Faceți toate lucrurile fără cârtiri — Filipeni 2:14.
Toți putem avea în dispoziția noastră naturală o tendință să ne plângem, să cârtim, să ne văietăm în necazurile care vin peste noi, chiar și în serviciul Adevărului. Dar, pe măsură ce ne dezvoltăm mai mult în asemănarea cu Cristos, desigur că Domnul va aștepta de la noi să ajungem tot mai mult la standardul pe care El îl pune în fața noastră, în care încercările și greutățile prezente vor fi mai mult decât echilibrate, mai mult decât contrabalansate prin Spiritul Său și prin mărturia Spiritului Său, că toate lucrurile lucrează spre binele nostru — producând pentru noi o mai mare slavă prin aceea că ne pregătesc pentru ea — Z ’02, 40 (R2947). * * * Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să aprobe și să tolereze ceea ce este greșit în învățătură sau practică. Ei nu trebuie nici să stea liniștiți și să lase păcatul și eroarea să se înmulțească și să aibă cale liberă. Astfel, Isus, apostolii, profeții credincioși, evangheliștii, pastorii sau învățătorii și alții din poporul credincios al lui Dumnezeu au fost nemulțumiți și au protestat împotriva lor. O astfel de nemulțumire și protestare nu trebuie considerată „cârtire” în sensul acestui verset. Felul de nemulțumire și protestare pe care acest text îl numește cârtire, este atunci când cineva se plânge pe soartă, experiențe, posibilități, greutăți, încercări, suferințe, umiliri și providențe ale Domnului, așa cum acestea îl afectează pe el sau pe alții. Acestea indică faptul că voința nu-i este moartă ci cu totul vie; iar persoana care face astfel se opune lui Dumnezeu și trăiește pentru sine — PT 1933, 163.
Întrebări: Ce experiențe am avut eu săptămâna aceasta în privința răbdării? Cum le-am întâmpinat? Ce m-a ajutat sau ce m-a împiedicat în aceste experiențe? Ce rezultat au dat ele?
Fiecare copil adevărat al lui Dumnezeu trebuie să aibă un caracter creștin individual bine determinat, a cărui existență să nu depindă de viața spirituală a nici unui alt creștin. Din Cuvântul Adevărului proclamat și exemplificat de alți creștini, el trebuie să scoată acele principii de viață etc. care să-i dea un caracter stabil și o individualitate spirituală a sa proprie. Atât de hotărâtă și bine determinată trebuie să fie individualitatea spirituală a fiecăruia, încât chiar dacă fratele iubit sau sora iubită a cărei viață spirituală a nutrit-o la început pe a noastră și ne-a condus spre desăvârșirea caracterului ar cădea (ceea ce, după afirmația apostolului, nu este cu neputință — Evrei 6:4-6; Galateni 1:8), totuși, noi să trăim, fiind în stare a ne însuși și singuri Spiritul Adevărului — Z ’03, 375(R3250).
* * *
„Cristos în voi”, creatura nouă, a fost promis că va fi în inima și mintea poporului conceput de Spirit al lui Dumnezeu în Veacul Evanghelic, care va da inimii și minții capacități noi care au scop spiritual. Ungerea sfântă avea să-i potrivească pentru funcția pământească și cea cerească. Aceasta este taina lui Dumnezeu, taina tuturor tainelor, că Cristos avea să fie format din mulți membri — Isus membrul Cap și Biserica membrele Corpului. Acest „Cristos în voi” glorios avea să fie înălțat, sfânt și ceresc. Ceea ce va poseda el avea să fie temeiul pentru speranța gloriei, răsplata moștenirii — inima și mintea divină, partea de moștenire promisă sfinților — PT 1936, 110.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: