El mi‐a pus în gură o cântare nouă, laudă Dumnezeului nostru — Psalmii 40:3.
Umplerea cu Spiritul Domnului ne face să cântăm și să ne bucurăm, nu numai cu buzele ci și cu inima — înviorând, mângâind și înălțând nu numai pe cel care cântă, dar și pe cel care ascultă. Această „cântare nouă” din inimă este cea care îl face pe creștin să fie o ființă separată și deosebită de toți ceilalți din jurul lui. De aceea, pentru că este în inimă, trebuie să fie și în gură și trebuie să influențeze toate treburile vieții; pentru că nu putem să nu vorbim despre lucrurile care ne-au înălțat și ne-au înviorat atât de minunat sufletul — Z ’02, 75 (R2966). * * * Cântarea cea nouă este Cântarea lui Moise și a Mielului — armonia Scripturilor așa cum se vede în Planul Divin al Veacurilor. Acest Plan a provenit din caracterul lui Dumnezeu; el este în armonie cu caracterul Său; este o manifestare a caracterului Său; este continuat de caracterul Său; reflectă cinste asupra caracterului Său; formează caracterul Său în cei credincioși și ascultători; și în cele din urmă va adeveri perfecțiunea caracterului Său. Cristos este cel care vorbește în versetul acesta, a cărui gură sunt cei care exprimă gândurile Sale. Acestora le este arătată taina Domnului. Ei o vestesc în armonie cu ea însăși, cu pasajele și învățăturile Scripturii, cu caracterul lui Dumnezeu și cu răscumpărarea lui Cristos, cu faptele și cu planurile din Cuvântul Domnului. După cum sugerează imaginea unui cântec, ei o fac cu bucurie. În timp ce o „cântă” tuturor celor care vor să asculte, ei o „cântă” mai ales tuturor celor care au urechi pentru notele ei melodioase — PT 1933, 163.
Dacă voi așadar, fiind răi, știți cum să dați daruri bune copiilor voștri; cu cât mai mult Tatăl vostru ceresc va da Spiritul sfânt celor ce i-l cer— Luca 11:13, KJV.
Dacă tot poporul consacrat al Domnului ar putea fi adus la punctul în care scopul principal al vieţii, obiectivul tuturor rugăciunilor lor să fie ca ei să poată avea în măsură mai mare Spiritul Domnului, spiritul sfinţeniei, spiritul Adevărului, Spiritul lui Cristos, spiritul minţii sănătoase, ce mare binecuvântare ar fi aceasta! Dacă apoi ei s-ar lupta cu Domnul până în revărsatul zorilor, faptul că se ţin de El le-ar aduce cu siguranţă binecuvântarea dorită. Domnul s-a descoperit poporului Său tocmai cu scopul să le dea această binecuvântare; totuşi, El o reţine până când ei învaţă să o aprecieze şi să o dorească cu seriozitate— Z ’01, 271(R2864).
* * *
Când Domnul nostru le spune discipolilor Săi că sunt răi, El nu vrea să spună că intențiile lor sunt rele; ci mai degrabă că mintea și inima lor le sunt decăzute. Totuși El sugerează că ei încă au rămășițe din chipul lui Dumnezeu prin care ei știu cum, și pot, să dea daruri bune, naturale, copiilor lor. Fiindcă cel care este imperfect poate face ceva bine, El raționează că Cel care este absolut perfect poate face mai mult bine, adică poate să dea, și va da, Spiritul Său sfânt copiilor Săi care îl cer din mâna Sa. Dăruirea Spiritului sfânt este cel mai înalt dar spiritual; de fapt, este suma tuturor binecuvântărilor noastre spirituale prezente, și „arvuna” moștenirii noastre eterne. Așadar, cererile pentru Spiritul sfânt trebuie să fie obiectivul principal al tuturor rugăciunilor noastre către Tatăl nostru Ceresc. Dumnezeu îl dă celor care sunt ai Săi — PT 1930, 183, 184.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: