, dragi frați, cu atât mai mult să ținem cu tărie la Cuvântul fidel, știind de la cine l-am învățat, de la Domnul prin „Robul Său credincios și înțelept”.

PT 1933, 25-27