Dacă voi așadar, fiind răi, știți cum să dați daruri bune copiilor voștri; cu cât mai mult Tatăl vostru ceresc va da Spiritul sfânt celor ce i-l cer— Luca 11:13, KJV.
Dacă tot poporul consacrat al Domnului ar putea fi adus la punctul în care scopul principal al vieţii, obiectivul tuturor rugăciunilor lor să fie ca ei să poată avea în măsură mai mare Spiritul Domnului, spiritul sfinţeniei, spiritul Adevărului, Spiritul lui Cristos, spiritul minţii sănătoase, ce mare binecuvântare ar fi aceasta! Dacă apoi ei s-ar lupta cu Domnul până în revărsatul zorilor, faptul că se ţin de El le-ar aduce cu siguranţă binecuvântarea dorită. Domnul s-a descoperit poporului Său tocmai cu scopul să le dea această binecuvântare; totuşi, El o reţine până când ei învaţă să o aprecieze şi să o dorească cu seriozitate— Z ’01, 271(R2864).
* * *
Când Domnul nostru le spune discipolilor Săi că sunt răi, El nu vrea să spună că intențiile lor sunt rele; ci mai degrabă că mintea și inima lor le sunt decăzute. Totuși El sugerează că ei încă au rămășițe din chipul lui Dumnezeu prin care ei știu cum, și pot, să dea daruri bune, naturale, copiilor lor. Fiindcă cel care este imperfect poate face ceva bine, El raționează că Cel care este absolut perfect poate face mai mult bine, adică poate să dea, și va da, Spiritul Său sfânt copiilor Săi care îl cer din mâna Sa. Dăruirea Spiritului sfânt este cel mai înalt dar spiritual; de fapt, este suma tuturor binecuvântărilor noastre spirituale prezente, și „arvuna” moștenirii noastre eterne. Așadar, cererile pentru Spiritul sfânt trebuie să fie obiectivul principal al tuturor rugăciunilor noastre către Tatăl nostru Ceresc. Dumnezeu îl dă celor care sunt ai Săi — PT 1930, 183, 184.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: