Și nu numai ea, dar și noi care avem cele dintâi roade ale Spiritului, suspinăm în noi, așteptând înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru — Romani 8:23, GBV1989.
Poporul Domnului nu trebuie să facă paradă de greutățile lor, plângându-și soarta. Dimpotrivă, ei au privilegiul rugăciunii și instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu, care-i învață de ce sunt permise condițiile rele din prezent și cum, când și de ce se apropie timpul când lacrimile vor fi șterse de pe toate fețele și nu va mai fi nici plâns, nici suspin și nici moarte. De aceea, în loc să se plângă în fața lumii, ei să se bucure și să vestească virtuțile Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Simpatia noastră față de biata lume, care nu are aceste avantaje, așa să ne facă să-i vestim Evanghelia, încât propriile noastre dureri să se stingă, să fie parțial uitate — Z ’02, 40 (R2947). * * * Familia umană geme sub blestem, care constă din creșterea buruienilor, secetă, tăciune, foamete, ciumă, cutremure de pământ, vulcani, tsunami, furtuni, inundații, extreme ale climei, Satan, îngeri căzuți, păcat, eroare, necaz, depravare, ură, conflict, persecuție, înălțarea celor răi, exploatare, tiranie, intrigi clericale, sectarism, trudă, panică, pierdere, înstrăinare de Dumnezeu, boală, procesul morții și moarte. Poporul lui Dumnezeu din Veacul Evanghelic geme înăuntru din cauza efectelor blestemului și din cauza suferințelor adăugate de sacrificiul lor. Neamul omenesc geme în exterior. Deși nu putem înăbuși gemetele interioare, trebuie să le înăbușim pe cele exterioare. Lumea geme în timp ce așteaptă eliberarea, pe care Dumnezeu i-o va da la revelarea celor aleși în glorie. Noi gemem în timp ce ne așteptăm înfierea deplină la înviere, când vom fi izbăviți de relele cărnii și vom primi gloriile împreună cu Isus — PT 1933, 163.
Așa cum l-ați primit pe Cristos Isus Domnul, așa să umblați în el, fiind înrădăcinați și zidiți în el și întemeiați în credință, așa cum ați fost învățați, abundând în ea cu mulțumire — Coloseni 2:6, 7.
Sentimentul general printre învăţătorii falselor doctrine, care cred că nu este nici necesar şi nici de recomandat a fi întemeiat în credinţă, este ... că a fi întemeiat înseamnă a fi bigot. Bigot, însă, este acela care este atât de nejust în mintea lui încât primeşte şi susţine cu insistenţă ceea ce el niciodată nu a verificat, nici prin judecata sănătoasă şi nici prin autoritatea Bibliei. Nu este însă bigot lipsit de raţiune cel care, cu credinţă simplă, pe baza autorităţii lui Dumnezeu, primeşte Cuvântul lui Dumnezeu. Aceştia şi numai aceştia, care fac așa, sunt întemeiați în Adevăr. Deosebirea între un creştin tare şi neclintit şi un bigot este aceea că unul este întemeiat în Adevăr iar celălalt în eroare — Z ’03, 199 (R3215).
* * *
Îl primim pe Isus Cristos ca Domn prin lepădarea voinței noastre și prin acceptarea voinței Sale în locul voinței noastre. Trebuie să stăruim în acest început. Suntem înrădăcinați în El atunci când ne luăm proviziile numai de la El. Suntem zidiți în El atunci când zidim un caracter ca al Lui. Suntem întemeiați în credință conform Cuvântului atunci când rămânem fermi în ea; și abundăm în ea cu mulțumire atunci când creștem în ea cu recunoștință — PT 1935, 62.
Întrebări: Ce experiențe am avut eu săptămâna aceasta potrivit acestui text? Cum le-am întâmpinat? Ce ajutor sau ce piedici am avut în aceste experiențe? Care au fost rezultatele?
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: