Nu vă întristați, pentru că bucuria lui Iehova este tăria voastră — Neemia 8:10. Întristările pot veni într-adevăr, și vor veni adesea ca un potop, dar Domnul este ajutorul nostru în toate aceste lucruri. Sufletul care nu a cunoscut niciodată disciplina întristării și necazului nu a învățat încă cât de prețioasă este iubirea și ajutorul Domnului. Domnul se apropie în mod special de noi în perioadele de întristare copleșitoare, atunci când noi ne apropiem de El. Așa a aflat psalmistul (130), atunci când, într-un necaz profund, el a strigat către Domnul și a cugetat asupra dreptății Sale spunând: „Din adâncuri am strigat către tine, Iehova. Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele”. Simțindu-și propriile neajunsuri, tânjind după eliberare deplină de orice imperfecțiune și profețind despre pregătirile bogate ale Planului Divin de salvare prin Cristos, el adaugă: „Dacă tu, Iehova, ai însemna nelegiuirile [punându-le pe seama noastră], Doamne, cine ar sta în picioare? Dar la tine este iertare, ca să fii de temut [privit cu reverență]” — Z ’95, 20 (R1759). * * * În general vorbind, cea mai mare parte a omenirii este dată mai curând pe mâna întristării decât a bucuriei. Nu putea fi altfel sub domnia blestemului adamic; căci durerea, suferința, boala, pierderile, dezamăgirile, dușmăniile, procesul morții, moartea și doliul abundă din toate părțile și întristează omenirea; pentru că trăim cu toții în noaptea păcatului în care plânsul durează (Psalmii 30:5). Astfel, bucuria nu este experiența obișnuită și de durată a omenirii sub blestem. Este privilegiul poporului lui Dumnezeu să fie bucuros — PT 1942, 100.
Întrebări: Am încercat eu să obțin mângâiere de la Dumnezeu și să nu mă întristez prea mult? Ce ajutoare sau ce obstacole am avut în privința aceasta? Care au fost rezultatele?
Fiecare copil adevărat al lui Dumnezeu trebuie să aibă un caracter creștin individual bine determinat, a cărui existență să nu depindă de viața spirituală a nici unui alt creștin. Din Cuvântul Adevărului proclamat și exemplificat de alți creștini, el trebuie să scoată acele principii de viață etc. care să-i dea un caracter stabil și o individualitate spirituală a sa proprie. Atât de hotărâtă și bine determinată trebuie să fie individualitatea spirituală a fiecăruia, încât chiar dacă fratele iubit sau sora iubită a cărei viață spirituală a nutrit-o la început pe a noastră și ne-a condus spre desăvârșirea caracterului ar cădea (ceea ce, după afirmația apostolului, nu este cu neputință — Evrei 6:4-6; Galateni 1:8), totuși, noi să trăim, fiind în stare a ne însuși și singuri Spiritul Adevărului — Z ’03, 375(R3250).
* * *
„Cristos în voi”, creatura nouă, a fost promis că va fi în inima și mintea poporului conceput de Spirit al lui Dumnezeu în Veacul Evanghelic, care va da inimii și minții capacități noi care au scop spiritual. Ungerea sfântă avea să-i potrivească pentru funcția pământească și cea cerească. Aceasta este taina lui Dumnezeu, taina tuturor tainelor, că Cristos avea să fie format din mulți membri — Isus membrul Cap și Biserica membrele Corpului. Acest „Cristos în voi” glorios avea să fie înălțat, sfânt și ceresc. Ceea ce va poseda el avea să fie temeiul pentru speranța gloriei, răsplata moștenirii — inima și mintea divină, partea de moștenire promisă sfinților — PT 1936, 110.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: