El mi‐a pus în gură o cântare nouă, laudă Dumnezeului nostru — Psalmii 40:3.
Umplerea cu Spiritul Domnului ne face să cântăm și să ne bucurăm, nu numai cu buzele ci și cu inima — înviorând, mângâind și înălțând nu numai pe cel care cântă, dar și pe cel care ascultă. Această „cântare nouă” din inimă este cea care îl face pe creștin să fie o ființă separată și deosebită de toți ceilalți din jurul lui. De aceea, pentru că este în inimă, trebuie să fie și în gură și trebuie să influențeze toate treburile vieții; pentru că nu putem să nu vorbim despre lucrurile care ne-au înălțat și ne-au înviorat atât de minunat sufletul — Z ’02, 75 (R2966). * * * Cântarea cea nouă este Cântarea lui Moise și a Mielului — armonia Scripturilor așa cum se vede în Planul Divin al Veacurilor. Acest Plan a provenit din caracterul lui Dumnezeu; el este în armonie cu caracterul Său; este o manifestare a caracterului Său; este continuat de caracterul Său; reflectă cinste asupra caracterului Său; formează caracterul Său în cei credincioși și ascultători; și în cele din urmă va adeveri perfecțiunea caracterului Său. Cristos este cel care vorbește în versetul acesta, a cărui gură sunt cei care exprimă gândurile Sale. Acestora le este arătată taina Domnului. Ei o vestesc în armonie cu ea însăși, cu pasajele și învățăturile Scripturii, cu caracterul lui Dumnezeu și cu răscumpărarea lui Cristos, cu faptele și cu planurile din Cuvântul Domnului. După cum sugerează imaginea unui cântec, ei o fac cu bucurie. În timp ce o „cântă” tuturor celor care vor să asculte, ei o „cântă” mai ales tuturor celor care au urechi pentru notele ei melodioase — PT 1933, 163.
Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul — Ioan 17:17, VDC.
Domnul nostru leagă întotdeauna progresul și dezvoltarea vieții noastre spirituale de primirea Adevărului și ascultarea ce-i dăm. Fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să se păzească de învățătura care pretinde că este înaintea Cuvântului, care afirmă că Cristos sau Spiritul sfânt vorbesc unor astfel de creștini avansați independent de Cuvânt. Aceasta cultivă mândria spirituală și lăudăroșia și fac fără putere avertizările și mustrările Sfintelor Scripturi, căci cei înșelați cred că în ei locuiește un învățător mai mare. Iar Satan, folosindu-se de această înșelăciune, îi face robii voinței lui — Z ’03, 377(R3250).
* * *
Sfințirea ne pune deoparte de păcat, eroare, egoism și spirit lumesc, și ne dedică în serviciul Domnului. Pe măsură ce sfințirea își continuă lucrarea, ea ne ține voința moartă, ne sacrifică trupul pentru Domnul și ne face caracterul ca al Lui. Cuvântul este cel care ne sfințește, întâi prin aceea că lucrează în inimile noastre o credință și o iubire care se consacră, prin care ne face capabili să ne prezentăm pe noi înșine înaintea Domnului drept sacrificiu. El își continuă lucrarea prin faptul că pune în noi începutul inimii, minții și voinței noi, și ne face capabili să ne sacrificăm până la moarte, în timp ce voința noastră umană o ține moartă iar voința lui Dumnezeu o ține vie în noi. Cuvântul își continuă lucrarea prin aceea că ne energizează să creștem, curățindu-ne, întărindu-ne și echilibrându-ne. Își completează lucrarea prin faptul că ne perfecționează — și toate acestea prin slujirea lui Isus — PT 1935, 117, 118.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: