Și acum, de ce întârzii? Scoală-te și botează-te— Faptele 22:16.
Există în aceste cuvinte un fel direct de a vorbi vrednic de copiat de toți cei care au o influență asupra altora și caută să-i aducă la calea cea dreaptă. Să-i îndemne la promptitudine, la ascultare deplină și completă, la o deplină mărturisire a Domnului și Adevărului. Dacă ei nu sunt înclinați să asculte cu promptitudine după ce ochii credinței lor au văzut pe Domnul și urechile lor au auzit vocea Lui, este puțin probabil că vor asculta mai târziu, când lumea, trupul și diavolul le vor zice: nu fi un extremist, fii moderat, nu te consacra cu totul Domnului. Vecinii și prietenii vor crede că ți-ai ieșit din minți și aceasta se va opune speranțelor și perspectivelor tale și prietenii îți vor deveni dușmani. Asta te va costa prea mult; ia-o mai încet — Z ʼ01, 186 (R2823).
* * *
Saul din Tars, conform textului nostru, pare să fi așteptat înainte de a intra în activitățile care păreau să fie autorizate de starea, împrejurările și experiențele sale, până când mesagerul Domnului l-a încurajat să facă acest lucru. În acest sens el este un exemplu pentru noi. Noi trebuie să stăm liniștiți și să așteptăm pe Domnul, chiar dacă starea, împrejurările și experiențele noastre par să ne îndemne înainte, până când Cuvântul Domnului, prin principiile sale precum și prin Spiritul și providența Sa, aprobă direcția spre care suntem îndemnați. Dar la fel ca Saul, să nu ezităm să mergem înainte după ce Cuvântul Domnului ne cere să înaintăm. Dacă opunem cu succes rezistență la presiunea greșită de a merge înainte, dacă așteptăm victorios pe Domnul până când El ne cere să mergem înainte și dacă atunci ascultăm cu promptitudine, înseamnă că am atins un grad glorios de dezvoltare a caracterului. Poate că pe nicio altă latură a caracterului creștin nu suntem probați mai frecvent, mai ales dacă suntem conducători în poporul Domnului — PT 1926, 172.
Binecuvântat este omul care îndură ispita, pentru că, după ce este încercat, va primi coroana vieții, pe care a promis-o Domnul celor ce îl iubesc— Iacov 1:12.
Dacă am putea numai ține minte faptul că fiecare încercare, fiecare persecuție, fiecare dificultate a vieții, permisă să vină asupra celor care au făcut legământ de sacrificiu cu Domnul, este intenționată să-i probeze, să le încerce iubirea, să se vadă dacă caracterele lor sunt sau nu bine fixate, înrădăcinate și întemeiate în dreptate, edificați fiind în iubire, toate aceste încercări, greutăți și ispite ar fi puse într-o nouă lumină înaintea noastră și ne-ar ajuta mult să luptăm lupta bună și să învingem. Atunci am zice: Dacă prin aceste mici încercări Domnul îmi probează iubirea și devotamentul față de El, atunci, oricât de neînsemnate sau oricât de importante ar fi acestea, eu le voi folosi cu hărnicie, ca pe niște ocazii favorabile de a demonstra Domnului meu deplinătatea iubirii și devotamentului meu față de El și față de cauza Lui— Z ’98, 41(R2257).
* * *
În acest verset ispita are sensul de încercare, probare. A îndura ispita înseamnă a persevera victorios în facerea binelui în timp ce suportăm voioși încercările. Viața de creștin este plină de încercări; noi trebuie să fim probați și să ne menținem aprobați în toate punctele de caracter înainte de a putea fi socotiți vrednici. Ferice de noi dacă așteptăm să fim încercați, pentru că în timp ce așteptăm ne vom pregăti pentru ele. Suntem binecuvântați îndoit dacă suntem încercați, căci aceasta ne oferă posibilități de a învinge. Și întreit suntem binecuvântați dacă îndurăm cu credincioșie încercările noastre până vom birui complet; fiindcă, după ce încercarea noastră se va sfârși cu succes, rodul speranței noastre va fi al nostru. Viața veșnică în Împărăție va fi cu siguranță a noastră cu tot ceea ce cuprinde ea: caracter, natură, perspective, onoruri, asocieri, moștenire și lucrare. Dumnezeu printr-un jurământ a făgăduit aceasta „seminței”; iar „sămânța” constă din acei consacrați care Îl iubesc pe Dumnezeu în mod suprem — PT 1926, 173.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: