Și acum, de ce întârzii? Scoală-te și botează-te— Faptele 22:16.
Există în aceste cuvinte un fel direct de a vorbi vrednic de copiat de toți cei care au o influență asupra altora și caută să-i aducă la calea cea dreaptă. Să-i îndemne la promptitudine, la ascultare deplină și completă, la o deplină mărturisire a Domnului și Adevărului. Dacă ei nu sunt înclinați să asculte cu promptitudine după ce ochii credinței lor au văzut pe Domnul și urechile lor au auzit vocea Lui, este puțin probabil că vor asculta mai târziu, când lumea, trupul și diavolul le vor zice: nu fi un extremist, fii moderat, nu te consacra cu totul Domnului. Vecinii și prietenii vor crede că ți-ai ieșit din minți și aceasta se va opune speranțelor și perspectivelor tale și prietenii îți vor deveni dușmani. Asta te va costa prea mult; ia-o mai încet — Z ʼ01, 186 (R2823).
* * *
Saul din Tars, conform textului nostru, pare să fi așteptat înainte de a intra în activitățile care păreau să fie autorizate de starea, împrejurările și experiențele sale, până când mesagerul Domnului l-a încurajat să facă acest lucru. În acest sens el este un exemplu pentru noi. Noi trebuie să stăm liniștiți și să așteptăm pe Domnul, chiar dacă starea, împrejurările și experiențele noastre par să ne îndemne înainte, până când Cuvântul Domnului, prin principiile sale precum și prin Spiritul și providența Sa, aprobă direcția spre care suntem îndemnați. Dar la fel ca Saul, să nu ezităm să mergem înainte după ce Cuvântul Domnului ne cere să înaintăm. Dacă opunem cu succes rezistență la presiunea greșită de a merge înainte, dacă așteptăm victorios pe Domnul până când El ne cere să mergem înainte și dacă atunci ascultăm cu promptitudine, înseamnă că am atins un grad glorios de dezvoltare a caracterului. Poate că pe nicio altă latură a caracterului creștin nu suntem probați mai frecvent, mai ales dacă suntem conducători în poporul Domnului — PT 1926, 172.
Încurajați-vă și el vă va întări inima, voi toți care sperați în Iehova— Psalmii 31:24.
S-ar părea ca și cum adversarul încearcă uneori să ne descurajeze, făcându-ne să credem că încercările și greutățile de pe „calea îngustă” a sacrificiului vor fi oricum inutile și că ar fi mai bine să renunțăm. ... Ce să facem în astfel de momente? Să urmăm exemplul Domnului nostru și să căutăm fața Tatălui, nerăbdători să știm dacă interesele noastre sunt sau nu în acord cu El, nerăbdători să avem asigurări că deși lumea ne urăște și spune pe nedrept tot felul de lucruri rele împotriva noastră, noi încă avem aprobarea Lui, nerăbdători după noi asigurări că va fi bine pentru noi, că Domnul ne va acorda o parte la învierea celor drepți — la viață veșnică— Z ’01, 79(R2773).
* * *
Cei care speră în Domnul sunt cei care se sprijină pe Cuvântul și Providența Lui. Întrucât Dumnezeu este de partea lor, ei pot fi curajoși, oricât ar fi de grele împrejurările în viața lor, dându-și seama că toate acestea trebuie să lucreze pentru întărirea caracterelor lor spre a se asemăna cu al lui Cristos. Fie ca aceste gânduri să-i încurajeze și să-i întărească în fiecare cuvânt bun și lucrare bună spre tot ce este bine-plăcut în ochii Aceluia care îi binecuvântează cu atâta bunăvoință — PT 1935, 183.
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: