Adunări pentru școala de profeți

ADUNĂRI PENTRU ȘCOALA DE PROFEȚI

DENUMIREA Școală de Profeți este Scripturală. În Biblie sunt menționate tovărășii de profeți sau grupuri de „fii ai profeților” care existau în zilele lui Samuel, Ilie și Elisei (1 Samuel 10:5, 10-12; 19:20-24; 1 Împărați 18:4, 13; 20:35; 2 Împărați 2:3, 5, 7, 15; 4:1, 38; 5:22; 6:1; 9:1). Se pare că în aceste tovărășii sau grupuri, profeții lui Iehova îi instruiau pe alții ca profeți, care mai târziu slujeau în această calitate.

Această denumire, adunări pentru Școala de Profeți, a fost deci folosită de fr. Russell și fr. Johnson și a fost întrebuințată de atunci pentru adunări de învățare și instruire a fraților consacrați care cunosc destul de clar Adevărul fundamental și au ceva talent (poate mai mult sau mai puțin nedezvoltat) pentru expunere și învățare publică – inclusiv în adunările de studiu – a mesajului Adevărului bun, și pentru îmbunătățirea capacității lor de a face acest lucru. Aceasta îi va ajuta să devină capabili sau mai capabili să țină discursuri despre Hartă, cu demonstrații de film, diafilm și alte vorbiri audio-vizuale, și în alte privințe mai capabili să vorbească în public și în particular înaintea diferitelor auditorii și să participe la slujire de radio și televiziune.

Povață de la fratele Russell

Fratele Russell a scris cu aprobare despre așa fel de Școli de Profeți. Să acordăm atenție cuvintelor sale cu referire la activitatea Extinsă a Adunării în Cartea de Întrebări pag. 526, 527:

„Dacă cineva ar întreba dacă aceasta ar fi o ocazie bună să intre în lucrare alți frați care anterior nu au avut experiență în acest fel de serviciu, noi am răspunde, Nu; acesta nu este locul pentru nicio persoană fără experiență. Ar trebui să-și câștige experiența înainte. Noi nu dorim să punem doar novici în așa fel de lucrare. Nu trebuie să fie folosit «un novice» în doctrină sau în vorbire în nicio activitate extinsă a adunării. Novicii ar trebui într-adevăr să obțină experiență, dar cum? Odată în Pittsburg (și unii au încercat de atunci în New York), (în Pittsburg eu am avut ceva de-a face cu aceasta) noi am început ceea ce am numit o Școală de Profeți, nu că acest nume înseamnă pentru noi ceea ce însemna când era folosit inițial, dar totuși un nume care ni s-a părut destul de potrivit pentru această lucrare când este privit în lumina Noului Testament.

„Un profet, în sens biblic, era unul care era vorbitor public, nu în mod special unul care era un văzător şi avea descoperiri, ci un vorbitor public, şi în acest sens a folosit apostolul Pavel cuvântul acesta când a spus, «râvniți cele spirituale, dar mai ales să profețiți», care ar sugera ideea că noi trebuie să dorim să avem abilitate ca vorbitori publici.

„Acum, noi observăm că unii frați au talente pentru vorbire în public, și am sugerat ca ei să vină împreună ca o adunare mică să se asculte și să se critice unul pe altul în vorbire. Ei nu au vorbit deloc  publicului sau adunării. Ei nu aveau calificări, mai ales pentru vorbire. Unii aveau o dispoziție care putea fi găsită și cultivată. Dar nu am voit să impunem o adunare să asculte vorbitori necalificați. Nimeni nu ar vrea să plictisească o adunare sau pe altcineva. Numai acei care sunt calificați și au arătat talent și abilitate trebuie să fie aleși să vorbească adunării sau publicului. Instrucțiunile și instruirea noastră în acest scop trebuie să fie dată și primită în particular.

„În această adunare am avut pe cineva numit drept critic special, iar apoi toți cei prezenți au avut ocazia de a critica vorbitorul. Unii dintre acești tineri s-au criticat între ei destul de tăios, până când a existat pericolul ca toți să se descurajeze. De aceea a fost necesar ca eu să îi previn să nu se critice prea tare, ca nu cumva să nu rămână nimic altceva decât piele și oase. Eu cred că ar fi bine să avem o astfel de școală sub control adecvat pentru pregătirea vorbitorilor în adunare și în public, și să nu impunem adunarea sau publicul dându-le novici necalificați și fără experiență drept vorbitori”.

O întrebare și un răspuns la subiect

De asemenea să atragem atenția la cuvintele fratelui Russell din Z 5987, 5988 [VDM, Vol. 1, Nr. 2], în legătură cu activitatea Pastorală:

„Ar trebui unii dintre frații mai tineri să fie antrenați în această lucrare lăsându-i să se adreseze ocazional adunării obișnuite?

„În mod sigur novicii nu trebuie să fie introduși în această lucrare. În ceea ce privește inima Domnul ține seama de intențiile bune; însă pentru serviciul său este necesar mai mult decât intenții bune, potrivit instrucțiunilor din Cuvânt. Numai aceia care au talent pentru a vorbi în public, și în plus cunosc clar adevărul și au o aptitudine de a învăța – numai aceștia trebuie să fie desemnați pentru lucrul important de a interesa oamenii care numai recent au venit la o cunoaștere a adevărului și la un grad limitat, și ale căror minți sunt mai mult sau mai puțin prejudiciate de idei eronate. Cel mai bun talent pe care îl are adunarea nu va fi prea bun pentru acest serviciu.

„Să spunem în plus că a invita pe novici să se adreseze adunării duminica sau de alte dăți cu o prelegere publică ar fi în întregime greșit. Poporul Domnului nu ar trebui să fie plictisit mai mult decât publicul. Acei frați care arată ceva talent trebuie să fie încurajați să studieze și să exerseze, dar să exerseze pe seama lor nu a altora. Am recomandat deja, și să facem din nou acest lucru, ca acei frați cu mai puțină experiență care simt că au talente pentru serviciul Domnului să fie bine încurajați să aibă adunări între ei, poate cu un frate bătrân prezent ca moderator să-i asculte și să le ofere cu amabilitate critici – de manieră, voce, ton, înțelegerea doctrinei, logică etc. Membrilor adunării trebuie să li se permită să se critice unul pe altul dar nu prea aspru, ca nu cumva aceia mai umili să se descurajeze să facă efort mai departe.

„Noi recomandăm discursurile despre Hartă ca una dintre cele mai bune instruiri pentru acești novici și una dintre cele mai eficiente căi de a învăța cum să prezinte planul divin. Ei trebuie să fie încurajați să urmeze îndeaproape prezentările generale ale Discursurilor despre Hartă [retipărite în E16, Harta Planului lui Dumnezeu]. După aceste trei prezentări generale, în a patra seară audiența să fie invitată să pună întrebări în legătură cu fiecare fază a planului divin ilustrat pe Hartă, iar un instructor competent trebuie să fie în stare să răspundă la fiecare întrebare de acest fel. Pentru a îndeplini aceste cerințe este nevoie de mai mult decât un novice; și chiar cei maturi din poporul Domnului vor face bine să-și țină mintea continuu împrospătată prin studiu constant. […]

Noi posibilități de serviciu

„Mulți dintre prietenii noștri dragi au fost uimiți să afle ce posibilități deschide această lucrare. Găsim că mulți care au căpătat puțin gust al adevărului sunt foarte dispuși să participe la o adunare, la un discurs interesant despre Harta privind planul divin prezentat în Biblie – unii care nu sunt destul de interesați să întreprindă citire specială. Pe măsură ce devin interesați de un discurs despre Hartă, în general ei devin interesați de citire; și toate discursurile trebuie să aibă în vedere de a le imprima importanța studiului biblic, și că au nevoie de Cheile Bibliei dacă voiesc să obțină vreun profit din studiu. Ei știu, și noi știm cu toții, că Biblia a fost în mod liber în mâinile oamenilor timp de peste o sută de ani, și că a continuat să se citească mult Biblia pe versete, pe capitole și prin așa numitul studiu biblic, în toate denominațiile, cu rezultat mic.

„Puțini, cu excepția studenților Bibliei, pot răspunde cu adevărat la orice întrebări din Biblie. După ce am învățat cum să studiem Biblia, să continuăm în același mod și să întindem aceleași mâini de ajutor la alții. Cu toate acestea, dacă sunt unii care încă nu s-au convins de nechibzuința vechii metode de studiu biblic, nu este pentru noi să-i împiedicăm, ci să le urăm succes, iar noi să continuăm în felul în care Domnul ne-a binecuvântat și continuă să ne binecuvânteze.

„Gândul nostru, dragi frați și surori, este că o lucrare mare este înaintea noastră, și că în măsura în care ne vom pregăti, Domnul va binevoi să ne binecuvânteze cu o parte. Unii pot avea o parte în invitația la adresele deja adunate. Alții pot avea o parte la ținerea discursurilor despre hartă, iar alții pot avea o parte în conducerea lecțiilor bereene. Să nu uităm, dragi frați, că noi trebuie să fim umiliți. Domnul nu îi folosește pe cei mândri și mulțumiți de sine, nici în veacul actual la instruirea și edificarea bisericii, nici în veacul viitor la instruirea și ridicarea lumii. Scripturile ne asigură, nu în termeni incerți, că Domnul detestă pe cei mândri și își arată favoarea celor umiliți.  Apostolul spune: «De aceea umiliți-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca să vă înalțe la timpul cuvenit» (1 Petru 5:6); pentru că «cel ce se umilește va fi înălțat» (Luca 14:11).

„Să nu uităm importanța cunoștinței. Nimeni nu este capabil să îi învețe pe alții care nu are el însuși o cunoștință clară.

„În cele din urmă să ne amintim că cunoștința fără umilință ar putea să ne îngâmfe. Noi vom fi zidiți sub influența iubirii sacrificatoare de sine [italicele ne aparțin]. Dragi prieteni, să fim cu toții mai pregătiți – mai aproape de Domnul și mai pregătiți pentru serviciul Său.”

Mai mult, fr. Russell a dat sfaturi la subiect mult mai bune în F, mai ales în cap. 5 și 6. De exemplu, în F 247 el spune: „Ar trebui să fie recunoscut faptul că este mult mai bine ca Ecclesia să fie fără niciun servitor public decât să aibă drept conducător o «capră» cu gură de aur, care în mod sigur nu le-ar «îndruma inimile spre iubirea lui Dumnezeu», ci în mod seducător spre canale greșite”. A se compara cu Faptele 20:30; 2 Petru 2:2. De asemenea să atragem atenția la pag. 323: „S-ar părea că cele mai bune interese ale întregii Biserici s-ar păstra aducând în față și acordând posibilități tuturor fraților în măsura abilităților lor, întotdeauna apreciind faptul că umilința și claritatea în Adevăr sunt în mod absolut lucruri de primă necesitate, nu înfloriturile și oratoria”.

Fratele Johnson explică acest subiect

Fratele Johnson a dat unele explicații în privința adunărilor pentru Școala de Profeți în PT 1943, pag. 191. Mai târziu au fost reproduse cu completări în PT 1950, pag. 41, după cum urmează:

Întrebare: „Ai vrea te rog să explici metoda potrivită de organizare a adunărilor pentru Școala de Profeți? Cât de des ar trebui să aibă loc?

Răspuns: „Aceste școli au drept scop să antreneze frați cu calități pentru funcția de Bătrân sau de Pastor, și pentru predicare și prelegere publică. Cât de des să aibă loc aceste adunări depinde de numărul fraților disponibili. Acolo unde sunt de la opt până la zece, adunările ar avea loc săptămânal, iar unde sunt disponibili numai unul sau doi, lunar. Două vorbiri de câte 20 sau 30 de minute fiecare vor fi suficiente pentru o adunare. Dacă este disponibil numai un vorbitor, poate ar fi bine ca discursul să fie de 30 de minute sau mai mult.

„Vorbitorii trebuie să își aleagă singuri subiectele; dar așa cum am recomandat către Ecclesia din Filadelfia recomandăm tuturor ca subiectele să fie întemeiate pe unul sau mai multe aspecte ale diferitelor noastre diagrame, Harta Veacurilor, diagrama Tabernacolului, diagrama Marii Piramide etc.

„Frații trebuie să se adune drept Școală de Profeți nu la o adunare regulată a bisericii, ci la adunări speciale regulate – și înaintea acestora trebuie să fie ținute două discursuri sau un discurs. Ascultătorii trebuie să ia notițe cu privire la orice punct care cere corectare, fie că este un punct de învățare, un punct de exprimare, un punct de gesticulare, poziție sau mișcare a corpului, de expresie facială etc.

„Scopul notării unor astfel de lucruri nu este de a face critică aspră, ci de a oferi în Spiritul Domnului sugestii utile calculate pentru a îmbunătăți vorbitorul ca vorbitor. Pastorul și Bătrânii trebuie să fie primii care oferă corectări. Și după ce aceștia și-au terminat corectările, dacă alții au ceva de adăugat care nu a fost deja menționat de Pastor și Bătrâni, să menționeze acel lucru. Să nu se facă critică aspră sau doar pentru găsire de greșeli, ci motivul criticii să fie numai de ajutor, spre binele tuturor, mai ales al vorbitorilor. După ce s-au terminat sugestiile vorbitorul trebuie să le mulțumească fraților pentru ajutor.

„În articolul, O Mână de Ajutor pentru Bătrâni (PT 1928, pag. 166), cei care pregătesc astfel de discursuri vor găsi categoriile de gândire utile pentru pregătirea schițelor discursurilor lor. Adunările pentru Școala de Profeți trebuie să fie începute și terminate ca un serviciu obișnuit al bisericii, adică cu cântări și rugăciune; iar timpul și locul lor trebuie anunțat cu o săptămână înainte. Noi sugerăm stăruitor ca toate ecclesiile să aibă asemenea Școli de Profeți când sunt disponibili frați care întrunesc condițiile necesare [italicele ne aparțin; noi dăm ecou acestei sugestii – Editorul].

„Pentru practică îndemnăm adunările ca și Pastorii, Bătrânii și diaconii care au calități, dacă nu fac deja acest lucru, să ia parte la Școala de Profeți pentru a căpăta practică în explicarea aspectelor mai simple ale Adevărului. Din când în când modelul de Lecții Bereene poate fi pus în practică la Școala de Profeți (a se vedea Metode Bereene; PT 1920, pag. 28 sau PT 1937, pag. 143 [de asemenea PT 1965, pag. 34, n.e.]), cu corectări oferite la sfârșitul lor, așa cum s-a arătat mai sus. Domnul să binecuvânteze această lucrare!”

Câteva comentarii în privința celor de mai sus

Din aceste referințe vedem că fr. Russell a descris și a scos în evidență adunările mai puțin oficiale pentru Școala de Profeți, la care unii frați care aveau ceva talent (poate mai mult sau mai puțin nedezvoltat) pentru vorbire publică dar care nu aveau experiență ca să vorbească în public se întâlneau împreună în particular, separat de întrunirile obișnuite ale adunării, pentru a practica vorbirea în public, cu posibilități de a se critica constructiv reciproc, cu un frate bătrân de față în calitate de critic special „să ofere cu amabilitate critici – de manieră, voce, ton, înțelegerea doctrinei, logică etc.”, după care acestor frați de asemenea li s-ar permite să se critice constructiv unul pe altul, dar nu prea aspru, ca nu cumva acei mai umili să se descurajeze să facă efort mai departe.

Fr. Johnson a dat explicații despre adunările mai oficiale pentru Școala de Profeți, în care frații care practică vorbirea înaintea celorlalți se vor întruni în mod regulat în adunări speciale înaintea ecclesiei și își vor ține discursurile, după care Pastorul și alți Bătrâni iar apoi alții ar avea posibilitatea să facă critică constructivă.

Fie că adunările pentru Școala de Profeți au loc pe temeiul mai oficial menționat mai sus fie pe temeiul mai puțin oficial menționat mai sus (oricare se pare cel mai bun), noi recomandăm stăruitor adunărilor și fraților ca aceste întruniri să aibă loc oriunde încă nu au loc și un frate sau mai mulți frați care întrunesc condițiile necesare și doresc să participe.

Noi credem că astfel de adunări fie de un fel sau altul vor fi o binecuvântare bogată pentru participanți, ajutându-i să fie mai bine calificați să vorbească clar și bine înaintea diferitelor grupuri, să conducă adunări de studiu, grupuri de discuții, sesiuni de întrebări și conversații, pentru a face activitate extinsă a adunării și activitate de colportor, și chiar să vorbească la radio și televiziune.

Câteva întrebări despre aceste Adunări

S-au pus câteva întrebări despre adunările pentru Școala de Profeți. O asemenea întrebare este: Ar trebui să ia parte la ele frații neconsacrați? Noi nu am auzit niciodată că frații neconsacrați iau parte ca vorbitori la asemenea adunări sau conduc studiile bereene în ecclesiile noastre, sau că sunt încurajați să servească în aceste feluri. Ei ar trebui să fie încurajați să se consacre și ei ar trebui să facă așa înainte de a fi invitați să servească la asemenea adunări organizate de o ecclesie. Totuși ar putea fi unele împrejurări foarte neobișnuite în care un frate neconsacrat dar îndreptățit care are o oarecare abilitate ar putea fi încurajat să dea o explicare a hărții, dacă este într-un fel neoficial. Cu siguranță nu vrem să descurajăm pe niciun frate neconsacrat care cu adevărat are interes potrivit să învețe mai bine să prezinte Adevărul la alții, sau în mod inutil să-i împiedicăm pe unii să audă mesajul Adevărului deoarece unul consacrat nu este prezent să servească. Însă spunem din nou, un astfel de frate îndreptățit ar trebui să fie încurajat să se consacre mai întâi iar apoi dacă are calitățile necesare să ia parte la adunările pentru Școala de Profeți.

Altă întrebare este în privința fraților „care au calitățile necesare” și „care întrunesc condițiile necesare” menționați în PT 1950, pag. 41, rândurile 7, 49. Sunt frați care au calități de diacon sau diaconi care au calități de bătrân? Unii frați ar putea fi capabili să servească bine ca diaconi având grijă de interesele laice ale unei ecclesii, însă ei ar putea să nu „aibă calități” pentru vorbire în public, din cauza unor piedici fizice sau de alt fel. Adunările pentru Școala de Profeți care se desfășoară în ecclesia noastră și înaintea ei, sunt aranjate anume pentru diaconii aleși care par să aibă o oarecare abilitate (poate nedezvoltată) de a servi ca vorbitori și conducători de adunări, și astfel să fie eventual pregătiți să servească mai târziu ca Bătrâni.

Dacă o ecclesie aranjează ca diaconii care au calitățile necesare să vorbească într-un simpozion cu privire la un oarecare subiect la vremea adunărilor regulate ale ecclesiei, sau să conducă studiile bereene regulate, astfel de adunări pot fi socotite ca adunări pentru Școala de Profeți (Cartea de Întrebări pag. 477-480), chiar dacă nu sunt denumite astfel. Referința din PT 1950, pag. 41 deja citată spune că aceste adunări trebuie să fie „adunări speciale regulate” (care sunt de preferat fie înainte, fie după adunările regulate sau la o altă dată convenabilă), însă aceasta nu este o regulă care nu se schimbă. Din diferite motive, uneori este foarte dificil pentru o ecclesie să aibă „adunări speciale regulate” pentru adunare pentru Școala de Profeți, și deci acestea uneori au loc ca parte a unor adunări regulate ale ecclesiei sau în locul lor.

În ceea ce privește alegerea subiectelor, referința din PT 1950, pag. 41 afirmă că „vorbitorii trebuie să își aleagă singuri subiectele; dar noi recomandăm tuturor ca subiectele să fie întemeiate pe unul sau mai multe aspecte ale diferitelor noastre diagrame”. În ecclesia noastră locală practica generală a fost ca Bătrânii să recomande subiectele, de obicei subiecte elementare care pot fi ilustrate pe una dintre Hărți. Unii frați tineri au dificultăți în alegerea subiectelor potrivite, și astfel recomandările Bătrânilor sunt de ajutor. Uneori vorbitorii pot avea subiecte speciale pe care ar vrea să le folosească, și în general nu ar trebui să fie nici o obiecție. Ei se pot consulta cu Bătrânii dacă ar fi recomandabil să le folosească.

Surorile și adunările pentru Școala de Profeți

Încă o întrebare care a fost pusă este: Ar trebui surorile să ia parte în calitate de vorbitori și conducători la adunările pentru Școala de Profeți? Privilegiile surorilor pentru învățare și chestiuni asociate sunt discutate în detaliu considerabil în PT 1971, pag. 12-14 (a se compara cu PT 1939, pag. 142, 143).

Aceste privilegii sunt prezentate incluzând cooperarea cu soții lor să-i învețe pe copiii lor Adevărul în doctrină și conduită, să-i învețe pe alți copii Adevărul, să învețe la Școli Duminicale din bisericile nominale dacă li se permite să învețe adevăruri corespunzătoare din Scripturi și din scrierile Adevărului (comp. Z 4798 sus), să-i învețe pe cei care nu cred și pe bisericile nominale și pe alții care cred însă nu sunt luminați de Adevăr aspectele corespunzătoare ale Adevărului în conversații, în discuții, explicări ale Hărții, discursuri cu diafilm, adunări de studiu etc., în case și în alte locuri corespunzătoare, cum ar fi bisericile nominale (când frați calificați de la Adevăr nu sunt repede disponibili în apropiere care pot aranja să servească atunci când este nevoie – Z 5987, col. 1, ultimul par.) – astfel de adunări sunt adesea compuse cu totul sau în mare parte din femei (PT 1963, pag. 63, col. 1 jos; PT 1964, pag. 95, par. 4, 5, 9; PT 1970, pag. 95, col. 2, ultimul par.).

De asemenea surorile pot învăța neoficial Adevărul pe alte surori și alți frați de la Adevăr (a se vedea Faptele 18:26; Romani 16:3), fie în conversații fie în discuții, corespondență personală etc. La adunările de studiu ale unei ecclesii când sunt prezente numai surori (și frați care nu au calitățile necesare), atunci surorile, dacă au calitățile necesare, pot fi alese de către ecclesie în calitate de diaconese și președinte. Ele pot servi de asemenea ca învățătoare una alteia (PT 1939, pag. 143, col. 2 sus). În plus, surorile (precum și frații) au privilegiul cel mai important de a învăța indirect, prin exemplul lor de asemănare cu Cristos.

Astfel Dumnezeu a dat grațios surorilor multe privilegii minunate de învățare (Romani 16:1-12; F 267, 268), și noi am vrea să aflăm despre mai multe surori folosindu-le mai mult sau mai puțin, în funcție de capacitate și posibilitate. Socotim că Domnul apreciază foarte mult (după cum și noi) zelul iubitor pe care îl arată multe surori.

Dar în adunările ecclesiilor – „în biserici”; 1 Corinteni 14:34; 1 Timotei 2:11, 12 – printre poporul lui Dumnezeu consacrat și luminat de Adevăr, surorile nu trebuie să fie alese ca Bătrâni (sau Pastori), pentru a predica și învăța la adunările de predică sau la adunările de studiu, sau să fie alese ca diaconi ca treaptă spre calitatea de Bătrân. Surorile trebuie să tacă în ceea ce privește procesul de învățare la adunările doctrinale ale ecclesiei. Însă ele cu blândețe și umilință cuvenite pot să pună și să răspundă la întrebări în mod liber, așa ca la studiile bereene și discuțiile la masă, dacă scopul lor este să învețe și să spună cele învățate iar nu să predea. La adunările de surori, dacă sunt alese, ele pot să servească ca președinte (PT 1965, pag. 39, col. 2) și de asemenea ele pot să se învețe una pe alta. Surorile pot fi numite să se roage la adunările de mărturie (PT 1939, pag. 143), și la adunările doctrinale când nu sunt prezenți frați capabili să se roage.

Referința din PT 1950, pag. 41 citată mai înainte afirmă în privința Școlilor de Profeți: „Aceste școli au drept scop să antreneze frați cu calități pentru funcția de Bătrân sau de Pastor, și pentru predicare și prelegere publică”.

Din moment ce surorile nu trebuie să fie antrenate pentru funcția de Bătrân și de Pastor, pare să fie clar că ecclesiile nu ar trebui să le dea privilegiul de a lua parte ca vorbitori și conducători înaintea ecclesiilor la adunările lor pentru Școala de Profeți.

Dar se pare că totul ar trebui să fie făcut în particular și prin alte mijloace, ceea ce este în mod rezonabil posibil în armonie cu Scripturile și principiile scripturale pentru a antrena și ajuta surorile în numeroasele forme importante de serviciu pentru ele acceptabile divin după cum deja s-a menționat, mai ales în serviciul lor important de a ține discursuri despre Hartă și alte vorbiri și explicări mai mult sau mai puțin publice, de a discuta cu alții subiectele Adevărului și de a lua parte în activitatea de Colportor.

Nu avem nicio obiecție ca surorile să se adune în mod neoficial (nu ca o adunare a ecclesiei pentru Școala de Profeți), fie cu frați prezenți sau nu, cu scopul ca surorile să practice ținerea discursurilor despre Hartă și legate de aceasta, cu critici constructive care să fie oferite după aceea pentru binele tuturor, mai ales al vorbitorilor. Surorile care vorbesc pot să își aleagă propriile subiecte; dar noi recomandăm ca subiectele să fie întemeiate pe unul sau mai multe aspecte ale Hărților noastre. Desigur ele pot cere Bătrânilor să le sugereze subiectele.

Noi credem că toți frații și surorile, în funcție de capacitate, trebuie să se facă foarte familiari cu Hărțile noastre și cu Scripturile, așa încât să fie întotdeauna gata să le explice altora (1 Petru 3:15). O Hartă cu Planul Divin ar trebui să fie în general afișată în fiecare casă, așa încât să dea o ocazie bună de a o explica vizitatorilor.

Fie ca Iehova să binecuvânteze bogat și din belșug pe toți frații și surorile dragi, care caută prin cuvânt și pagină tipărită să fie servitori mai buni ai lui Dumnezeu și ai Cuvântului Său, și astfel să reflecte mai multă glorie asupra Sa!

PT, №586, 1983, 60-63