Și acum, de ce întârzii? Scoală-te și botează-te— Faptele 22:16.
Există în aceste cuvinte un fel direct de a vorbi vrednic de copiat de toți cei care au o influență asupra altora și caută să-i aducă la calea cea dreaptă. Să-i îndemne la promptitudine, la ascultare deplină și completă, la o deplină mărturisire a Domnului și Adevărului. Dacă ei nu sunt înclinați să asculte cu promptitudine după ce ochii credinței lor au văzut pe Domnul și urechile lor au auzit vocea Lui, este puțin probabil că vor asculta mai târziu, când lumea, trupul și diavolul le vor zice: nu fi un extremist, fii moderat, nu te consacra cu totul Domnului. Vecinii și prietenii vor crede că ți-ai ieșit din minți și aceasta se va opune speranțelor și perspectivelor tale și prietenii îți vor deveni dușmani. Asta te va costa prea mult; ia-o mai încet — Z ʼ01, 186 (R2823).
* * *
Saul din Tars, conform textului nostru, pare să fi așteptat înainte de a intra în activitățile care păreau să fie autorizate de starea, împrejurările și experiențele sale, până când mesagerul Domnului l-a încurajat să facă acest lucru. În acest sens el este un exemplu pentru noi. Noi trebuie să stăm liniștiți și să așteptăm pe Domnul, chiar dacă starea, împrejurările și experiențele noastre par să ne îndemne înainte, până când Cuvântul Domnului, prin principiile sale precum și prin Spiritul și providența Sa, aprobă direcția spre care suntem îndemnați. Dar la fel ca Saul, să nu ezităm să mergem înainte după ce Cuvântul Domnului ne cere să înaintăm. Dacă opunem cu succes rezistență la presiunea greșită de a merge înainte, dacă așteptăm victorios pe Domnul până când El ne cere să mergem înainte și dacă atunci ascultăm cu promptitudine, înseamnă că am atins un grad glorios de dezvoltare a caracterului. Poate că pe nicio altă latură a caracterului creștin nu suntem probați mai frecvent, mai ales dacă suntem conducători în poporul Domnului — PT 1926, 172.
Și dacă suntem copii, atunci și moștenitori; moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Cristos; dacă într-adevăr suferim împreună cu el, ca să și fim glorificați împreună— Romani 8:17.
Citind planurile Tatălui Ceresc cu privire la noi, în lumina voinței Sale exemplificată prin raporturile Sale cu Învățătorul nostru, putem stabili imediat că voința Sa nu este de a ne scuti de orice dureri, încercări și suferințe și de a ne ridica triumfal în slavă, pe patul de flori al comodității. Calea noastră trebuie să fie cu totul alta, desigur, dacă vrem să călcăm pe urmele Aceluia pe care Dumnezeu L-a pus să fie nu numai satisfacție pentru păcatele lumii întregi, ci și un model pentru toți discipolii lui Cristos. Acest lucru, știut din planul și din voința lui Dumnezeu, ne învață neîntârziat că nu trebuie să așteptăm și să cerem eliberare de dureri și necazuri, pe care înțelepciunea Lui le-a rânduit să fie cărarea spre glorie— Z ’96, 151(R1997).
* * *
Suntem copii ai lui Dumnezeu cei care avem Spiritul Său, și deci putem aștepta o moștenire nespus de mare. Moștenirea noastră sub Cristos, Moștenitorul Principal, va fi neschimbată de-a lungul eternității. Cine dar va fi socotit vrednic să intre în această moștenire? Vrednici de această moștenire mare vor fi socotiți numai aceia al căror devotament față de Tatăl, Fiul și Adevărul (pentru frați și omenirea întreagă) îi determină, în Spiritul lui Dumnezeu, să sufere cu Cristos — PT 1926, 76.
Întrebări: Am așteptat eu cu speranță Împărăția săptămâna aceasta în timp ce sufeream împreună cu Cristos? Ce influență a avut aceasta asupra spiritului meu?
Spelling error report
The following text will be sent to our editors: