Să nu aveți părtășie cu faptele neroditoare ale întunericului; ci, mai degrabă, mustrați‐le — Efeseni 5:11.
Mustrarea păcatului de către noi se poate face întotdeauna prin epistola vie a vieţii noastre zilnice, care, ca o lumină strălucitoare, trebuie să mustre prin atitudine, privire, faptă, ton, tot ceea ce înclină spre întuneric şi păcat. „Astfel să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre bune și să îl glorifice pe Tatăl vostru care este în cer”. Uneori este potrivit şi cel mai adesea poate fi o datorie pentru noi să vorbim sau să acţionăm în opoziţie cu întunericul, dar lumina unei vieţi evlavioase, mărturisind pentru Adevăr şi manifestând Spiritul Sfânt, este, desigur, una dintre cele mai puternice mustrări ale păcatului, care pot fi făcute — Z ’04, 74 (R2966). * * * În acest text cuvântul părtășie înseamnă parteneriat, participare la faptele întunericului, faptele păcatului și ale rătăcirii. Acestea sunt neroditoare deoarece nu duc la rezultate bune. Avem părtășie cu astfel de fapte atunci când le facem sau le sprijinim și încurajăm pe alții să le facă. Desigur, cei care stau de partea lui Dumnezeu, a adevărului și dreptății chiar până la jertfirea a tot ce au în moarte, nu pot lua parte la astfel de fapte. Mai degrabă ei trebuie să le mustre. Acest lucru, în primul rând și întotdeauna, ei îl pot face prin exemplu nu numai arătând că ei nu fac astfel de fapte, făcând mai curând pe cele opuse lor, ci și prin atitudine, privire și ton arătând dezaprobare; apoi, în al doilea rând și ocazional, prin vorbire exprimându-și lipsa de armonie și opoziția față de faptele neroditoare ale întunericului. De obicei prima metodă este cea mai eficientă mustrare; cu toate acestea, uneori, cu sprijinul primei metode, a doua se va dovedi cea mai eficientă mustrare — PT 1933, 163.
AUDIOÎn lume veți avea necaz; dar îndrăzniți, eu am învins lumea— Ioan 16:33.
Nu a fost nicio răsplată de prosperitate pământească pentru credincioșia Domnului, ci dimpotrivă, lipsuri și persecuții până la moarte. El a fost „om al durerilor și obișnuit cu suferința”, ocările celor care ocărăsc pe Dumnezeu au căzut asupra Lui; cu toate că era bogat, de dragul nostru s-a făcut sărac, atât de sărac încât El Însuși a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-Și plece capul”. ... Robul nu este mai presus decât învățătorul său: dacă pe El l-au persecutat și pe noi ne vor persecuta și ocările celor care l-au ocărât pe El vor cădea și asupra noastră. Singura răsplată din prezent la care se pot aștepta cei ce-L urmează pe Cristos este manifestarea iubirii și aprobării Domnului simțită în inimă— Z ’95, 207(R4072).
* * *
Printre necazurile pe care poporul Domnului trebuie să le îndure pot fi enumerate dezavantajele condițiilor rele din prezent, opoziția continuă a adversarului, persecuția din partea lumii și împotrivirea cărnii, mai ales în împrejurări de istovire, boli și dureri. Domnul ne dă binecuvântări spirituale compensatoare ca o contrabalansare a acestor dezavantaje, făcându-ne în stare să ne bucurăm în mijlocul inegalităților prezente și să sperăm la victorie datorită victoriei Domnului nostru asupra lumii — PT 1932, 62.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: