Dacă un membru suferă, toate membrele suferă cu el; sau dacă unui membru îi este dată cinste, toate membrele se bucură împreună cu el — 1 Corinteni 12:26. Fiecare creștin va fi prompt în acțiune în proporția în care este în armonie cu Capul și cu spiritul Lui de iubire. Uneori în corpul nostru uman mâna poate da ajutor unui membru rănit atât de repede încât pare imposibil de conceput că mesajul a mers mai întâi la cap și că ulterior mâna a fost comandată de către cap să ajute. Așa este și cu discipolii lui Cristos. Cei care sunt în deplină legătură și simpatie cu Capul, cu Domnul, sunt într-o atât de mare măsură de „un singur spirit” cu El, încât sunt nerăbdători să facă voia Lui și sunt atât de bine informați despre ceea ce este voia Lui, încât uneori ei par să acționeze aproape automat, dând ajutor prin cuvânt, faptă sau altfel celor cu care vin în atingere — Z ’02, 103 (R2984). * * * Textul acesta vorbește despre simpatie în sensul deplin al cuvântului. O astfel de simpatie înseamnă a înțelege pe alții, a fi în pielea lor în ce privește împrejurările, experiențele, sentimentele și scopurile lor. Astfel îi înțelegem pe Dumnezeu și pe Cristos fiindcă ne simțim una cu Ei în ce privește caracterul, planul, lucrarea și triumful Lor, precum și în ce privește persecuția pe care Ei o primesc din partea lui Satan și a slujitorilor lui. În simpatia noastră față de frați noi nu-i înțelegem numai așa cum îi înțelegem pe Dumnezeu și pe Cristos; ci în plus, îi compătimim pentru greșelile, lipsurile, defectele, eșecurile și slăbiciunile lor, știind bine că suntem împovărați cu neputințe asemănătoare. Noi nu-i compătimim pe Dumnezeu și pe Cristos pentru acestea, Ei fiind liberi de acestea. Față de lume noi nu simțim simpatie, ci milă, pentru lipsa lor de armonie cu principiile bune și pentru tratarea rea pe care o au din partea lui Satan, a slujitorilor lui cu voia și a celor înșelați — PT 1933, 164.
Întrebări: Am fost eu de ajutor săptămâna aceasta? Cui am fost de ajutor? Din ce motiv? În ce mod? Ce m-a ajutat sau ce m-a împiedicat? În ce împrejurări? Care au fost rezultatele?
Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul — Ioan 17:17, VDC.
Domnul nostru leagă întotdeauna progresul și dezvoltarea vieții noastre spirituale de primirea Adevărului și ascultarea ce-i dăm. Fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să se păzească de învățătura care pretinde că este înaintea Cuvântului, care afirmă că Cristos sau Spiritul sfânt vorbesc unor astfel de creștini avansați independent de Cuvânt. Aceasta cultivă mândria spirituală și lăudăroșia și fac fără putere avertizările și mustrările Sfintelor Scripturi, căci cei înșelați cred că în ei locuiește un învățător mai mare. Iar Satan, folosindu-se de această înșelăciune, îi face robii voinței lui — Z ’03, 377(R3250).
* * *
Sfințirea ne pune deoparte de păcat, eroare, egoism și spirit lumesc, și ne dedică în serviciul Domnului. Pe măsură ce sfințirea își continuă lucrarea, ea ne ține voința moartă, ne sacrifică trupul pentru Domnul și ne face caracterul ca al Lui. Cuvântul este cel care ne sfințește, întâi prin aceea că lucrează în inimile noastre o credință și o iubire care se consacră, prin care ne face capabili să ne prezentăm pe noi înșine înaintea Domnului drept sacrificiu. El își continuă lucrarea prin faptul că pune în noi începutul inimii, minții și voinței noi, și ne face capabili să ne sacrificăm până la moarte, în timp ce voința noastră umană o ține moartă iar voința lui Dumnezeu o ține vie în noi. Cuvântul își continuă lucrarea prin aceea că ne energizează să creștem, curățindu-ne, întărindu-ne și echilibrându-ne. Își completează lucrarea prin faptul că ne perfecționează — și toate acestea prin slujirea lui Isus — PT 1935, 117, 118.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: