Și nu numai ea, dar și noi care avem cele dintâi roade ale Spiritului, suspinăm în noi, așteptând înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru — Romani 8:23, GBV1989.
Poporul Domnului nu trebuie să facă paradă de greutățile lor, plângându-și soarta. Dimpotrivă, ei au privilegiul rugăciunii și instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu, care-i învață de ce sunt permise condițiile rele din prezent și cum, când și de ce se apropie timpul când lacrimile vor fi șterse de pe toate fețele și nu va mai fi nici plâns, nici suspin și nici moarte. De aceea, în loc să se plângă în fața lumii, ei să se bucure și să vestească virtuțile Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Simpatia noastră față de biata lume, care nu are aceste avantaje, așa să ne facă să-i vestim Evanghelia, încât propriile noastre dureri să se stingă, să fie parțial uitate — Z ’02, 40 (R2947). * * * Familia umană geme sub blestem, care constă din creșterea buruienilor, secetă, tăciune, foamete, ciumă, cutremure de pământ, vulcani, tsunami, furtuni, inundații, extreme ale climei, Satan, îngeri căzuți, păcat, eroare, necaz, depravare, ură, conflict, persecuție, înălțarea celor răi, exploatare, tiranie, intrigi clericale, sectarism, trudă, panică, pierdere, înstrăinare de Dumnezeu, boală, procesul morții și moarte. Poporul lui Dumnezeu din Veacul Evanghelic geme înăuntru din cauza efectelor blestemului și din cauza suferințelor adăugate de sacrificiul lor. Neamul omenesc geme în exterior. Deși nu putem înăbuși gemetele interioare, trebuie să le înăbușim pe cele exterioare. Lumea geme în timp ce așteaptă eliberarea, pe care Dumnezeu i-o va da la revelarea celor aleși în glorie. Noi gemem în timp ce ne așteptăm înfierea deplină la înviere, când vom fi izbăviți de relele cărnii și vom primi gloriile împreună cu Isus — PT 1933, 163.
AUDIOPăziți-vă în dragostea lui Dumnezeu— Iuda 21.
Ne putem păzi în iubirea Domnului în fiecare zi și în fiecare oră, prin ascultare de principiile dreptății și iubire crescândă față de ele. Trebuie să ne bucurăm în orice experiență a vieții, în încercările, greutățile, tristețile, dezamăgirile ei, nu mai puțin ca în plăcerile ei, dacă, prin unele sau prin toate aceste mijloace, Domnul ne va învăța și ne va da o privire mai clară asupra propriilor noastre lipsuri și o înțelegere încă mai clară a acelei legi desăvârșite a libertății și iubirii pe care El a stabilit-o, și față de care El cere supunerea deplină și loială a inimii noastre— Z ’02, 173(R3021).
* * *
Iubirea lui Dumnezeu, care constă din iubire dezinteresată pentru Tatăl și pentru Fiul cu toată inima, mintea, sufletul și puterea, din iubire dezinteresată pentru frați mai mult decât pentru sine și din iubire dezinteresată pentru omenire în general și chiar pentru dușmanii noștri ca pentru noi înșine, nu rămâne în inimă de la sine, în condițiile prezente. Cine nu o păstrează în condițiile care altfel ar distruge-o, o va pierde cu siguranță. Prin urmare, dacă am atins această iubire, să căutăm a o menține — PT 1934, 189.
Întrebări: M-am păzit eu săptămâna aceasta în iubirea lui Dumnezeu? În ce mod? Din ce motiv? În ce împrejurări? Ce m-a ajutat sau ce mi-a stat în cale? Cu ce rezultate?
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: