12 IANUARIE

Fraților, chiar dacă un om ar fi prins în vreo greșeală, voi care sunteți spirituali, îndreptați-l pe unul ca acesta în duhul blândeții, fiind atent la tine însuți, ca să nu fii și tu ispitit Galateni 6:1.

Să învățăm bine această lecție de a mustra pe alții într-un mod foarte blând, foarte atent, binevoitor, mai degrabă printr-o aluzie decât prin acuzare directă și prin prezentare amănunțită a greșelii — printr-o cercetare a stării prezente a inimii lor, mai degrabă decât a stării trecute în care știm că au greșit. Trebuie să avem mai puțină grijă de pedepsele care vor urma faptelor rele, decât pentru recuperarea celui care a greșit din rătăcirea sa. Noi nu trebuie să încercăm a ne judeca și a ne pedepsi unii pe alții pentru greșeli, ci, mai degrabă, să ne amintim că toate acestea sunt în mâinile Domnului. În niciun sens al cuvântului nu trebuie să ne răzbunăm, să pedepsim sau să răsplătim pentru rău — Z ’01, 150 (R2806).

A greși este omenesc, de aceea toți comit greșeli. A mustra pentru a oferi ajutor este dumnezeiesc, prin urmare, doar puțini pot exercita acest har. Numai creștinul avansat care are cunoștința, iubirea și stăpânirea de sine cuvenite este capabil să exercite bine această îndatorire, și în efortul său de a-i ajuta pe alții, el trebuie să se păzească pe sine însuși cu mare atenție, ca nu cumva în timp ce îi mustră pe alții, el însuși să fie prins în greșeală — PT 1932, 197, 198.

Pasaje paralele: Isaia 57:15; Romani 15:1, 7; 1 Corinteni 8:9, 11; 9:22; Evrei 12:13; Iacov 5:19, 20; Proverbe 24:16; 28:5; Romani 8:9, 14, 15; 1 Corinteni 4:21; 2 Tesaloniceni 3:15; 2 Timotei 2:25; 1 Corinteni 10:12.

Cântări: 198 [-], 78, 95, 105 [103], 125 [-], 166 [126], 267 [-].

Poeziile Zorilor, 277: Foaia nouă.

Lectură din Turn: Z ʼ02, 197 (R3033: „Iubirea — făcând o deosebire”).

Întrebări: Ce experiențe am avut eu săptămâna aceasta potrivit acestui text? Cum le-am primit? Care au fost rezultatele?

FOAIA NOUĂ

Cu buze tremurânde el de masă s-a apropiat

Când lecția am terminat-o ―

„Scump învățător, vreau o foaie noua”, a spus,

„Căci pe aceasta am stricat-o.”

În locul foii, foarte murdară și pătată

I-am dat una nouă, imaculată,

Având ochii triști a zâmbit cu greu―

„Fă mai bine acum, copilul meu.”

M-am dus la tron cu sufletul tremurând―

Când anul s-a terminat―

„Bunule Tată, ai o foaie nouă pentru mine?

Căci pe aceasta am stricat-o.”

El foaia de la mine a luat, murdară și pătată,

Și alta în loc mi-a dat, imaculată,

Și am zâmbit, având inima tristă, eu―

„Fă mai bine acum, Copilul meu.”