Nu vă întristați, pentru că bucuria lui Iehova este tăria voastră — Neemia 8:10. Întristările pot veni într-adevăr, și vor veni adesea ca un potop, dar Domnul este ajutorul nostru în toate aceste lucruri. Sufletul care nu a cunoscut niciodată disciplina întristării și necazului nu a învățat încă cât de prețioasă este iubirea și ajutorul Domnului. Domnul se apropie în mod special de noi în perioadele de întristare copleșitoare, atunci când noi ne apropiem de El. Așa a aflat psalmistul (130), atunci când, într-un necaz profund, el a strigat către Domnul și a cugetat asupra dreptății Sale spunând: „Din adâncuri am strigat către tine, Iehova. Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele”. Simțindu-și propriile neajunsuri, tânjind după eliberare deplină de orice imperfecțiune și profețind despre pregătirile bogate ale Planului Divin de salvare prin Cristos, el adaugă: „Dacă tu, Iehova, ai însemna nelegiuirile [punându-le pe seama noastră], Doamne, cine ar sta în picioare? Dar la tine este iertare, ca să fii de temut [privit cu reverență]” — Z ’95, 20 (R1759). * * * În general vorbind, cea mai mare parte a omenirii este dată mai curând pe mâna întristării decât a bucuriei. Nu putea fi altfel sub domnia blestemului adamic; căci durerea, suferința, boala, pierderile, dezamăgirile, dușmăniile, procesul morții, moartea și doliul abundă din toate părțile și întristează omenirea; pentru că trăim cu toții în noaptea păcatului în care plânsul durează (Psalmii 30:5). Astfel, bucuria nu este experiența obișnuită și de durată a omenirii sub blestem. Este privilegiul poporului lui Dumnezeu să fie bucuros — PT 1942, 100.
Întrebări: Am încercat eu să obțin mângâiere de la Dumnezeu și să nu mă întristez prea mult? Ce ajutoare sau ce obstacole am avut în privința aceasta? Care au fost rezultatele?
AUDIOÎn lume veți avea necaz; dar îndrăzniți, eu am învins lumea— Ioan 16:33.
Nu a fost nicio răsplată de prosperitate pământească pentru credincioșia Domnului, ci dimpotrivă, lipsuri și persecuții până la moarte. El a fost „om al durerilor și obișnuit cu suferința”, ocările celor care ocărăsc pe Dumnezeu au căzut asupra Lui; cu toate că era bogat, de dragul nostru s-a făcut sărac, atât de sărac încât El Însuși a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-Și plece capul”. ... Robul nu este mai presus decât învățătorul său: dacă pe El l-au persecutat și pe noi ne vor persecuta și ocările celor care l-au ocărât pe El vor cădea și asupra noastră. Singura răsplată din prezent la care se pot aștepta cei ce-L urmează pe Cristos este manifestarea iubirii și aprobării Domnului simțită în inimă— Z ’95, 207(R4072).
* * *
Printre necazurile pe care poporul Domnului trebuie să le îndure pot fi enumerate dezavantajele condițiilor rele din prezent, opoziția continuă a adversarului, persecuția din partea lumii și împotrivirea cărnii, mai ales în împrejurări de istovire, boli și dureri. Domnul ne dă binecuvântări spirituale compensatoare ca o contrabalansare a acestor dezavantaje, făcându-ne în stare să ne bucurăm în mijlocul inegalităților prezente și să sperăm la victorie datorită victoriei Domnului nostru asupra lumii — PT 1932, 62.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: