Poate plânsul durează o noapte, dar bucurie vine dimineața. Psalmii 30:5.
ISUS A TRĂIT!
Ca început al creației lui Dumnezeu (Apocalipsa 3:14): înainte de crearea altora. Isus și-a părăsit casa din cer pentru a fi născut într-un grajd, „Omul Cristos Isus” (1Timotei 2:5). În ciuda faptului că făcea numai bine, „El era disprețuit și părăsit de oameni, om al durerilor și obișnuit cu suferința …” (Isaia 53:3).
ISUS A MURIT!
Omul perfect pironit pe cruce ca un criminal! „Pentru că, … credem că Isus a murit și a înviat” (1 Tesaloniceni 4:14). Însuși călăuzitorul către viață a fost omorât! Dar „Dumnezeu l-a înviat dintre morți!” (Faptele 3:15). „Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun își dă viața pentru oi” (Ioan 10:11).
ISUS TRĂIEȘTE!
El a biruit moartea, s-a întors din mormânt și astăzi este aici. Luca 19:10 spune: Isus a venit să caute și să salveze ce era pierdut: viața perfectă pe un pământ perfect!
Evrei 7:25 spune: De aceea și este în stare să îi salveze până la capăt pe cei ce vin la Dumnezeu prin el, văzând că el trăiește întotdeauna pentru a mijloci pentru ei.
CU TOTUL UIMITOR
Aceasta este cea mai mare veste de pe glob! După ce a rămas patruzeci de zile pe pământ pentru a dovedi că era viu, Isus s-a înălțat la cer. Prin Bunătatea Sa și prin Spiritul Său, El este întotdeauna alături de noi. El dorește să aibă o relație cu noi, prin urmare, dacă venim la El, El ne promite că niciodată nu ne va lăsa nici nu ne va părăsi. Iubirea Sa este veșnică. El ne ajută în fiecare zi pe măsură ce ne dă bucurie și pace. Să rămânem în dragostea Lui! În epistola către Romani Pavel spune: dacă cu buzele voastre recunoașteți adevărul mesajului că ISUS ESTE DOMNUL și credeți în inimile voastre că Dumnezeu l-a înviat dintre morți, veți fi mântuiți.
Darul lui Dumnezeu
pentru cei ascultători!
DUMNEZEU CONTINUĂ SĂ DEA
PRIN ACELAȘI CUVÂNT
ISPĂȘIRE
Omul poate să sufere,
dar nu poate să mântuiască.
Dumnezeu poate să mântuiască,
dar nu poate să sufere.
ISUS A SUFERIT,
ISUS A ADUS MÂNTUIRE.
Dacă ați găsit o greșeală, vă rugăm să inserați fragmentul și să apăsați Ctrl+Enter.
Binecuvântat este omul care îndură ispita, pentru că, după ce este încercat, va primi coroana vieții, pe care a promis-o Domnul celor ce îl iubesc— Iacov 1:12.
Dacă am putea numai ține minte faptul că fiecare încercare, fiecare persecuție, fiecare dificultate a vieții, permisă să vină asupra celor care au făcut legământ de sacrificiu cu Domnul, este intenționată să-i probeze, să le încerce iubirea, să se vadă dacă caracterele lor sunt sau nu bine fixate, înrădăcinate și întemeiate în dreptate, edificați fiind în iubire, toate aceste încercări, greutăți și ispite ar fi puse într-o nouă lumină înaintea noastră și ne-ar ajuta mult să luptăm lupta bună și să învingem. Atunci am zice: Dacă prin aceste mici încercări Domnul îmi probează iubirea și devotamentul față de El, atunci, oricât de neînsemnate sau oricât de importante ar fi acestea, eu le voi folosi cu hărnicie, ca pe niște ocazii favorabile de a demonstra Domnului meu deplinătatea iubirii și devotamentului meu față de El și față de cauza Lui— Z ’98, 41(R2257).
* * *
În acest verset ispita are sensul de încercare, probare. A îndura ispita înseamnă a persevera victorios în facerea binelui în timp ce suportăm voioși încercările. Viața de creștin este plină de încercări; noi trebuie să fim probați și să ne menținem aprobați în toate punctele de caracter înainte de a putea fi socotiți vrednici. Ferice de noi dacă așteptăm să fim încercați, pentru că în timp ce așteptăm ne vom pregăti pentru ele. Suntem binecuvântați îndoit dacă suntem încercați, căci aceasta ne oferă posibilități de a învinge. Și întreit suntem binecuvântați dacă îndurăm cu credincioșie încercările noastre până vom birui complet; fiindcă, după ce încercarea noastră se va sfârși cu succes, rodul speranței noastre va fi al nostru. Viața veșnică în Împărăție va fi cu siguranță a noastră cu tot ceea ce cuprinde ea: caracter, natură, perspective, onoruri, asocieri, moștenire și lucrare. Dumnezeu printr-un jurământ a făgăduit aceasta „seminței”; iar „sămânța” constă din acei consacrați care Îl iubesc pe Dumnezeu în mod suprem — PT 1926, 173.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: