Fă lucrarea unui evanghelist, fă deplin dovada serviciului tău — 2 Timotei 4:5. În ce măsură, fiecare dintre noi și toți împreună, folosim cu zel ocaziile pe care le-a pus Domnul în puterea noastră pentru a glorifica numele Său și pentru a binecuvânta pe semenii noștri bolnavi de păcat, nu numai spunându-le despre Isus și despre cuvintele Sale minunate ale vieții, dar și în ce măsură îi ajutăm să vină la El? Există diferite modalități în care putem ajuta: prin cuvânt, prin scrisoare, prin invitație la întruniri etc. Cu toate acestea, un element necesar în orice ajutor este acela că propria noastră purtare trebuie să fie în acord cu ceea ce recomandăm altora. Dacă noi înșine am fost cu Isus, am învățat de la El și am înțeles o parte a jertfirii de Sine și a iubirii Sale, vom putea ajuta mai bine pe alții care doresc să vină la El — Z ’04, 41 (R3315). * * * Zelul poate fi definit ca un devotament înflăcărat față de persoane, principii, cauze și lucruri, manifestându-se în activități entuziaste față de acestea. Prin urmare, el este o calitate care este înflăcărată, arzătoare, sentimentală. El se fierbe în sentimente entuziaste. Afecțiunile sunt agitate până la punctul de fierbere și el înrolează energiile trupului, sufletului și spiritului în exercitarea ardorii. Zelul este un devotament înflăcărat, de aceea el se leapădă de sine în orice mod posibil al jertfirii de sine în interesul obiectului căruia îi este dedicat interesul. Acesta se exercită uneori în interesul persoanelor de care este atașat prin devotament afectiv, uneori în interesul principiilor de care este atașat prin devotament înflăcărat, uneori în interesul unei cauze de care este atașat prin sprijin călduros, uneori față de lucruri de care se prinde cu devotament arzător și uneori față de două sau mai multe dintre acestea, de care se prinde cu un devotament entuziast — PT 1948, 51.
Fiecare copil adevărat al lui Dumnezeu trebuie să aibă un caracter creștin individual bine determinat, a cărui existență să nu depindă de viața spirituală a nici unui alt creștin. Din Cuvântul Adevărului proclamat și exemplificat de alți creștini, el trebuie să scoată acele principii de viață etc. care să-i dea un caracter stabil și o individualitate spirituală a sa proprie. Atât de hotărâtă și bine determinată trebuie să fie individualitatea spirituală a fiecăruia, încât chiar dacă fratele iubit sau sora iubită a cărei viață spirituală a nutrit-o la început pe a noastră și ne-a condus spre desăvârșirea caracterului ar cădea (ceea ce, după afirmația apostolului, nu este cu neputință — Evrei 6:4-6; Galateni 1:8), totuși, noi să trăim, fiind în stare a ne însuși și singuri Spiritul Adevărului — Z ’03, 375(R3250).
* * *
„Cristos în voi”, creatura nouă, a fost promis că va fi în inima și mintea poporului conceput de Spirit al lui Dumnezeu în Veacul Evanghelic, care va da inimii și minții capacități noi care au scop spiritual. Ungerea sfântă avea să-i potrivească pentru funcția pământească și cea cerească. Aceasta este taina lui Dumnezeu, taina tuturor tainelor, că Cristos avea să fie format din mulți membri — Isus membrul Cap și Biserica membrele Corpului. Acest „Cristos în voi” glorios avea să fie înălțat, sfânt și ceresc. Ceea ce va poseda el avea să fie temeiul pentru speranța gloriei, răsplata moștenirii — inima și mintea divină, partea de moștenire promisă sfinților — PT 1936, 110.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: